Înțelepciunea lui Salomon, cap. 3, cf. LXX

1. Iar sufletele celor Drepți [sunt] în mâna lui Dumnezeu [Δικαίων δὲ ψυχαὶ ἐν χειρὶ Θεοῦ] și nu are să se atingă de ele chinul [καὶ οὐ μὴ ἅψηται αὐτῶν βάσανος].

2. Părutu-s-au în ochii celor nebuni a muri [ἔδοξαν ἐν ὀφθαλμοῖς ἀφρόνων τεθνάναι] și s-a socotit răutate ieșirea[1] lor [καὶ ἐλογίσθη κάκωσις ἡ ἔξοδος αὐτῶν],

3. iar călătoria[2] cea de la noi pieire [καὶ ἡ ἀφ᾽ ἡμῶν πορεία σύντριμμα], dar ei sunt în pace [οἱ δέ εἰσιν ἐν εἰρήνῃ][3].

4. Căci și dacă au să fie pedepsiți în fața oamenilor [καὶ γὰρ ἐν ὄψει ἀνθρώπων ἐὰν κολασθῶσιν], nădejdea lor [este] plină de nemurire [ἡ ἐλπὶς αὐτῶν ἀθανασίας πλήρης].

5. Și [în] puține certându-se, vor lua mari faceri de bine, că[ci] Dumnezeu i-a încercat pe ei și i-a aflat pe ei [a fi] vrednici Lui.

6. Ca aurul în topitorie i-a încercat pe ei și ca ardere de tot a jertfei i-a primit pe ei.

7. Și în vremea cercetării lor [καὶ ἐν καιρῷ ἐπισκοπῆς αὐτῶν][4] se vor aprinde [ἀναλάμψουσιν][5] și ca scânteile în trestie vor alerga [καὶ ὡς σπινθῆρες ἐν καλάμῃ διαδραμοῦνται].

8. Vor judeca neamuri și vor apuca popoare și Domnul va împărăți lor întru veci.

9. Cei care au nădăjduit în El vor înțelege adevărul și cei credincioși în dragoste vor rămâne ai Lui, că har și milă [sunt în] cei aleși ai Lui.

10. Iar cei neevlavioși, precum au socotit, vor avea pedeapsă, cei care nu s-au îngrijit de cel Drept și de Domnul s-au îndepărtat.

11. Căci cel care disprețuiește înțelepciunea și învățătura nenorocit [este] și deșartă [este] nădejdea lor și trudele nefolositoare și fără de valoare [sunt] faptele lor.

12. Femeile lor [sunt] nebune și răi [sunt] fiii lor [și] blestemată [este] nașterea lor.

13. Că fericită [este] stearpa cea nepângărită, care nu a cunoscut pat în fărădelege [ἥτις οὐκ ἔγνω κοίτην ἐν παραπτώματι]. [Ea] va avea rod în cercetarea sufletelor [ἕξει καρπὸν ἐν ἐπισκοπῇ ψυχῶν][6].

14. Și eunucul, care nu a făcut cu mâna [lui] fărădelege, nici [nu] a gândit cele rele împotriva Domnului; căci i se va da lui harul credinței cel ales și sorțul în templul Domnului mai cu poftă.

15. Căci rodul trudelor celor bune [este] vorbit de bine și neînșelată [este] rădăcina înțelegerii.

16. Iar fiii preacurvarilor nedesăvârșiți va [vor] fi și din zămislirea cea fărădelege, [iar] sămânța [lor] se va nimici.

17. Căci și dacă au să se facă [cu] viață îndelungată, întru nimic se vor socoti și fără de cinste [va fi] bătrânețea lor în[tru] cele de apoi [ale lor].

18. Și dacă repede au să moară, nu vor avea nădejde [ἐάν τε ὀξέως τελευτήσωσιν οὐχ ἕξουσιν ἐλπίδα], nici în ziua judecății mângâiere [οὐδὲ ἐν ἡμέρᾳ διαγνώσεως παραμύθιον],

19. căci [pentru] neamul cel nedrept grele [sunt] sfârșiturile [γενεᾶς γὰρ ἀδίκου χαλεπὰ τὰ τέλη].

[1] Moartea.

[2] Se referă tot la moarte. La moartea omului, văzută ca o călătorie a sufletului de aici, de pe pământ, la Domnul.

[3] În pacea lui Dumnezeu, pentru că sunt întru Împărăția Lui.

[4] La învierea cea de obște.

[5] Vor învia.

[6] Rodul ei va fi găsit în sufletul ei, atunci când toate sufletele vor fi judecate de Domnul.