Predică la pomenirea Sfintei Cuvioase Paraschevi [14 octombrie 2017]

Iubiții mei[1],

apropo de numele pe care noi le punem copiilor noștri! Noi vrem ca ele să fie creștine, să fie nume de Sfinți și bine facem. Pentru că îi punem pe copiii noștri sub acoperirea Sfinților al căror nume îl poartă.

Însă Sfânta pe care astăzi o prăznuim cu multă bucurie și evlavie în România și ale cărei Sfinte Moaște sunt la Iași de peste 350 de ani[2], iar anul acesta sunt cinstite alături de ale Sfintei Mucenice Tecla[3], se numește după o zi a săptămânii. Căci, în greacă, Παρασκευή [Paraschevi] înseamnă Vineri. De unde românii îi spun și Sfânta Vineri. Iar în Biserica Ortodoxă a Greciei ea este pomenită sub titulatura de Cuvioasa Paraschevi cea Nouă [Ἡ Ὁσία Παρασκευὴ ἡ Νέα][4]. Atunci, dacă ea a fost Monahie, căci de aceea e Cuvioasă Maică, numele de Paraschevi e numele ei monahal. Și el face trimitere la răstignirea Domnului pentru noi, cea trăită în zi de vineri, pe care ea și-a asumat-o interior, ca luptă împotriva patimilor, pentru a se sfinți pentru Domnul.

Și prin aceasta vedem că numele nostru, chiar dacă are sau nu conotații teologice, devine unul sfânt pentru Biserică, dacă noi ne sfințim viața. Pentru că noi nu strigăm către ziua de vineri, atunci când ne rugăm Sfintei Vineri sau Sfintei Paraschevi, ci ne spunem toată inima noastră Sfintei care poartă acest nume, ale cărei Sfinte Moaște sunt la Iași și despre care noi știm că s-a născut în Epivatesul Traciei [Ἐπιβάτες τῆς Θράκης][5].

Unde e această localitate? În Turcia de azi, și acum se numește Selimpașa[6]. Și dacă pleci de la Selimpașa cu mașina…până la Iași sunt 915 km[7]. Căci ea s-a născut într-o țară și locuiește cu Sfintele sale Moaște în altă țară și ne binecuvintează pe noi cu multe minuni și faceri de bine.

Pentru că Sfintele Moaște sunt semnul cel mare al sfințeniei unui om, pentru că ele atestă prezența slavei lui Dumnezeu în om. Prezență care arată că în viață și după adormirea sa, acel om a trăit și este un Sfânt al lui Dumnezeu, care locuiește cu sufletul său în Împărăția lui Dumnezeu. Și dacă mergi acolo unde Dumnezeu locuiește în om, atunci mergi la locașul Lui, cel personalizat. Pentru că Sfinții sunt locașurile Sale personalizate. Și așa după cum chivotul Legii nu era „niște lemne”, pe care le cinsteau evreii, ci locul prezenței și al manifestării lui Dumnezeu în mijlocul poporului lui Israil [Ieș. 25, 22; 40, 34; II Cron. 5, 13-14], tot la fel Sfintele Moaște nu sunt „niște oase” la care se închină ortodocșii, ci niște biserici personalizate ale lui Dumnezeu, în care El locuiește prin slava Lui cea veșnică și necreată. Și dacă lui Dumnezeu nu Îi este „silă” să locuiască în aceste Oase Sfinte ale Sfinților Săi, ci slava lui Dumnezeu, ca și în timpul vieții Sfinților, este în ele, atunci cum ne-ar fi nouă „silă” de locul în care locuiește Dumnezeu?!

Însă, dacă ești lipsit de evlavie, dacă noaptea ereziei e în tine, atunci numești templele lui Dumnezeu drept „idoli”, spre a ta judecată veșnică. Pentru că nu vezi lumina care este în ele și nu te împărtășești de binefacerile pe care Sfinții le fac prin Sfintele lor Moaște.

Dar noi, cei dreptslăvitori ai lui Dumnezeu, Îi mulțumim Lui pentru Sfintele Moaște ale Sfinților Săi, pentru că, prin Sfinții Săi, Dumnezeu lucrează multe minuni în viața noastră. Și noi, cei care venim la Sfinți cu credință, mărturisim cu inimă bucuroasă minunile făcute în viața noastră de Dumnezeu prin Sfinții Săi. Fapt pentru care noi includem aceste minuni în Viețile Sfinților, ca recunoștință pentru ajutorul dăruit nouă.

…Sfânta Cuvioasă Paraschevi adoarme la vârsta de 27 de ani[8].  Sfintele ei Moaște au fost cumpărate cu mult aur de la turci și au fost aduse la Iași în 13 iunie 1641[9], adică acum 376 de ani.

Însă minunile ei nu încetează niciodată!

Pentru că Sfânta Paraschevi se milostivește de noi mereu și ne ajută în neputințele, în bolile și în nevoile noastre de tot felul.

Sfintele ei Moaște, cu harul lui Dumnezeu, se află în Catedrala mitropolitană din Iași și sunt puse în evidență prin marele pelerinaj din octombrie. Și de aceea oamenii vin la ele și i se roagă Sfintei și ea îi ajută. Dar multe Sfinte Moaște ale Sfinților lui Dumnezeu nu sunt cinstite atât de mult ca ale Sfintei Paraschevi, ci, dimpotrivă, sunt uitate și trecute cu vederea, pentru că le cunosc prea puțini. Pentru că nu sunt puse în evidență de Biserică sau ele nu mai aparțin Bisericii noastre.

Și când Sfinții nu mai sunt cunoscuți de către credincioșii Bisericii, atunci nici nu li se mai roagă lor. De aceea e nevoie tot mai mult de scrierea și de rescrierea Vieților Sfinților, de extinderea lor, pentru ca să includem noi și noi date despre ei și despre posteritatea lor. Pentru că pomenirea Sfinților în Biserică e ținută vie de pomenirea lor liturgică, de cunoașterea și de popularizarea lor.

De aceea, Sfânta Paraschevi e o lumină dumnezeiască în viața noastră, pentru că e pusă în evidență în mod continuu. Însă orice Sfânt poate să facă minuni în viața noastră, dacă ne apropiem cu credință de el și cerem rugăciunile sale și ajutorul său. Pentru că Sfinții ne ajută prin Sfintele lor Moaște, dar și în mod direct, prin venirea lor duhovnicească la noi. Lucru pe care ni-l confirmă multele minuni ale Sfinților, în care Sfinții au venit în mod personal și i-au ajutat pe cei bolnavi și în nevoie.

Iar noi nu avem nevoie de Sfinți doar în boală și în nevoie, ci în orice clipă a vieții noastre. Pentru că avem nevoie să înțelegem teologia Bisericii, să ne înțelegem pe noi înșine, să ne vedem păcatele și să ni le plângem și să cunoaștem cum să ne sfințim viața. Pentru toate acestea și pentru multe altele putem să apelăm continuu la ajutorul Sfinților Săi. Pentru că ei vin în ajutorul nostru continuu, dacă le cerem sprijinul în mod smerit.

Și trebuie să știți cu toții că e o minciună sfruntată, o hulă, zicerea că „până la Dumnezeu te mănâncă Sfinții”. Pentru că Sfinții lui Dumnezeu nu sunt răzbunători, nu sunt răi cu noi, ci ei sunt buni și milostivi cu oamenii, ca unii care vin din mijlocul nostru și știu nevoile noastre. Căci ei ne doresc binele autentic, adică mântuirea noastră, și nu răul. Răul ni-l doresc cei care ne învață să nu ne mai închinăm Sfinților, să nu le mai sărutăm Sfintele lor Moaște, să nu îi mai cinstim, pentru că aceia vor să nu ne mai umplem de slava lui Dumnezeu. Pentru că Sfinții ne învață sfințenia și ne umplu de sfințenia lui Dumnezeu. Dar cei care ne învață lucrul contrar, ce ne învață altceva decât neevlavia, decât depărtarea păgână de Dumnezeu?

De aceea, iubiții mei, a o cinsti pe Sfânta Paraschevi și, împreună cu ea, pe toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu, înseamnă a-i cinsti pe cei în care locuiește Dumnezeu prin slava Lui! Căci pe Dumnezeu Îl lăudăm întru Sfinții Săi [Ps. 150, 1, LXX] și Dumnezeu este minunat întru cei Sfinți ai Lui [Ps. 67, 36]. Dar El e minunat în Sfinții Lui tocmai prin aceea că El face continuu minuni prin ei în viața noastră. El e minunat în Sfinți, Se arată minunat prin Sfinții Lui, pentru că ne umple de minuni în mod continuu.

– Și de ce face Dumnezeu minuni prin Sfinții Lui?

– Pentru ca noi să ne raportăm cu iubire și cu bucurie multă la Sfinții Lui. Pentru ca ei să fie credibili întotdeauna pentru noi și să îi lăsăm să ne ajute cu luminările lor în viața noastră de evlavie.

Iar Împărăția lui Dumnezeu e comuniunea Sfinților Lui. Dacă ne pregătim pentru Împărăție, ne pregătim pentru întâlnirea cu Sfinții Lui. Și dacă vrem Împărăția, cum atunci nu îi vrem pe Sfinții Lui, care sunt mereu cu El și sunt plăcuți Lui?

De aceea, Biserica îi mărturisește ca Sfinți pe proprii ei fii credincioși, care și-au sfințit viața în Biserică. Și viețile lor, ale Sfinților ei, ea le păstrează cu credincioșie și ni le dăruie să fie hrana noastră duhovnicească și pildă de urmat. Tocmai de aceea, dacă vrem să-L ascultăm pe Dumnezeu, trebuie să urmăm Sfinților Lui, pe care El i-a învățat să se mântuie. Și ei ne vor conduce în mod sigur la Împărăția Lui, pe calea nevoințelor ascetice, ajungând la simțirea și la vederea lui Dumnezeu, la împărtășirea de slava Lui, fără de care nimeni nu se mântuie. Pentru că trebuie să devenim lumini vii  aprinse de Lumina cea de sus, de Dumnezeul mântuirii noastre, Care e slăvit în Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!


[1] Terminată la ora 16. 58, în ziua de 9 octombrie 2017.

[2] A se vedea: https://doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/viata-sfintei-cuvioase-parascheva.

[3] Idem: http://basilica.ro/au-inceput-manifestarile-legate-de-hramul-sfintei-parascheva-la-iasi-pelerinii-pot-aduce-cinstire-si-moastelor-primei-femei-martir-a-bisericii/.

[4] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo.aspx.

[5] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo.aspx și https://el.wikipedia.org/wiki/Επιβάτες_Θράκης.

[6] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Επιβάτες_Θράκης și https://tr.wikipedia.org/wiki/Selimpaşa,_Silivri.

[7] Cf. http://distanta.ro/41.055890,28.378900/47.160970,27.583630.

[8] A se vedea: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/10/12/predica-la-pomenirea-sfintei-cuvioase-parascheva-de-la-iasi-14-octombrie-2016/. [9] Ibidem.

2 comments

  • Părinte, m-am contrazis cu un neoprotestant care zice că Dumnezeu nu împarte slava Sa cu nimeni, că Sfântul Grigorie Palama a inventat. Atunci cum L-ar vedea Sfinții pe Dumnezeu? Ei zic: cum mă vezi și cum te văd. În același timp, vorbesc tot timpul de har, că ei au har și că fac și dreg prin harul dat lor de Dumnezeu. Mi se pare că mint și se contrazic. Ce ziceți? Mulțumesc, Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Dumnezeu dăruie slava Lui oricui se sfințește pentru El, fără ca El să piardă ceva din slava Lui. Așa cum soarele dăruie tuturor lumină și căldură, fără să piardă ceva din ceea ce dăruie. Iar Sfântul Grigorios Palamas nu „a inventat” lumina dumnezeiască sau slava lui Dumnezeu, pentru că întreaga Scriptură mărturisește despre ea. El doar a pus în evidență învățătura Tradiției Bisericii în ceea ce privește slava lui Dumnezeu. Iar neoprotestanții bineînțeles că se contrazic, pentru că ei vorbesc despre har, dar neagă canalele harului în Biserică și anume cultul sacramental al Bisericii. Pentru că harul lui Dumnezeu coboară în Biserică prin Tainele și Slujbele Bisericii și prin întregul mod de a fi eclesial. Iar dacă nu ești în Biserica lui Dumnezeu, în Biserica Ortodoxă, cum să ai harul lui Dumnezeu, dacă nu l-ai primit? Vă mulțumesc pentru întrebare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *