Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 11, cf. LXX

1. A bine-călăuzit lucrurile lor în mâna Profetului celui sfânt.

2. Au umblat [în] pustiul cel nelocuit și în [locurile] cele neumblate au înălțat corturi.

3. Au stat împotriva vrăjmașilor și celor potrivnici li s-au împotrivit.

4. Au însetat și Te-au chemat pe Tine [ἐδίψησαν καὶ ἐπεκαλέσαντό Σε] și le-ai dat lor apă din piatra cea colțuroasă [καὶ ἐδόθη αὐτοῖς ἐκ πέτρας ἀκροτόμου ὕδωρ] și vindecarea setei din piatra cea tare [καὶ ἴαμα δίψης ἐκ λίθου σκληροῦ].

5. Căci, prin care au fost pedepsiți vrăjmașii lor, prin acestea ei, lipsindu-se, li s-au făcut cele bune.

6. Și în loc de izvorul râului cel pururea-curgător, [cu] sânge mânjit tulburându-se,

7. întru dovada poruncii celei omorâtoare de prunci, ai dat[1] lor apa cea îmbelșugată fără de nădejde,

8. arătând, prin setea de atunci, cum pe cei potrivnici i-ai pedepsit.

9. Căci, când s-au ispitit [ὅτε γὰρ ἐπειράσθησαν], deși în milă pedepsindu-se [καίπερ ἐν ἐλέει παιδευόμενοι], au cunoscut cum [ἔγνωσαν πῶς], cu urgie judecându-se [μετ᾽ ὀργῆς κρινόμενοι], cei neevlavioși se chinuiau [ἀσεβεῖς ἐβασανίζοντο].

10. Căci, pe aceștia, ca un părinte mustrându-i, i-ai încercat[2], iar pe aceia, ca împăratul cel aspru învinovățindu-i, i-ai cercetat.

11. Și plecând [ei], dar și fiind de față, la fel se mâhneau.

12. Căci îndoit i-a luat pe ei mâhnirea și suspinul pomenirilor celor care au trecut.

13. Căci, când au auzit, prin ale lor pedepsiri [ὅτε γὰρ ἤκουσαν διὰ τῶν ἰδίων κολάσεων], [că] li s-a făcut lor bine, au simțit [mila] Domnului [εὐεργετημένους αὐτούς ᾔσθοντο τοῦ Κυρίου].

14. Căci, pe Care în lepădare, altădată aruncându-L, L-au părăsit batjocorindu-L [Ὃν γὰρ ἐν ἐκθέσει πάλαι ῥιφέντα ἀπεῖπον χλευάζοντες], la sfârșitul sfârșiturilor s-au minunat [ἐπὶ τέλει τῶν ἐκβάσεων ἐθαύμασαν], [dar] nu însetând [ei] asemenea [cu] cei Drepți [οὐχ ὅμοια Δικαίοις διψήσαντες] .

15. Și pentru gândurile cele neînțelegătoare ale răutății lor [ἀντὶ δὲ λογισμῶν ἀσυνέτων ἀδικίας αὐτῶν], în[tru] care rătăcindu-se [ἐν οἷς πλανηθέντες], se închinau la târâtoarele cele necuvântătoare și la fiarele [sălbatice] cele netrebnice [ἐθρήσκευον ἄλογα ἑρπετὰ καὶ κνώδαλα εὐτελῆ], ai trimis[3] [asupra] lor mulțime de vietăți necuvântătoare întru răzbunare [ἐπαπέστειλας αὐτοῖς πλῆθος ἀλόγων ζῴων εἰς ἐκδίκησιν],

16. ca să cunoască [ei], că prin care cineva păcătuiește [ἵνα γνῶσιν ὅτι δι᾽ ὧν τις ἁμαρτάνει], prin acelea se pedepsește [διὰ τούτων κολάζεται].

17. Căci nu pierdea atotputernica Ta mână [οὐ γὰρ ἠπόρει ἡ παντοδύναμός Σου χεὶρ], și zidind [și Care a zidit] lumea din materia cea fără de chip [καὶ κτίσασα τὸν κόσμον ἐξ ἀμόρφου ὕλης], a trimite asupra lor mulțime de urși sau leii cei îndrăzneți

18. sau nou-zidite fiare necunoscute, pline de mânie [ἢ νεοκτίστους θυμοῦ πλήρεις θῆρας ἀγνώστους], fie suflare de foc suflând răsuflare [ἤτοι πυρπνόον φυσῶντας ἄσθμα] sau urlet[e] împrăștiindu-se de fum [ἢ βρόμον λικμωμένους καπνοῦ] sau groaznice scântei din ochi fulgerând [ἢ δεινοὺς ἀπ᾽ ὀμμάτων σπινθῆρας ἀστράπτοντας],

19. cărora nu numai vătămarea putea [ar fi putut] să-i nimicească cu totul pe ei, ci și vederea înspăimântându-i să-i nimicească cu totul.

20. Dar și afară de acestea, puteau să cadă [fiind] prigoniți [cu] un duh[4] de-al pedepsei [ἑνὶ πνεύματι πεσεῖν ἐδύναντο ὑπὸ τῆς δίκης διωχθέντες] și împrăștiați de Duhul[5] puterii Tale [καὶ λικμηθέντες ὑπὸ Πνεύματος δυνάμεώς Σου][6]. Însă toate [cu] măsură și [cu] număr și [cu] greutate le-ai poruncit.

21. Căci, cu măreție, Ție Îți este a fi tare acum [și] pururea și, [cu] puterea brațului Tău, cine Îi [Îți] va sta împotrivă?

22. Că[ci] ca plecarea din cumpănă [este] toată lumea înaintea Ta [ὅτι ὡς ῥοπὴ ἐκ πλαστίγγων ὅλος ὁ κόσμος ἐναντίον Σου] și ca picătura de rouă, cea de dimineață, coborându-se pe pământ [καὶ ὡς ῥανὶς δρόσου ὀρθρινὴ κατελθοῦσα ἐπὶ γῆν].

23. Și îi miluiești pe toți, că[ci] toate le poți [ἐλεεῖς δὲ πάντας ὅτι πάντα δύνασαι] și treci cu vederea păcatele oamenilor întru pocăință [καὶ παρορᾷς ἁμαρτήματα ἀνθρώπων εἰς μετάνοιαν].

24. Căci iubești toate cele care sunt [ἀγαπᾷς γὰρ τὰ ὄντα πάντα] și nimic [nu] Te dezgustă [din cele] pe care le-ai făcut [καὶ οὐδὲν βδελύσσῃ ὧν ἐποίησας], căci nici urând ceva [nu] ai zidit [οὐδὲ γὰρ ἂν μισῶν τι κατεσκεύασας].

25. Și cum a rămas ceva, dacă Tu nu ai vrut[7]? Sau, [cea care] nu a fost chemată de tine, a fost păstrată[8]?

26. Și le cruți pe toate, că ale Tale sunt [φείδῃ δὲ πάντων ὅτι Σά ἐστιν], Stăpâne, iubitorule de suflete [Δέσποτα φιλόψυχε]!


[1] Cu referire la Dumnezeu.

[2] Iarăși se referă la Dumnezeu.

[3] Tot despre Dumnezeu e vorba.

[4] Trimițând doar un singur duh. Și aici prin duh se înțelege Înger.

[5] Duhul Sfânt.

[6] Pentru că Duhul Sfânt îi unește pe cei credincioși în Biserică, dar îi desparte pe cei neevlavioși și care fac multe rele.

[7] Fraza aceasta ar trebui înțeleasă astfel: „Și cum ar fi rămas ceva [în existență], dacă Tu n-ai fi vrut?”.

[8] Iar aici: „Sau cea care nu ar fi fost chemată de Tine [să existe], ar fi fost păstrată [în existență, ar fi existat]?”.

Did you like this? Share it:

Previous

Marin Sorescu. Neparodiantul, neironicul, neludicul [5]

Next

De la Alex Grama la Alex Ștefănescu

2 Comments

  1. Horia

    Foarte duhovnicească și pilduitoare lectură acum la începutul postului. Dumnezeu să vă ajute în continuare! Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos, domnule Horia, pentru încurajare! Vă doresc numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy