Evanghelia după Lucas, 5, 17-26, cf. BYZ
17. Și a fost în una [dintre] zile, și El era învățând; și erau fariseii și învățătorii de lege șezând, care erau veniți din toate satele Galileii, Iudeii și Ierusalimului; și puterea Domnului era întru a se vindeca ei [καὶ δύναμις Κυρίου ἦν εἰς τὸ ἰᾶσθαι αὐτούς].
18. Și iată, oameni purtând pe pat un om, care era paralitic [παραλελυμένος], și căutau să-l ducă pe el înăuntru și să-l pună înaintea Lui!
19. Și neaflând pe unde să-l ducă pe el, din cauza mulțimii, suindu-se pe acoperiș, printre țigle [διὰ τῶν κεράμων], l-au lăsat în jos pe el cu patul, întru mijloc, înaintea lui Iisus.
20. Și [Iisus] văzând credința lor, i-a zis lui: „Omule, ți-au fost iertate ție păcatele tale [Ἄνθρωπε, ἀφέωνταί σοι αἱ ἁμαρτίαι σου]!”.
21. Și au început a cugeta cărturarii și fariseii, zicând: „Cine este Acesta, Care grăiește blasfemii [βλασφημίας]? Cine poate a ierta păcatele, afară numai de Dumnezeu?”.
22. Și Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, a zis către ei: „Ce cugetați în inimile voastre [Τί διαλογίζεσθε ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν]?
23. Ce este mai ușor: să zic: «Ți s-au iertat ție păcatele tale» sau să zic: «Ridică-te și umblă!»?
24. Dar ca să știți că putere are Fiul omului pe pământ a ierta păcatele [ἀφιέναι ἁμαρτίας] – i-a zis paraliticului – ție îți zic: «Ridică-te, și luându-ți patul tău, mergi întru casa ta!»”.
25. Și îndată ridicându-se înaintea lor, luându-și [patul] pe care zăcuse, a plecat întru casa lui, slăvind pe Dumnezeu.
26. Și extaz i-a luat pe toți [καὶ ἔκστασις ἔλαβεν ἅπαντας], și slăveau pe Dumnezeu [καὶ ἐδόξαζον τὸν Θεόν], și s-au umplut de frică [καὶ ἐπλήσθησαν φόβου], zicând că: „Am văzut cele minunate astăzi [Εἴδομεν παράδοξα σήμερον]”.