Plagiatoarea despre care scriu azi se numește Daniela Pruncuț și e profesoară la Liceul Tehnologic Sanitar „Vasile Voiculescu”, Oradea, judeţul Bihor. Iar articolul plagiat poartă titlul „Tudor Arghezi – între credință și tăgadă. Studiu de specialitate” și a fost publicat în rev. „Repere didactice moderne (Revistă educațională națională)”, nr. 4/ aprile 2014, Ed. Mecatrin, Brașov, 2014. Revista se poate downloada de aici: http://www.reperedidacticemoderne.com/Arhiva/RDM_4.pdf.

Articolul plagiat se află între p. 31-35 și, pentru a fi mai greu depistată, profesoara Daniela Pruncuț a furat pasaje din mai multe surse care conțin comentarii la poezia lui Tudor Arghezi. Aceste surse le-a aflat cu ușurință online și din ele a furat prin copy-paste, modificând foarte puțin formulările, pe alocuri, pentru a face mai dificilă sesizarea furtului.

Să urmărim deci articolul lui Pruncuț:

Repere didactice cu plagiate 001
Repere didactice cu plagiate 002
Repere didactice cu plagiate 003

În primul rând, mottoul l-a reprodus identic din articolul meu de aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2007/07/26/tudor-arghezi-si-dorinta-de-revelare-a-lui-dumnezeu/, articol din care a furat apoi în mod substanțial (după cum voi arăta mai jos):

Articolul meu 001

Apoi, primele pasaje, indicate de mine mai sus, sunt furate din mai multe locații: www.referatul.ro, www.referatele.com și myslide.es, după cum urmează:

Repere didactice cu plagiate 004
Repere didactice cu plagiate 005
Repere didactice cu plagiate 006
Repere didactice cu plagiate 007

Browserul nu-mi permite să deschid myslide.es, dar un paragraf este furat, în mod evident, de aici, după cum îmi indică o simplă căutare pe google:

Repere didactice cu plagiate 008

După care, între p. 32-35, se află plagiatele din articolul meu dedicat lui Arghezi. Astfel:

Repere didactice cu plagiate 009
Repere didactice cu plagiate 010
Repere didactice cu plagiate 011
Repere didactice cu plagiate 012
Repere didactice cu plagiate 013
Repere didactice cu plagiate 014

Daniela Pruncuț a furat prin copy-paste toate aceste pasaje din articolul meu, indicat mai sus:

Articolul meu 002
Articolul meu 003
Articolul meu 004
Articolul meu 005
Articolul meu 006
Articolul meu 007
Articolul meu 008

După cum se poate lesne observa de către cei care au citit sau vor citi articolul meu, Pruncuț a eliminat toate comentariile mele acide (pe bună dreptate) la adresa exegezei noastre literare care s-a manifestat (și în continuare se manifestă) cu indiferență față de teologia ortodoxă și față de experiențele mistice/ spirituale care decurg din această teologie. În schimb, Pruncuț a păstrat comentariile mele literare pe textele poetice, implicit referințele la vederea luminii dumnezeiești și la experiențele de tip isihast, deși sunt absolut convinsă că nu are habar despre ce e vorba. Pentru ea probabil că nici nu contează să aibă habar, ci contează numai că a găsit pe net un articol foarte bun de furat, pe care nu s-a sfiit să îl plagieze cu nerușinare, publicându-l într-o revistă sub numele său.

Acum, gestul său este, în mod evident, reprobabil. Însă, găsind eu în ultima vreme tot mai mulți plagiatori[1], stau și mă întreb cum se întâmplă că redactorii revistelor respective permit asemenea oribile plagiate, care ar putea cu ușurință să fie depistate prin câteva căutări online?!

Să luăm exemplul revistei din urmă, Repere didactice moderne:

Repere didactice cu plagiate 015

E adevărat că se face precizarea că „autorii își asumă responsabilitatea pentru afirmațiile cuprinse în lucrările lor” și, totodată, este adevărat că e greu să stai să depistezi toți plagiatorii. Însă, dumneavoastră, ca redactor-șef profesor doctor Carmen Țugui, sau dumneavoastră, ca redactor profesor universitar doctor Gabriela Munteanu, chiar nu vă pare absolut nimic suspect, când (dacă!) citiți asemenea articole sau chiar nu aveți nici cea mai mică curiozitate, în legătură cu materialele publicate, măcar de a da un simplu „search” pe google?!

Sau „dă bine” numai să aveți activitate impresionantă ca redactori la reviste didactice „serioase”, și restul nu mai contează?

Eu m-am oprit la acest caz din cauză că plagiatul mă vizează în mod direct, nu pentru că am stat să fac cercetări „în domeniu”…

Probabil că întrebările mele vor rămâne un strigăt în pustiu

Însă, în felul acesta, numărul de reviste și de cărți „respectabile” din România, dar care, de fapt, ascund numeroase plagiate (realizate fie în mod bădăran, prin copy-paste, cum e cazul de față, fie „mai subtil”, prin furtul de idei) crește de la zi la zi într-un ritm care nu ne face cinste, ca popor…


[1] A se vedea ultimul articol pe care l-am scris pe acest subiect, aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/08/21/alte-plagiate-din-comentariile-mele-literare/.

Did you like this? Share it: