1. Căci deșerți [sunt] toți oamenii [cu] firea, cărora le era de față necunoașterea lui Dumnezeu [Θεοῦ ἀγνωσία], și din bunătățile cele care se văd [καὶ ἐκ τῶν ὁρωμένων ἀγαθῶν] nu s-au întărit să-L cunoască pe Cel care este [οὐκ ἴσχυσαν εἰδέναι τὸν ὄντα], nici lucrurilor [Sale] luând aminte [nu] L-au cunoscut pe Artizan/ Meșteșugar [οὔτε τοῖς ἔργοις προσέχοντες ἐπέγνωσαν τὸν Τεχνίτην][1],

2. ci sau foc sau vânt sau aerul cel rapid sau cercul stelelor sau apa cea năprasnică sau luminătorii cerului au socotit [că sunt] „stăpânitorii lumii” [πρυτάνεις κόσμου] și „dumnezei [θεοὺς]”,

3. de care, dacă [cu] frumusețe bucurându-se [se bucurau] de acestea, [drept] „dumnezei” le luau. [De aceea], să cunoască[2] cu cât mai bun [decât] acestea[3] este Stăpânul! Căci Începătorul facerii [celei pline] de frumusețe le-a zidit pe ele [ὁ γὰρ τοῦ κάλλους Γενεσιάρχης ἔκτισεν αὐτά].

4. Iar dacă de putere [δύναμιν] și de lucrare [ἐνέργειαν][4] minunându-se [se minunează], să înțeleagă cu cât este mai puternic decât ele Cel care le-a pregătit pe acestea!

5. Căci din măreția și frumusețea făpturilor [ἐκ γὰρ μεγέθους καὶ καλλονῆς κτισμάτων], după asemănare [ἀναλόγως], Făcătorul facerii lor se vede [ὁ Γενεσιουργὸς αὐτῶν θεωρεῖται].

6. Dar încă [și] spre acestea este puțină plângere [ἀλλ᾽ ὅμως ἐπὶ τούτοις μέμψις ἐστὶν ὀλίγη]. Căci și acestea[5] pot să înșele [καὶ γὰρ αὐτοὶ τάχα πλανῶνται] [pe cei care], pe Dumnezeu căutând [Îl caută] și vrând [vor] să Îl afle [Θεὸν ζητοῦντες καὶ θέλοντες εὑρεῖν].

7. Căci în [și cu] lucrurile Sale trăind, caută și se încredințează [cu] vederea, că bune [sunt] cele care se văd.

8. Și iarăși nici ei [nu sunt] de iertat.

9. Căci dacă atât de mult[e] au putut să știe ca să poată să urmărească veacul, pe Stăpânul acestora cum de nu L-au aflat repede?

10. Iar nenorocite și în cei morți [sunt] nădejdile lor, care au numit „dumnezei” lucrurile mâinilor omenești, aur și argint, lucrarea de meșteșug și asemănări ale vietăților sau piatra cea nefolositoare, [adică] lucrul de mână cel vechi.

11. Iar dacă și vreun tăietor de lemne, un dulgher [τέκτων], s-a mișcat repede tăind un copac, [el] a răzuit cu măiestrie toată coaja lui și, meșteșugind cu bună cuviință, a pregătit un vas folositor întru slujba vieții [κατεσκεύασεν χρήσιμον σκεῦος εἰς ὑπηρεσίαν ζωῆς]

12. și resturile lucrului întru pregătirea hranei folosindu-le s-a săturat.

13. Dar din acele resturi, [care] întru nimic [nu sunt] de folos, luând un lemn strâmb [ξύλον σκολιὸν] și crescut cu noduri [καὶ ὄζοις συμπεφυκός], l-a sculptat în grija tihnei sale și [cu] experiența înțelegerii l-a făcut pe el. L-a făcut pe el [cu] chipul omului [εἰκόνι ἀνθρώπου]

14. sau [cu] vreo vietate neînsemnată l-a asemănat pe el, ungându-l [cu] cretă roșie și [cu] roșu roșindu-i culoarea lui și ungând toată pata cea [care este] întru el

15. și făcându-i lui o vrednică locuință a sa, în perete l-a pus pe el, legându-l [cu] fier.

16. Așadar, pentru ca să nu cadă, a gândit mai înainte [pentru] el, știind că nu poate lui să-și ajute. Căci și chip este și are nevoie de ajutor.

17. Iar rugându-se pentru stăpânirile și nunțile sale și [pentru] fii, nu se rușinează vorbind cu cel fără de suflet și pentru sănătate [el] îl cheamă pe cel slab

18. și pentru viață pe cel mort îl consideră vrednic și pentru ajutor pe cel mai nepriceput îl roagă și pentru călătorie [pe cel care] nici cu piciorul a-l folosi neputând [nu poate]

19. și pentru câștig și lucrare și a mâinilor reușită, [el], [cu] mâinile [sale], cere tărie trupească [de la] cel mai fără de putere.


[1] Pe Făcătorul lumii.

[2] Cei idolatri.

[3] Decât lucrurile cele create de El.

[4] De puterea și de lucrarea lui Dumnezeu.

[5] Făpturile lui Dumnezeu.

Did you like this? Share it: