Despre ipocrizia neoprotestantă
În online există multe „mărturii” ale unor Preoți ortodocși deveniți pastori neoprotestanți. Pe lângă cele ale convertiților non-clerici.
Și o fabulă curentă (trasă la xerox) pe care o debitează aceștia în mod regulat este: când eram ortodox nu credeam în Iisus Hristos ci în superstiții (recte: ritul ortodox, în cazul acesta), nu citeam Biblia, nu mă rugam, nu ascultam poruncile Domnului, nu trăiam creștinește cu adevărat.
De ce fac aceasta? Pentru a-i convinge pe credincioșii lor care îi ascultă că ei predică ca Apostolii, iar cei convertiți la secta lor sunt ca primii creștini care au trecut de la păgânism la creștinism.
Căci în multe „mărturii” auzi lucruri de genul: când eram ortodox mă îmbătam, curveam, fumam, drăcuiam, pierdeam nopțile, credeam și practicam superstițiile etc. etc. etc.
Însă ceva e în neregulă cu această convertire…„de la păgânism la creștinism”.
Ce e în neregulă? În primul rând, lipsa de cunoaștere a istoriei, care e un păcat capital al neoprotestanților. Pentru ei, și acum 2000 de ani și acum 5000 de ani era…ca acum. Infatuarea peste măsură nu-i lasă să-și vadă neștiința crasă.
Da, e adevărat: Sfinții Apostoli și ucenicii lor au convertit mulți păcătoși, mulți păgâni care erau păcătoși!
Însă, dacă citiți chiar și numai Viețile Sfinților, veți vedea acolo că între păgânii convertiți erau foarte adesea oameni cu o viață morală exemplară, care, pe tine ca creștin ce te numești, te fac să te bagi sub masă de rușine când auzi sau citești!
De foarte multe ori, păgânii convertiți de oamenii Bisericii sau de către Dumnezeu direct, prin luminare dumnezeiască, erau niște…creștini desăvârșiți cu faptele vieții lor, așa cum mulți dintre noi nici nu visăm să fim sau să ajungem vreodată. Fie că erau adolescenți, fie că erau maturi, fie că erau bătrâni, unii dintre „păgâni” aveau o viață de o curăție și moralitate care, așa cum spuneam, ne fac de rușine.
De fapt, avem exemplul centurionului/ sutașului chiar în Evanghelie, dar să zicem că acela trăia printre iudei și învățase de la ei. Dar, dacă citiți Viețile Sfinților, veți găsi astfel de oameni între elinii idolatri și în alte neamuri, între care nu auziseră niciodată o învățătură mai înaltă decât cea a închinării la idoli.
Și atunci, mă întorc la pastorii neoprotestanți și la convertiții de la Ortodoxie la tot felul de secte și întreb: cine nu v-a lăsat pe voi să trăiți o viață sfântă și curată ca ortodocși?
O să răspundeți: Anturajul. Pentru că toți ortodocșii trăiesc „păcătos”.
Mințiți! Chiar dacă anturajul vostru ar fi fost rău, nimeni nu v-ar fi putut împiedica vreodată, ca Preoți sau credincioși ortodocși, să citiți Biblia, să vă rugați, să fiți buni și iubitori, să nu faceți ceea ce povestiți voi că ați făcut „ca ortodocși”, adică păcate multe și abominabile!
Le-ați făcut pentru că ați vrut! Le-ați făcut pentru că v-a plăcut să le faceți, nu pentru că erați ortodocși!
Le-ați făcut pentru că erați pătimași și păcătoși și iubeați păcatul! Și dracul v-a lăsat așa cum erați și înainte, doar că v-a dat o altă direcție, în care vi se pare că ați ajuns „ca Apostolii”! Acum ați înlocuit (dacă ați înlocuit!) păcatele trupești cu mândria luciferică și ați…avansat în Iad!
Pentru că infatuarea, neștiința multă, nesimțirea, bădărănia/ grosolănia cu care priviți lucrurile nu vă lasă ca să vă cadă cu adevărat solzii de pe ochi, ci îi fac să se îngroașe și mai mult!
Dacă vreți să ne convingeți, trebuie să ne arătați…cum ați avut o viață dumnezeiască ca ortodocși și apoi v-ați convertit, nu cum ați trăit ca niște porci când erați ortodocși (scuze pentru cuvintele grele, dar descrierea vă aparține!) și dintr-o dată v-ați convertit!
Bineînțeles, dacă acest lucru ar fi cu putință…Pentru că oamenii dumnezeiești, care trăiesc sfânt, care îl urmează pe Hristos cu adevărat, nu se lasă prostiți cu ușurință de eretici.
Adevărul convinge pe cei care iubesc adevărul dintotdeauna, nu pe cei care au iubit întotdeauna minciuna și păcatul și dintr-o dată fac pe „sfinții”. E un viciu de logică de care nu vă dați seama…