1. Și eu sunt un om muritor, asemenea [cu] toți [ceilalți]. Și [sunt] un muritor născut [din] cel-întâi-zidit [πρωτοπλάστου] și în pântecele maicii [mele] mi-am sculptat carnea [καὶ ἐν κοιλίᾳ μητρὸς ἐγλύφην σὰρξ],

2. [în] timp de zece luni, zidindu-se în sânge, din sămânța bărbatului și [cu] somnul plăcerii împreunându-se.

3. Și eu făcându-mă, am tras [în] mine aerul obștesc. Și pe pământul cel asemenea pătimitor au căzut [καὶ ἐπὶ τὴν ὁμοιοπαθῆ κατέπεσον γῆν][1], cel dintâi glas, asemenea [cu] toți, asemenea plângând [πρώτην φωνὴν τὴν ὁμοίαν πᾶσιν ἴσα κλαίων].

4. În scutece am fost hrănit și [cu] griji.

5. Căci niciunul [dintre] împărați [nu] a avut alt început al nașterii

6. și una [este] intrarea tuturor întru viață [μία δὲ πάντων εἴσοδος εἰς τὸν βίον] și asemenea [este] ieșirea [ἔξοδός τε ἴση] [noastră][2].

7. Pentru aceea m-am rugat și minte mi-a dat mie[3], am chemat și mi-a dat mie Duhul înțelepciunii [Πνεῦμα σοφίας].

8. Am preferat-o pe ea[4] [în locul] sceptrelor și a tronurilor și bogăția [ca pe] un nimic am considerat-o în comparație [cu] ea.

9. Și nici [nu] am asemănat [cu] ea piatra cea neprețuită, că[ci] tot aurul în fața ei [este] puțin nisip și ca tina se va socoti argintul înaintea ei.

10. Am iubit-o pe ea [mai mult] decât sănătatea și frumusețea și am ales-o pe ea [pentru] a o avea în loc de lumină, că neadormită [este] lumina din ea [ὅτι ἀκοίμητον τὸ ἐκ ταύτης φέγγος].

11. Și mi-au venit mie toate cele bune împreună cu ea și avuția cea nenumărată [a venit] în mâinile ei.

12. Și m-am veselit în[tru] toate, că[ci] înțelepciunea le povățuiește pe ele. Și nu o știam pe ea a fi născătoarea acestora.

13. Și fără de vicleșug am învățat [ἀδόλως τε ἔμαθον] și fără invidie dărui [ἀφθόνως τε μεταδίδωμι], [căci] avuția ei nu o ascund [τὸν πλοῦτον αὐτῆς οὐκ ἀποκρύπτομαι].

14. Căci oamenilor le este nestricată comoară, pe care, cei care au dobândit-o, spre Dumnezeu și-au trimis prietenia [πρὸς Θεὸν ἐστείλαντο φιλίαν], pentru cele din învățătură daruri arătând [διὰ τὰς ἐκ παιδείας δωρεὰς συσταθέντες].

15. Și mie să-mi dea Dumnezeu să zic după gândul [Lui] și să gândesc cu vrednicie [despre] cele care mi s-au dat, că[ci] El și povățuitorul [ὁδηγός] înțelepciunii este și îndreptătorul [διορθωτής] celor înțelepți.

16. Căci în mâna Lui [suntem] și noi și cuvintele noastre [ἐν γὰρ χειρὶ Αὐτοῦ καὶ ἡμεῖς καὶ οἱ λόγοι ἡμῶν] și toată mintea și cunoașterea lucrurilor [πᾶσά τε φρόνησις καὶ ἐργατειῶν ἐπιστήμη].

17. Căci El mi-a dat mie să știu cunoașterea celor care sunt adevărate [Αὐτὸς γάρ μοι ἔδωκεν τῶν ὄντων γνῶσιν ἀψευδῆ εἰδέναι], firea lumii [σύστασιν κόσμου] și lucrarea stihiilor [καὶ ἐνέργειαν στοιχείων],

18. începutul și sfârșitul și mijlocul anilor, schimbările schimbărilor [τροπῶν ἀλλαγὰς] și schimbările vremurilor [μεταβολὰς καιρῶν],

19. cercurile anului [ἐνιαυτοῦ κύκλους] și așezările stelelor [ἄστρων θέσεις],

20. firile vietăților și mâniile fiarelor, tăriile vânturilor și gândurile oamenilor [διαλογισμοὺς ἀνθρώπων], deosebirile plantelor și puterile rădăcinilor.

21. Și câte sunt ascunse și văzute le-am cunoscut [ὅσα τέ ἐστιν κρυπτὰ καὶ ἐμφανῆ ἔγνων], căci înțelepciunea, artizana a toate, m-a învățat [ἡ γὰρ πάντων τεχνῖτις ἐδίδαξέν με σοφία].

22. Căci este în ea[5] Duhul cel gânditor [Πνεῦμα νοερόν], cel sfânt [ἅγιον], cel unul-născut [μονογενές], cel în multe părți [πολυμερές], cel subțire [λεπτόν], cel bine-mișcat [εὐκίνητον], cel limpede [τρανόν], cel nespurcat [ἀμόλυντον], cel lămurit [σαφές], cel nevătămat [ἀπήμαντον], cel iubitor-de-bunătate [φιλάγαθον], cel ascuțit [ὀξύ],

23. cel de neoprit [ἀκώλυτον], cel făcător-de-bine [εὐεργετικόν], cel iubitor-de-oameni [φιλάνθρωπον], cel de neclintit [βέβαιον], cel sigur [ἀσφαλές], cel fără de grijă [ἀμέριμνον], cel atotputernic [παντοδύναμον], cel a-toate-supraveghetor [πανεπίσκοπον] și pătrunzând prin toate duhurile cele gânditoare, curate [și] prea-subțiri [καὶ διὰ πάντων χωροῦν πνευμάτων νοερῶν καθαρῶν λεπτοτάτων].

24. Căci mai mișcătoare [decât] toată mișcarea [este] înțelepciunea [πάσης γὰρ κινήσεως κινητικώτερον σοφία] și [ea], pentru curăția [ei], pătrunde și merge prin toate [διήκει δὲ καὶ χωρεῖ διὰ πάντων διὰ τὴν καθαρότητα].

25. Căci abur este [ea] al puterii lui Dumnezeu [ἀτμὶς γάρ ἐστιν τῆς τοῦ Θεοῦ δυνάμεως] și împrăștiere curată a slavei Atotțiitorului [καὶ ἀπόρροια τῆς τοῦ Παντοκράτορος δόξης εἰλικρινής]. Pentru aceasta nimic pângărit întru ea [nu] cade.

26. Căci strălucire este a luminii celei veșnice [ἀπαύγασμα γάρ ἐστιν φωτὸς ἀϊδίου] și oglindă fără de pată a lucrării lui Dumnezeu [καὶ ἔσοπτρον ἀκηλίδωτον τῆς τοῦ Θεοῦ ἐνεργείας] și chip al bunătății Sale [καὶ εἰκὼν τῆς ἀγαθότητος Αὐτοῦ].

27. Și, una fiind, pe toate le poate [μία δὲ οὖσα πάντα δύναται], și rămânând în sine, pe toate le înnoiește [καὶ μένουσα ἐν αὑτῇ τὰ πάντα καινίζει], și [venind] către neamuri [și] intrând întru sufletele cele cuvioase [καὶ κατὰ γενεὰς εἰς ψυχὰς ὁσίας μεταβαίνουσα], [ea Îi] pregătește prieteni lui Dumnezeu și Profeți [φίλους Θεοῦ καὶ Προφήτας κατασκευάζει].

28. Căci nimic [nu] iubește Dumnezeu, afară de cel care locuiește cu înțelepciunea.

29. Căci aceasta este mai [cu] bună-cuviință [decât] soarele și mai presus de toată așezarea stelelor. [Cu] lumina unindu-se, [ea] se află cea dintâi.

30. Căci pe aceasta noaptea o primește [τοῦτο μὲν γὰρ διαδέχεται νύξ], iar pe [lumina] înțelepciunii nu o biruie răutatea [σοφίας δὲ οὐ κατισχύει κακία].


[1] Primii oameni sau oamenii în general.

[2] Iar intrarea noastră în viață e nașterea, iar ieșirea e moartea.

[3] Se referă la Dumnezeu.

[4] Se referă la înțelepciunea ca dar primit de la Dumnezeu.

[5] În înțelepciunea dumnezeiască.

Did you like this? Share it: