Ce poate fi de poveste,
ca aceasta și de veste,
de se vorbiră păgânii,
mulțimi, tineri și bătrânii,
de se sfătuiesc cu sfaturi
în deșert, din multe laturi!
Se sfătuiesc necurații,
cu craii și cu-mpărații
și cu toți se-ncurajează
spre Domnul, de vor să piardă
pe alesul Lui și Sfântul,
iubitul Fiu și Cuvântul.
Iar noi, seminție sfântă,
să nu cădem cu ei în cursă,
[ci] legătura lor să spargem,
[și] în jugul lor să nu tragem.
Că[ci] Dumnezeu toate le vede
din scaunul Său unde șade
în ceruri, unde Se-odihnește
[și] de-acolo pe toți privește.
De dușmani și de potrivnici,
Domnul va râde de ei
și îi va mustra cu ocară,
pentru ce Îl supărară.
Cu mânie le va zice,
de ce-au stat cu-mpotrivire
și-i va tulbura-n urgie
cu chinurile din vecie.
Însă eu sunt pus de Domnul,
împărat peste Sionul,
ca să le spun spre-nvățătură,
ce se spune în Scriptură.
Către Mine Domnul zice:
„Fiul meu ești [Tu] din uter,
Eu astăzi Te nasc pe Tine
și vei cere de la Mine
și-Ți voi da neamurile toate,
care Îți sunt sorț de moștenire,
ce-Ți vor asculta cuvântul
și vei domni în tot pământul.
Și-i vei paște cu toiagul
cel de fier, în tot șiragul[1],
de vei face în ei cârduri
și-i vei zdrobi ca pe hârburi”.
Iar acum, voi, împărații,
să luați seama, cât și alții,
să vă învățați cu cuvântul[2],
toți ce judecați pământul.
Slujiți Domnului cu teamă
și vă bucurați cu băgare de seamă,
[ca] să răbdați și certare
de la Fiul Lui, ce-L are,
ca nu cumva să Se mânie
spre voi Domnul cu urgie.
Căci vă va alunga din ceata
celor care sunt de-a dreapta,
când urgia Lui cea mare
va arde fără-ncetare.
Atunci vor fi fericiți,
cei ce nu se fac vrăjmășiți,
ci cu inimă dreaptă
nădăjduiesc să ia plată[3].


[1] Șiragul anilor, șirul lor.

[2] Să vă învățați unii pe alții cuvântul învățăturii. Cu referire la învățătura Bisericii.

[3] De la Dumnezeu. Cu referire la dreapta Judecată a Domnului.