Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 10 noiembrie, 2017

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 10, cf. LXX

1. Aceasta[1] pe cel întâi zidit [αὕτη πρωτόπλαστον], pe părintele lumii [πατέρα κόσμου], pe cel singur zidit l-a păzit [μόνον κτισθέντα διεφύλαξεν] și l-a scos pe el din fărădelegea sa [καὶ ἐξείλατο αὐτὸν ἐκ παραπτώματος ἰδίου]

2. și i-a dat lui tăria să pună stăpânire pe[ste] toate [ἔδωκέν τε αὐτῷ ἰσχὺν κρατῆσαι ἁπάντων].

3. Dar căzând de la ea cel nedrept, [căzând] în urgia Lui, a pierit [odată cu] mâniile cele ucigătoare de frați.

4. [Fapt] pentru care, [pe] înecatul pământ [κατακλυζομένην γῆν][2], înțelepciunea iarăși l-a mântuit [πάλιν ἔσωσεν σοφία], prin lemn neînsemnat [δι᾽ εὐτελοῦς ξύλου][3], pe cel Drept călăuzind.

5. Aceasta și în învoirea răutății neamurilor tulburându-se [αὕτη καὶ ἐν ὁμονοίᾳ πονηρίας ἐθνῶν συγχυθέντων], l-a cunoscut pe cel Drept și l-a păzit pe el, pe cel fără de prihană lui Dumnezeu [ἔγνω τὸν Δίκαιον καὶ ἐτήρησεν αὐτὸν ἄμεμπτον Θεῷ], și pe cele dinăuntru ale copilului Cel tare l[e]-a păzit.

6. Aceasta pe cel Drept, [fiind] nimiciți cu totul cei neevlavioși, l-a izbăvit, fugind de focul cel coborât [asupra celor] cinci cetăți.

7. Care încă mărturie a răutății a stat pământul afumându-se și nedesăvârșitelor vremuri rodind plante, necrezând sufletul, mormântul făcându-se stâlp de sare.

8. Căci înțelepciunea, trecând [pe lângă ei], nu numai [că] s-au vătămat ca să nu cunoască cele bune, ci și nebunie, [ca] pomenire, au lăsat [odată] cu viața [lor], ca în cele [întru] care au căzut, nici să se ascundă să [nu] poată.

9. Iar înțelepciunea, pe cei care îi slujesc ei, din a trudelor i-a izbăvit [ἐκ πόνων ἐρρύσατο].

10. Aceasta pe fugarul urgiei fratelui, pe cel Drept, l-a povățuit în cărările cele drepte, i-a arătat lui Împărăția lui Dumnezeu [ἔδειξεν αὐτῷ Βασιλείαν Θεοῦ] și i-a dat lui cunoașterea celor sfinte [καὶ ἔδωκεν αὐτῷ γνῶσιν ἁγίων], l-a îmbelșugat pe el în osteneli și a înmulțit trudele sale.

11. În lăcomia celor care îl biruie pe el, a stat de față și l-a îmbogățit pe el.

12. L-a păzit pe el de cei vrăjmași și de cei care îl pândesc l-a păzit și lupta cea tare i-a judecat lui [καὶ ἀγῶνα ἰσχυρὸν ἐβράβευσεν αὐτῷ], ca să cunoască [acela] că mai puternică [decât] to[a]t[e] este buna credință [ἵνα γνῷ ὅτι παντὸς δυνατωτέρα ἐστὶν εὐσέβεια].

13. Aceasta, vânzându-se cel Drept, nu l-a părăsit, ci din al păcatului l-a izbăvit pe el [ἀλλὰ ἐξ ἁμαρτίας ἐρρύσατο αὐτόν].

14. S-a coborât cu el în groapă și în legături nu l-a lăsat pe el, până ce i-a adus lui sceptrele împărăției și stăpânirea celor care îl tiranizează pe el și mincinoși i-a arătat pe cei care l-au învinuit pe el și i-a dat lui slava cea veșnică [καὶ ἔδωκεν αὐτῷ δόξαν αἰώνιον][4].

15. Aceasta pe poporul cel cuvios [αὕτη λαὸν ὅσιον] și pe sămânța cea fără de prihană [καὶ σπέρμα ἄμεμπτον] l-a izbăvit [i-a izbăvit] de la neamul celor care  îi necăjesc [ἐρρύσατο ἐξ ἔθνους θλιβόντων].

16. A intrat întru sufletul slujitorului Domnului [εἰσῆλθεν εἰς ψυχὴν θεράποντος Κυρίου] și a stat împotriva [καὶ ἀντέστη], în minuni și [în] semne [ἐν τέρασι καὶ σημείοις], împăraților celor groaznici [βασιλεῦσιν φοβεροῖς].

17. A dat celor Cuvioși plata trudelor lor [ἀπέδωκεν Ὁσίοις μισθὸν κόπων αὐτῶν], i-a povățuit pe ei în calea cea minunată [ὡδήγησεν αὐτοὺς ἐν ὁδῷ θαυμαστῇ] și le-a fost lor întru umbră ziua [καὶ ἐγένετο αὐτοῖς εἰς σκέπην ἡμέρας] și întru văpaie a stelelor noaptea [καὶ εἰς φλόγα ἄστρων τὴν νύκτα].

18. I-a trecut pe ei Marea Roșie și i-a petrecut pe ei prin apa cea multă,

19. dar pe vrăjmașii lor i-a înecat și din adâncul cel fără de fund i-a fiert pe ei.

20. Pentru aceea, cei Drepți i-au despuiat[5] pe cei neevlavioși și au lăudat, Doamne, numele cel sfânt al Tău și mâna Ta cea apărătoare împreună au lăudat-o!

21. Că[ci] înțelepciunea[6] a deschis gura celor muți [ὅτι ἡ σοφία ἤνοιξεν στόμα κωφῶν] și limbile celor prunci le-a pus clare [καὶ γλώσσας νηπίων ἔθηκεν τρανάς][7].


[1] Înțelepciunea dumnezeiască.

[2] Cel care a avut parte de un potop, ca pedeapsă de la Dumnezeu.

[3] Se referă la chivotul prin care Sfântul Noe a scăpat din potop, însă, implicit, și la Crucea Domnului.

[4] Se referă la Sfântul Iosif.

[5] I-au prădat, i-au jefuit.

[6] Și aici avem o profeție hristologică, pentru că textul de față se referă la Domnul, Care i-a făcut să vorbească pe cei muți și a fost lăudat de prunci în mod teologic, atunci când a intrat în Ierusalim, spre Patima Sa cea de bunăvoie. Însă, în tot acest capitol, Înțelepciunea este Fiul Tatălui, Care a fost împreună cu Sfinții Lui și i-a ajutat întru toate.

[7] Le-a făcut să vorbească în mod deslușit.

Binecuvântarea mare și ectenia mare, cf. Ieraticon 2009, p. 111-113

Binecuvântată [este] împărăția [Εὐλογημένη ἡ βασιλεία] Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh [τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ Ἁγίου Πνεύματος], acum și pururea și întru vecii vecilor [νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων].

Amin [Ἀμήν].

În pacea Domnului să ne rugăm [Ἐν εἰρήνῃ τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Doamne, miluiește [Κύριε, ἐλέησον]!

Pentru a păcii de sus [Ὑπὲρ τῆς ἄνωθεν εἰρήνης] și [pentru] a mântuirii sufletelor noastre [καὶ τῆς σωτηρίας τῶν ψυχῶν ἡμῶν], a Domnului[1] să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Pentru a păcii a toată lumea [Ὑπὲρ τῆς εἰρήνης τοῦ σύμπαντος κόσμου], [pentru] a bunăstării sfintelor lui Dumnezeu Biserici [εὐσταθείας τῶν ἁγίων τοῦ Θεοῦ Ἐκκλησιῶν] și [pentru] a unirii tuturor [καὶ τῆς τῶν πάντων ἑνώσεως], a Domnului să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Pentru a sfintei casei[2] acesteia [Ὑπὲρ τοῦ ἁγίου οἴκου τούτου] și [pentru] cei [care] cu credință [καὶ τῶν μετὰ πίστεως], evlavie și frica lui Dumnezeu intră în ea [εὐλαβείας καὶ φόβου Θεοῦ εἰσιόντων ἐν αὐτῷ], a Domnului să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Pentru a arhiepiscopului nostru (cutare) [Ὑπὲρ τοῦ ἀρχιεπισκόπου ἡμῶν (δεῖνος)], [pentru] a cinstitei preoții [τοῦ τιμίου πρεσβυτερίου] [și] cea în Hristos diaconii [τῆς ἐν Χριστῷ διακονίας] [și pentru] toată a clerului și a poporului [παντὸς τοῦ κλήρου καὶ τοῦ λαοῦ], a Domnului  să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Pentru a părintelui nostru (cutare) ieromonahul [Ὑπὲρ τοῦ πατρὸς ἡμῶν (δεῖνος) ἱερομονάχου] și a toată frățimea cea în Hristosul nostru [καὶ πάσης τῆς ἐν Χριστῷ ἡμῶν ἀδελφότητος], a Domnului să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Pentru a evlaviosului nostru neam [Ὑπὲρ τοῦ εὐσεβοῦς ἡμῶν ἔθνους], [pentru] a toată începătoria și puterea [care este] în el [πάσης ἀρχῆς καὶ ἐξουσίας ἐν αὐτῷ] și [pentru] cea de pe uscat, [din] mare și [din] aer a noastră iubitoare de Hristos armată [καὶ τοῦ κατὰ ξηράν, θάλασσαν καὶ ἀέρα φιλοχρίστου ἡμῶν στρατοῦ], a Domnului să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Pentru a orașului [Ὑπὲρ τῆς πόλεως] (sau a sfintei mănăstiri sau a țării sau a insulei [ἢ τῆς ἁγίας μονῆς ἢ τῆς χώρας ἢ τῆς νήσου]) acestuia/ acesteia [ταύτης], [pentru] a tot (mănăstirea) orașul și țara și a celor care locuiesc cu credință în ele [πάσης (μονῆς) πόλεως καὶ χώρας καὶ τῶν πίστει οἰκούντων ἐν αὐταῖς], a Domnului să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Pentru a bunei întocmiri a văzduhurilor [Ὑπὲρ εὐκρασίας ἀέρων], [pentru] a bunei aduceri a roadelor pământului [εὐφορίας τῶν καρπῶν τῆς γῆς] și [pentru] a vremurilor cu pace [καὶ καιρῶν εἰρηνικῶν], a Domnului să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Pentru a celor care călătoresc pe apă [și] pe uscat [Ὑπὲρ πλεόντων, ὁδοιπορούντων], [pentru] a celor bolnavi, a celor osteniți, a celor robiți și a lor mântuire [νοσούντων, καμνόντων, αἰχμαλώτων καὶ τῆς σωτηρίας αὐτῶν], a Domnului să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Pentru a ne izbăvi noi de tot necazul, urgia, primejdia și nevoia [Ὑπὲρ τοῦ ῥυσθῆναι ἡμᾶς ἀπὸ πάσης θλίψεως, ὀργῆς, κινδύνου καὶ ἀνάγκης], a Domnului să ne rugăm [τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν].

Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi [Ἀντιλαβοῦ, σῶσον, ἐλέησον καὶ διαφύλαξον ἡμᾶς], Dumnezeu[le], [cu] harul tău [ὁ Θεός, τῇ σῇ χάριτι] [Tău].

A atotsfintei, a curatei, a preabinecuvântatei [Τῆς παναγίας, ἀχράντου, ὑπερευλογημένης], a slăvitei, a stăpânei noastre, a de Dumnezeu Născătoarei [ἐνδόξου δεσποίνης ἡμῶν, Θεοτόκου] și a pururea Fecioarei Maria [καὶ ἀειπαρθένου Μαρίας] cu toți Sfinții să o pomenim [μετὰ πάντων τῶν Ἁγίων μνημονεύσαντες] [și] pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră [lui] Hristos [ἑαυτοὺς καὶ ἀλλήλους καὶ πᾶσαν τὴν ζωὴν ἡμῶν Χριστῷ], Dumnezeului [nostru], să o dăm [τῷ Θεῷ παραθώμεθα].

Ție, Doamne [Σοί, Κύριε]!

Rugăciunea primului antifon: Doamne, Dumnezeul nostru, a căruia [a Căruia] stăpânirea [este] neasemănată [Κύριε ὁ Θεὸς ἡμῶν, οὗ τὸ κράτος ἀνείκαστον] și slava neajunsă [καὶ ἡ δόξα ἀκατάληπτος], a căruia [a Căruia] mila [este] nemăsurată și iubirea de oameni [este] negrăită [οὗ τὸ ἔλεος ἀμέτρητον καὶ ἡ φιλανθρωπία ἄφατος], însuți [Însuți], Stăpâne, după milostivirea ta [αὐτός, Δέσποτα, κατὰ τὴν εὐσπλαγχνίαν σου] [Ta], privește spre noi [ἐπίβλεψον ἐφ᾿ ἡμᾶς] și spre sfântă casa[3] aceasta [καὶ ἐπὶ τὸν ἅγιον οἶκον τοῦτον] și fă cu noi și [cu] cei care se roagă împreună [cu] noi [καὶ ποίησον μεθ᾿ ἡμῶν καὶ τῶν συνευχομένων ἡμῖν] milele tale [Tale] cele bogate și îndurările tale [πλούσια τὰ ἐλέη σου καὶ τοὺς οἰκτιρμούς σου] [Tale].

Ecfonisul: Că ție [Ție] se cuvine toată slava, cinstea și închinarea [Ὅτι πρέπει σοι πᾶσα δόξα, τιμὴ καὶ προσκύνησις], Tatălui și Fiului și sfântului [Sfântului] Duh [τῷ Πατρὶ καὶ τῷ Υἱῷ καὶ τῷ ἁγίῳ Πνεύματι], acum și pururea și întru vecii vecilor [νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων].

Amin [Ἀμήν].


[1] În greacă s-a folosit genitivul și nu dativul singular, pentru că τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν e forma prescurtată a lui Ἐν εἰρήνῃ τοῦ Κυρίου δεηθῶμεν.

[2] Casa, în acest context liturgic, are înțelesul de Biserică.

[3] Casă tot cu sensul de Biserică.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén