Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 18 octombrie 2017

Sfântul Dosoftei al Moldovei, Psalmul 1

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Psaltirea în versuri a
Sfântului Dosoftei al Moldovei
în formă actualizată

*

Am folosit ediția: Dosoftei, Opere 1. Versuri, ediție critică de N. A. Ursu, cu studiu introd. de Al. Andriescu, Ed. Minerva, București, 1978, 544 p.

*

Psalmul 1

Fericit este omul care nu merge
în sfatul celor fărădelege
și cu cei răi nu stă în cărare,
nici nu stă în scaun de pierzare.
Ci voia lui va fi tot cu Domnul
și-n legea Lui își va petrece somnul,
încât se va învăța zi și noapte
să-I cunoască poruncile toate.
Și va fi ca pomul lângă apă,
care tot timpul va da roadă,
și frunza sa încă nu-și va pierde,
ci în toată vremea va sta verde.
Și cu cât lucrează sporește,
iar bogăția lui va crește,
iar voi, necuraților, ca pleava,
degrabă vă veți cunoaște isprava.
Când se va vântura din arie snopul,
vă veți duce cum se duce colbul,
și cu grâul nu veți cădea-n hambare,
ci veți fi suflați cu spulberare.
La judecată nu vi se va afla locul
să vă înălțați, ci veți pieri cu totul.
Nici păcătoșii nu vor fi în dreapta,
ca să își ia cu cei Drepți plata,
căci celor Drepți toată calea le vede
Domnul, din scaunul în care El șade.
Și calea păgânilor cea strâmbă
va pieri, și vor cădea-n grea scârbă.

Lucrarea pastoral-misionară a unui cleric ortodox se vede în creația sa online

Titlul articolului de față reprezintă o realitate marcantă și, în același timp, un crez al meu, care mă definește. Căci de 11 ani de zile, pe Teologie pentru azi, eu am pledat pentru o activitate zilnică pastoral-misionară și culturală, în care să fii angajat cu totul.

Pentru că atunci când nu sunt la Biserică în mod fizic, prin tot ceea ce am scris și scriu online, eu slujesc Biserica. Adică sunt și propovăduiesc în Biserică și ziua și noaptea prin munca mea online și prin ea zidesc Biserica din sufletele oamenilor sau îi fac să se simtă în Biserică și să dorească să se integreze tot mai mult în ritmul de viață al Bisericii.

De 11 ani pledez pentru predica online, pentru cursul de teologie online, pentru cartea de teologie online, toate puse la îndemâna publicului cititor în mod gratuit.

Pledez și demonstrez că se poate în mod continuu.

Se poate să cugeți și să muncești zilnic în favoarea Bisericii, să vorbești în cunoștință de cauză și în mod profund și responsabil cu oamenii care te întreabă diverse lucruri.

Dar pentru a fi un misionar al teologiei și al vieții Bisericii trebuie să te pregătești în mod zilnic. Trebuie să vorbești ca omul de azi, trebuie să îi știi nevoile reale și să vii în întâmpinarea sa cu delicatețe.

Și fiecare Episcop, Preot, Diacon, Monah și Mirean al Bisericii, care își pot permite accesul la online și care au o inițiere profundă în teologia și viața Bisericii pot face o misiune reală și de anvergură la nivel online, cu costuri financiare foarte mici, dar în care se va vedea caracterul, entuziasmul și iubirea lor pentru Dumnezeu și pentru oameni, dar și harismele și competențele lor reale.

Căci atunci când vorbim despre o lucrare pastoral-misionară sau preoțesc-învățătorească la nivel online, Episcopul, Preotul sau Diaconul care creează online stau în mod dezvăluit în fața tuturor membrilor Bisericii și a celor din afara ei și arată, cu harul lui Dumnezeu, cine sunt și ce pot să facă. Iar munca lor edifică, entuziasmează și convinge pe măsura dăruirii lor, dar, mai ales, a valorii creațiilor lor teologice.

Din păcate, în România, nu avem niciun Episcop ortodox care să-și fi asumat creația online zilnică. Nu știu însă niciun Profesor de teologie român care să fi făcut acest lucru. Preoții ortodocși români se cantonează adesea în parohia lor, fără să vadă Biserica și lumea în ansamblu. Mirenii ortodocși aflați la nivel online pendulează cel mai adesea între pietism și extremism.

Pe Basilica s-a ajuns la concluzia că sunt bune cursurile online de teologie ortodoxă abia acum două zile. Mai trebuie să ni se demonstreze și faptul că ele nu sunt formate prin compilare, ci prin muncă de cercetare și pe baza unei experiențe profunde de viață și de studiu.

Când vom ajunge la concluzia benefică pentru toți că sunt bune și…cărțile ortodoxe gratuite la nivel online, dar muncite cu toată seriozitatea?

Când vom ajunge să înțelegem că e nevoie să scanăm toate bibliotecile ortodoxe și să le uploadăm online, pentru că numai așa putem face o reală muncă de cercetare în paradigma prezentului?

Predica din Biserică e auzită de câteva zeci sau sute de oameni. Conferința publică e o bucurie pentru câteva zeci sau sute de persoane. Creația radio sau de TV, pentru a fi păstrată, trebuie tezaurizată online, alături de predicile și conferințele publice ale Bisericii. Pentru că numai existente online, toate acestea pot fi un bine continuu pentru toți oamenii.

Însă prezența online continuă a unui cleric nu înseamnă numai creație de laborator, ci și viteză de reacție, adică comunicare reală cu oamenii. Și în discuțiile prilejuite de diverse comentarii ale cititorilor se vede fața reală a celui care și-a asumat pastorația continuă.

Bineînțeles, slujim și predicăm în Biserică. Vorbim cu oamenii la ei acasă, pe stradă, oriunde ne întâlnesc. Însă, în comparație cu Slujbele din Biserică și cu sfaturile date prin viu grai, în online putem vorbi despre înțelegerea a ceea ce slujim și putem arăta, cu adevărat, experiența noastră teologică și duhovnicească. Pentru că aici nu numai că se poate transmite ceea ce credem, dar se poate și verifica, în funcție de experiența altora, propria noastră experiență.

Lăsând la o parte deranjul inerent al opțiunii de a fi online, totuși munca online este o mare binefacere și o mare împlinire. Pentru că poți întâlni oameni foarte diverși, cu care să comunici și cu care să te împrietenești, dincolo de arealul și de țara ta, cu timpul ostenelile tale devin tot mai evidente și ceea ce vezi te bucură, iar contribuția ta teologică schimbă oamenii.

De aceea, pe mine mă miră și mă mâhnește faptul că clericii și teologii și credincioșii ortodocși nu vor să participe în mod masiv la creația și la comunicarea online. Pentru că nu ai ce să pierzi dacă scrii și comunici online, ci ai numai de câștigat interior. Reticența, frica, rușinea, delăsarea nu cred că au ce să caute în sufletul nostru vizavi de online. Pentru că onlineul face parte din viața noastră, e mediul prin care noi comunicăm cel mai direct și mai repede, și nu văd de ce ne-am teme tocmai de ceea ce ne facilitează întâlnirea dintre noi.

Mă rog tot timpul ca viitorul  imediat al Bisericii să fie altul în materie de comunicare și de creație online. Pentru că îmi doresc să lăsăm la o parte fricile, manipulările, intimidările, pretextele de tot felul și să ne concentrăm tot mai mult pe discuția aplicată pe teologia și experiența ortodoxă. Fiindcă avem cu toții de câștigat din întoarcerea la teologia și viața Bisericii, unii chiar dacă nu vrem sau nu știm că avem nevoie de ele.

Onomastica în „Ciocoii vechi și noi”

Este de remarcat importanța onomasticii în romanul lui Nicolae Filimon, ca mai înainte în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, dar și ca la Vasile Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Vasile Voiculescu, M. Sadoveanu, Marin Preda etc.

Andronache Tuzluc: numele indică o sinteză greco-turcă (Ș. Cioculescu), adevărată emblemă a epocii fanariote.

Andronache vine de la Andrei (bărbat). În roman ni se spune chiar că își serba ziua de Sfântul Andrei.

Iar tuzluc (cuvânt de origine turcă) înseamnă: „un fel de ghetre [învelitoare pentru glezne] încheiate la spate cu copci sau cu șireturi, care se trăgeau peste ciorapi și apoi se băgau în cizme; (astăzi, regional) un fel de ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară (uneori fără altă încălțăminte)”, cf. DEX. Adică desemnează un articol de încălțăminte.

Atât Tuzluc, cât și Păturică sunt nume rizibile, așadar, care sugerează originea joasă a personajelor (un corelativ ar fi Ipingescu, în rândul personajelor lui Caragiale, al cărui nume vine de la ipingea, alt cuvânt turcesc, care denumea o manta bărbătească).

Filimon repetă că unii ca aceștia ajung avuți din trențăroși.

Pe Dinu Păturică îl chema de fapt Constantin Păturică. Dar nimeni nu îl numește astfel, fiind lipsit de solemnitatea lui Constantin.

Andrei e în antiteză cu Tuzluc, după cum și Constantin e în antiteză cu Păturică. Mai potrivit pentru ei e Andronache și Dinu, diminutivări care sugerează că personajele nu sunt la înălțimea numelor lor. (La fel va proceda și Caragiale cu Agamemnon/ Agamiță Dandanache etc.)

Andronache Tuzluc se îndrăgostește de o tânără grecoaică: chera Duduca (după nume: personificarea răsfățului – sau o femeie fatală în variantă balcanică, zice Cioculescu), care îi devine amantă.

Pe când Maria e o icoană a virtuții, Duduca e întruchiparea răsfățului, tiparul femeii întreținute, care trăiește în lux și în luxură și pe care n-o interesează iubirea și fidelitatea.

Duduca vine de la „dudu”, care înseamnă „doamnă” în turcă (titulatură folosită pentru tinerele de origine armeană și greacă), în timp ce chera (kira) înseamnă doamnă în greacă (Panait Istrati are un roman intitulat Kira Kiralina). Prin urmare, și chera Duduca e tot o sinteză greco-turcă, realizată în plan onomastic, la fel ca și Andronache Tuzluc.

Interesant e că Maria înseamnă doamnă/ stăpână (în ebraică, fiind un nume biblic), dar și chera Duduca (care s-ar traduce prin: doamna doamna, un personaj cu două fețe, care se dedublează) înseamnă același lucru. Fiecare e o stăpână, dar în două lumi diferite. Prima în lumea virtuții, a doua în lumea depravării, a viciului și desfrâului.

Numele Gheorghe nu numai că e efigia justițiarului (cum zice Cioculescu), dar Sfântul Gheorghe este „vechiul patron al României”, ne spune autorul. Adică acest Gheorghe e un fel de Romândor, din epopeea lui Budai-Deleanu, este întruchiparea viitorului României, dacă România vrea să aibă viitor

Valoarea morală nu este apreciată de autor neapărat pe criterii sociale. Gheorghe nu este de viță nobilă, ci are origine socială umilă. Însă ascensiunea lui socială e sprijinită de banul C, care apreciază virtutea. Iar Filimon spune că boierii de neam făceau adesea acest lucru, adică susțineau tineri conștiincioși și virtuoși ca să înainteze în rang, cât mai sus. Și, adaugă el, arhondologia Țărilor Române specifică faptul că mulți boieri  aveau, în fapt, origine țărănească, pentru că atât Ștefan cel Mare cât și Mihai Viteazul (și alți voievozi, se subînțelege) au ridicat adesea la rangul de boieri țărani care și-au arătat noblețea pe câmpul de luptă.

Susținerea lui Filimon pentru boierii autohtoni nu e ideologică, ci din rațiuni patriotice, pentru că aceștia ar fi păstrat, în opinia sa, obiceiurile de demult: acelea de a iubi dreptatea și de a vrea binele țării, de a căuta prosperitatea ei.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort