Iov, cap. 41, cf. LXX
1. Nu l-ai văzut pe el, nici de cele care se zic [nu] te-ai minunat?
2. Nu te-ai temut că Mi s-a pregătit Mie? Căci cine este cel care Mie Mi-a stat împotrivă?
3. Sau cine va sta împotrivă Mie și va îndura, dacă tot cel de sub cer este al Meu?
4. Nu voi tăcea pentru el [οὐ σιωπήσομαι δι᾽ αὐτόν] și cuvântul puterii îl va milui pe cel asemenea lui [καὶ λόγον δυνάμεως ἐλεήσει τὸν ἴσον αὐτοῦ][1].
5. Cine va descoperi fața îmbrăcămintei lui și întru îndoitura platoșei lui cine să intre?
6. Porțile feței sale cine le va deschide? Împrejurul dinților lui [este] frica.
7. Cele dinăuntru ale sale [sunt] scuturi de arămuri și legătura lui [este] ca piatra smiritului [σμιρίτης λίθος][2].
8. Unul de altul se lipesc[3], iar Duhul nu are să treacă de el [Πνεῦμα δὲ οὐ μὴ διέλθῃ αὐτόν][4].
9. Omul [cu] fratele lui se va lipi, se țin împreună și nu au să se despartă.
10. În strănutul lui strălucește lumina [ἐν πταρμῷ αὐτοῦ ἐπιφαύσκεται φέγγος], iar ochii lui [sunt] chip de luceafăr [οἱ δὲ ὀφθαλμοὶ αὐτοῦ εἶδος ἑωσφόρου].
11. Din gura lui ies făclii arzând [ἐκ στόματος αὐτοῦ ἐκπορεύονται λαμπάδες καιόμεναι] și se răspândesc [ca] vetrele de foc [διαρριπτοῦνται ἐσχάραι πυρός].
12. Din nările lui iese fum de cuptor [ἐκ μυκτήρων αὐτοῦ ἐκπορεύεται καπνὸς] arzând [cu] foc de cărbuni.
13. Sufletul lui [este] cărbuni [ἡ ψυχὴ αὐτοῦ ἄνθρακες] și văpaie din gura lui iese [φλὸξ δὲ ἐκ στόματος αὐτοῦ ἐκπορεύεται].
14. Și în gâtul lui petrece puterea, [iar] înaintea lui aleargă pieirea.
15. Și cărnurile trupului său au fost lipite, toarnă peste el [și] nu se va clătina.
16. Inima lui a fost ridicată ca piatra [ἡ καρδία αὐτοῦ πέπηγεν ὡς λίθος] și a stat ca o nicovală nelovită [ἕστηκεν δὲ ὥσπερ ἄκμων ἀνήλατος].
17. Și întorcându-se el, frica fiarelor celor cu patru picioare pe pământ săltând [a săltat].
18. Dacă au să-l întâmpine lui [pe el] sulițele, nimic nu au să facă sulița ridicată și platoșa,
19. căci a considerat fierul [ca] paiele, iar arama ca un pom putred.
20. Nu are să-l rănească pe el arcul de aramă [și] a socotit aruncarea de piatră [ca] iarba.
21. Ca miriștea au socotit ciocanele și [el] batjocorește cutremurul celui purtător de foc.
22. Așternutul lui: frigări ascuțite. Și tot aurul mării sub el [este] ca tina negrăită.
23. Fierbe abisul ca pe un cazan [ἀναζεῖ τὴν ἄβυσσον ὥσπερ χαλκεῖον] și a socotit marea ca pe o cutie de alifie [ἥγηται δὲ τὴν θάλασσαν ὥσπερ ἐξάλειπτρον],
24. iar pe Tartarosul abisului ca pe un rob [τὸν δὲ Τάρταρον τῆς ἀβύσσου ὥσπερ αἰχμάλωτον] [al său și] a socotit abisul întru plimbare [ἐλογίσατο ἄβυσσον εἰς περίπατον][a sa].
25. Nu este nimic pe pământ asemenea lui, făcut a fi batjocorit de îngerii Mei[5].
26. Pe tot cel înalt îl vede și el [este] împăratul tuturor celor [care sunt] în ape”.
[1] O profeție despre Hristos Domnul. Care începe aici și ține până la sfârșitul capitolului de față. Deși edițiile scripturale românești mai recente vorbesc despre un balaur (ed. BOR 1914) sau un leviatan (ed. BOR 1939 și 1989).
[2] Sau de șmirghel, cf. http://www.dex.ro/smirit.
[3] Cele două firi în Hristos.
[4] Pentru că Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl, Se odihnește în Fiul.
[5] Se referă din nou la demoni.