1. Și se întinde[1] din margine până în margine, cu bună tărie, și le stăpânește pe toate cu folos.

2. [Pe] aceasta am iubit-o și am căutat-o din tinerețea mea, și am căutat să mi-o aduc mie mireasă [νύμφην] și iubit m-am făcut al frumuseții ei [καὶ ἐραστὴς ἐγενόμην τοῦ κάλλους αὐτῆς].

3. Buna naștere slăvește [εὐγένειαν δοξάζει], împreuna viețuire cu Dumnezeu având [συμβίωσιν Θεοῦ ἔχουσα] și Stăpânul tuturor a iubit-o pe ea [καὶ ὁ πάντων Δεσπότης ἠγάπησεν αὐτήν].

4. Căci este mistagoga[2] cunoașterii lui Dumnezeu [μύστις γάρ ἐστιν τῆς τοῦ Θεοῦ ἐπιστήμης] și alegătoarea lucrurilor Sale [καὶ αἱρετὶς τῶν ἔργων Αὐτοῦ].

5. Și dacă bogăția este stăpânirea cea dorită în viață, [atunci] care [este] mai bogată [decât] înțelepciunea, cea care pe toate le lucrează?

6. Iar dacă mintea lucrează, cine este artizana mai mult [decât] ea, [din toate] cele care sunt?

7. Și dacă iubește cineva dreptatea, trudele acesteia sunt virtuțile. Căci învață mintea cea sănătoasă și gândirea, dreptatea și bărbăția, [decât] care nimic [nu] este mai de folos în viața oamenilor.

8. Iar dacă cineva dorește și multă trăire[3] [εἰ δὲ καὶ πολυπειρίαν ποθεῖ τις], [atunci acela] le-a cunoscut pe cele vechi și le vede pe cele viitoare [οἶδεν τὰ ἀρχαῖα καὶ τὰ μέλλοντα εἰκάζει], cunoaște întorsăturile cuvintelor [ἐπίσταται στροφὰς λόγων] și dezlegările tainelor [λύσεις αἰνιγμάτων], cunoaște mai înainte semne și minuni [σημεῖα καὶ τέρατα προγινώσκει] și sfârșiturile vremurilor și ale anilor [καὶ ἐκβάσεις καιρῶν καὶ χρόνων].

9. De aceea, am ales-o pe aceasta să o aduc către viețuirea împreună, cunoscând că îmi va fi mie sfetnicul celor bune [σύμβουλος ἀγαθῶν] și îndemnare a grijilor și a mâhnirii [καὶ παραίνεσις φροντίδων καὶ λύπης][4].

10. Voi avea, pentru ea, slavă în mulțimi și cel tânăr [va avea] cinste în fața celor bătrâni.

11. Iute mă voi afla în[tru] judecată[5] și în fața stăpânitorilor voi fi minunat.

12. Tăcând, mă vor aștepta, și vorbind, vor lua aminte, și grăind peste, mai mult [decât trebuie], vor pune mâna peste gura lor.

13. Voi avea, pentru ea, nemurire [ἀθανασίαν] și pomenire veșnică voi lăsa celor de după mine [καὶ μνήμην αἰώνιον τοῖς μετ᾽ ἐμὲ ἀπολείψω].

14. Voi stăpâni popoare și neamurile se va [vor] supune mie.

15. Se vor înfricoșa, de mine auzind, tiranii cei înfricoșători. În mulțime mă voi arăta bun și în război bărbătos.

16. Intrând întru casa mea, mă voi odihni [împreună cu] ea. Căci nu are amărăciune adunarea ei și nici durere viețuirea cu ea, ci veselie și bucurie.

17. Acestea socotind în[tru] mine și gândind în inima mea: că nemurirea este în rudenia înțelepciunii

18. și în prietenia ei [este] veselia cea bună și în ostenelile mâinilor ei [este] bogăția cea neclintită și în împreuna-pregătire a omiliei[6] ei [este] gândirea [καὶ ἐν συγγυμνασίᾳ ὁμιλίας αὐτῆς φρόνησις] și cinstea cea bună [este] în împărtășirea cuvintelor ei. [Iar eu] împrejuram, căutând, ca să o iau pe ea întru mine [ὅπως λάβω αὐτὴν εἰς ἐμαυτόν].

19. Și eram copil bine crescut și la suflet am primit [a fi] bun.

20. Iar, mai mult [decât atât], bun fiind, au [am[7]] venit întru trupul cel nepângărit [ἦλθον εἰς σῶμα ἀμίαντον].

21. Și cunoscând că nu voi fi altfel înfrânat, dacă nu are să dea Dumnezeu – și aceasta era a înțelegerii: să știi al cui [este] harul – m-am rugat Domnului și L-am rugat cu stăruință pe El și am zis din toată inima mea:


[1] Se referă la înțelepciune.

[2] Învățătoarea celor tainice.

[3] Experiență duhovnicească.

[4] Mă va îndemna când voi avea griji și mâhniri.

[5] Ca cel care îi judecă pe alții.

[6] A predicii.

[7] Am optat pentru această corectură, pentru că în Biblia de la 1688 avem: „venit-am la trup nepângărit”.