Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 12, cf. LXX

1. Căci Duhul Tău cel nestricat este în toate [τὸ γὰρ ἄφθαρτόν Σου Πνεῦμά ἐστιν ἐν πᾶσιν][1].

2. Pentru acestea, pe cei care cad câte puțin îi mustri și, în[tru] care păcătuiesc, aducându-le aminte, îi înveți ca, izbăvindu-se de răutate, să creadă în Tine, Doamne!

3. Căci și pe locuitorii cei vechi ai sfântului Tău pământ

4. urându-i [i-ai urât] în cele mai vrăjmășești [ale lor]. [Pentru că ei trăiau pentru] a face lucruri vrăjitorești și inițieri necuvioase

5. și ucideri nemilostive de fii și mâncarea [lor fiind] cele dinăuntru ale trupurilor omenești jertfite și a sângelui din mijlocul petrecerii misticilor [καὶ αἵματος ἐκ μέσου μύστας θιάσου][2].

6. Și pe stăpâni, pe părinții sufletelor celor neajutorate, ai vrut să îi pierzi prin mâinile părinților noștri,

7. ca vrednică așezare departe de casă să primească a fiilor [fiii] lui Dumnezeu în fața Ta: pământul cel mai cinstit [decât] toate.

8. Dar și acestora, ca unor oameni, le-ai iertat și ai trimis pe înainte-mergătoarele armatei Tale, viespile [σφῆκας], ca pe ei, câte puțin, să-i piardă cu totul.

9. [Căci Tu] nefiind neputincios în rânduiala [războiului, putând] să-i dai pe cei neevlavioși sub mâinile celor Drepți sau [cu] fiarele cele groaznice sau [cu] cuvânt aspru deodată să-i distrugi,

10. [nu faci acestea,] ci, judecându-i câte puțin, dai loc de pocăință [ἐδίδους τόπον μετανοίας], nu neștiind că rea [este] nașterea lor [οὐκ ἀγνοῶν ὅτι πονηρὰ ἡ γένεσις αὐτῶν] și sădită [este] răutatea lor [καὶ ἔμφυτος ἡ κακία αὐτῶν] și că nu au să se schimbe gândurile lor întru veac [καὶ ὅτι οὐ μὴ ἀλλαγῇ ὁ λογισμὸς αὐτῶν εἰς τὸν αἰῶνα],

11. căci sămânța era blestemată dintru început [σπέρμα γὰρ ἦν κατηραμένον ἀπ᾽ ἀρχῆς], și nici temându-Te de cineva, le dădeai eliberare [de cele] în care păcătuiau [ἐφ᾽ οἷς ἡμάρτανον ἄδειαν ἐδίδους].

12. Căci cine va zice: Ce ai făcut? Sau cine va sta împotriva judecății Tale? Și cine Îți va aduce învinuire Ție pentru neamurile pierite, pe care Tu le-ai făcut? Sau cine întru așezare Îți va veni Ție răzbunător împotriva oamenilor celor nedrepți?

13. Căci niciun dumnezeu [nu] este afară de Tine, Căruia Îi este grijă pentru toate, ca să arăți că nu cu nedreptate ai judecat

14. [și] niciun împărat sau tiran [nu] va putea să privească [fața] Ta, pentru care ai pedepsit,

15. ci, drept fiind, cu dreptate pe toate le chivernisești, [iar] pe cel care nu trebuie să fie pedepsit [este lucru] străin puterii Tale socotind [să socotești] a-l osândi.

16. Căci tăria Ta [este] începutul dreptății și faci a stăpâni Tu toate și a-i cruța pe toți.

17. Căci tărie arăți neîncrezându-Te în desăvârșirea puterii și osândești în cei care cunosc nerușinarea.

18. Iar Tu, stăpânind tăria, în blândețe judeci și cu multă cruțare ne chivernisești pe noi, căci Îți este Ție, când ai să vrei, a putea [să poți].

19. Și ai învățat poporul Tău, prin lucrurile acestea, că cel Drept trebuie a fi iubitor de oameni [ὅτι δεῖ τὸν Δίκαιον εἶναι φιλάνθρωπον] și cu bună nădejde i-ai făcut pe fiii Tăi, că[ci] dai pocăința asupra păcatelor [ὅτι διδοῖς ἐπὶ ἁμαρτήμασιν μετάνοιαν].

20. Căci dacă pe vrăjmașii slujitorilor Tăi și pe cei care sunt datori [cu] moarte, cu atât de multă grijă i-ai pedepsit și dându-le eliberarea anilor și locul, prin care să se izbăvească de răutate,

21. cu cât mai multă strictețe ai judecat pe fiii Tăi, la ai căror părinți jurăminte și tocmeli, ale făgăduințelor celor bune, le-ai dat?

22. Așadar, certându-ne pe noi, pe vrăjmașii noștri în zece mii îi biciui, ca să avem grijă de bunătatea Ta judecându-i și judecându-i [Tu], să așteptăm milă [de la Tine].

23. De unde și pe cei [care] în nebunia vieții trăind [au trăit] cu nedreptate, pentru ale lor scârbe i-ai chinuit.

24. Căci și căile rătăcirii pe mai departe au rătăcit, primindu-i [ca] dumnezei pe cei [care] și în[tre] vietățile cele de rușine [sunt] fără de cinste, mințind [astfel și având parte] de judecata pruncilor celor nebuni.

25. Pentru aceasta, ca unor slujitori fără de minte, le-ai trimis judecata întru batjocură.

26. Iar [cei care cu] jucăriile certării [παιγνίοις ἐπιτιμήσεως] nemustrându-se [nu s-au mustrat], vrednica judecată a lui Dumnezeu vor încerca,

27. căci întru care ei suferind [sufereau], se mâniau. [Și] în[tru] a acestora, care li se părea [a fi] „dumnezei”, în ei văzându-se pedepsiți, pe Care de demult Îl tăgăduiau, să-L știe pe Dumnezeul cel adevărat au cunoscut. Și de aceea a venit și sfârșitul judecării de peste ei.


[1] Duhul Sfânt este în toate cele create prin slava Lui, care e slava comună a Preasfintei Treimi.

[2] A inițiaților în ritualurile păgâne.

Did you like this? Share it:

Previous

Polemici despre Arghezi, poet credincios

Next

Predică la Duminica a 26-a după Cincizecime [2017]

2 Comments

  1. Jianu

    Înfricoșător, Părinte! Nu avem nicio îndreptățire. Dumnezeu ne judecă după dreptate și el așteaptă foarte mult timp îndreptarea chiar și a celor păcătoși și necredincioși sau rău-credincioși.

    Aici găsesc răspuns cei care întreabă de ce Dumnezeu îi lasă pe cei necredincioși și păcătoși să trăiască mult și în huzur. Însă înfricoșătoare vă fi judecata lor, pentru că nu mai e nimeni să Îl tragă la rost pe Dumnezeu de ce i-a osândit pe unii. Domnul judecă după dreptate după ce mult a așteptat pocăința oamenilor, după ce a mustrat, a certat și a pedepsit chiar și pe cei despre care știa că au răutatea sădită în ei și că nu se vor pocăi, că sunt blestemați.

    Într-adevăr, cum spunea ieri fratele Horia, ar fi bine să avem acestea înaintea ochilor minții noastre acum în sfântul Post, când e vremea pocăinței.

    Mulțumim mult, Părinte Dorin, pentru nevoința sfinției voastre pentru noi, că să-L avem pururea pe Dumnezeu înaintea ochilor! Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Numai bine, domnule Jianu! Și vă mulțumesc frumos pentru că aveți o conștiință vie!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén