Înțelepciunea lui Salomon, cap. 14, cf. LXX

1. Iarăși, cineva încercând să evite călătoria și vrând a călători prin valurile cele sălbatice, strigă [către] lemn[1], [deși lemnul este] mai putred [decât] corabia purtându-l [care îl poartă] pe el.

2. Căci pe acela[2] pofta câștigurilor l-a văzut și înțelepciunea cea artizană l-a pregătit.

3. Dar a Ta pronie/ înainte-gândire [πρόνοια], Părinte, conduce [toate]! Că ai dat cale și în mare și în valuri cărare sigură,

4. arătând că poți din to[a]t[e] a mântui. Că [și] dacă fără de meșteșug are să se îmbarce cineva,

5. și vrei [ca] nu nefolositoare a fi [să fie] lucrurile înțelepciunii Tale, pentru aceasta și [dacă] celui mai mic lemn [prin cel mai mic lemn] cred oamenii [că își scapă] sufletele, [atunci] trecând valurile [cu] pluta, s-au mântuit [se mântuie][3].

6. Căci și la început, pierind uriașii cei mândri [ἀπολλυμένων ὑπερηφάνων γιγάντων], nădejdea lumii pe plută scăpând [ἡ ἐλπὶς τοῦ κόσμου ἐπὶ σχεδίας καταφυγοῦσα], au lăsat veacului sămânța nașterii [ἀπέλιπεν αἰῶνι σπέρμα γενέσεως], cu a Ta mână călăuzindu-se [τῇ Σῇ κυβερνηθεῖσα χειρί] [ei].

7. Căci a fost binecuvântat lemnul prin care se face dreptatea[4],

8. iar el, cel făcut de mână[5], blestemat [este, cât] și cel care l-a făcut pe el. Căci el lucra, iar cel stricăcios „dumnezeu” a fost numit.

9. Căci în egală [măsură] urâte Îi [sunt] lui Dumnezeu și cel care este neevlavios și neevlavia lui.

10. Căci și cel care a fost făcut[6], dimpreună cu cel care a făcut[7], va fi pedepsit [vor fi pedepsiți].

11. Pentru aceea și în[tru] idolii neamurilor cercetare va fi, că[ci] întru urâciune s-au făcut în zidirea lui Dumnezeu și întru poticnirea sufletelor oamenilor și întru lațul picioarelor celor nebuni.

12. Căci începutul curviei [este] gândirea idolilor [ἀρχὴ γὰρ πορνείας ἐπίνοια εἰδώλων], iar aflarea lor [este] stricăciunea vieții [εὕρεσις δὲ αὐτῶν φθορὰ ζωῆς].

13. Căci [idolul] nici [nu] era dintru început, nici [nu] va fi întru veac.

14. Căci [cu] slava deșartă a oamenilor a intrat întru lume [κενοδοξίᾳ γὰρ ἀνθρώπων εἰσῆλθεν εἰς τὸν κόσμον] și, pentru aceasta, pe scurt, al lor sfârșit s-a înștiințat.

15. Căci [celui mort] înainte de vreme, [cu] jale îndurerându-se tatăl fiului celui degrabă luat[8], chip făcându-i[9], pe cel [care] înainte [era] om mort, acum ca pe „un dumnezeu” l-a cinstit și a dat celor de sub mâna lui taine și sărbători.

16. Apoi, în timp, întărindu-se obiceiul cel neevlavios [τὸ ἀσεβὲς ἔθος], ca lege a fost păzit [ὡς νόμος ἐφυλάχθη]

17. și [cu] poruncile tiranilor se închina[u] celor cioplite[10]. Pe care, în față, neputând a-i cinsti oamenii, pentru că a locui [locuiau] departe, fața cea de departe imprimând-o, au făcut un chip văzut al împăratului care este [era] cinstit, ca pe cel care nu este de față, ca și [când ar fi] de față să-l amăgească prin sârguință.

18. Și întru [pentru] întinderea închinării[11], ambiția meșteșugarului i-a îndemnat și pe cei care nu o cunosc [nu o cunoșteau].

19. Căci, poate, celui care stăpânește vrând să placă, s-a silit [cu] meșteșug [ca să facă] asemănarea în[tru] [cât] mai bine.

20. Iar mulțimea, fiind atrasă prin plăcerea lucrării, pe cel [care cu] puțin înainte [era] cinstit [ca] om, acum obiect de închinare l-au socotit [νῦν σέβασμα ἐλογίσαντο].

21. Și acesta s-a făcut vieții întru cursă. Că[ci] sau dezastrului sau tiraniei slujind oamenii, numele cel de neîmpărtășit [τὸ ἀκοινώνητον ὄνομα][12] l-a[u] pus pietrelor și lemnelor.

22. Așadar, nu a fost destul a se înșela despre cunoașterea lui Dumnezeu, ci și în marea luptă a neștiinței trăind [ἀλλὰ καὶ ἐν μεγάλῳ ζῶντες ἀγνοίας πολέμω], pe atâtea rele [ei] le numesc „pace”.

23. Căci sau sărbătorile cele ale omorârii de fii sau tainele cele ascunse sau învățăturile cele aparte [și la] ospețele cele nebunești petrecând,

24. încă nici viețile, nici nunțile [nu] le mai păzesc curate. Ci unul pe altul [se dușmănesc] sau se dă [dau] curselor sau, falsificând, suferă durere.

25. Iar toate amestecate este [sunt]: sângele și uciderea, furtul și viclenia, stricăciunea, necredința, tulburarea, jurământul fals,

26. gălăgia de [pentru] bunătăți [θόρυβος ἀγαθῶν], uitarea harului [χάριτος ἀμνηστία], pângărirea sufletelor [ψυχῶν μιασμός], schimbarea nașterii [γενέσεως ἐναλλαγή], neorânduiala nunților [γάμων ἀταξία], preacurvia și necurăția.

27. Căci închinarea [adusă] idolilor celor nenumiți [este] începutul a tot răul, [cât] și pricina și sfârșitul [lui] este.

28. Căci sau, veselindu-se, au fost nebuni sau profețesc cele mincinoase sau trăiesc [cu] nedreptate sau repede se jură în mod fals.

29. Căci nădăjduind idolilor celor fără de suflet, rău jurându-se, [idolii] să facă nedreptate nu primesc.

30. Și amândouă cele drepte pe ei îi va [vor] pedepsi. Că[ci] rău au gândit despre Dumnezeu, luând aminte idolilor, și au jurat nedrept, în vicleșug, disprețuind cuvioșia.

31. Căci judecata pedepsește pururea nu puterea celor ce se jură, ci a celor care păcătuiesc, [ea pedepsește] călcarea legii a celor nedrepți.

---

[1] Către idolul făcut din lemn.

[2] Pe idol.

[3] Dacă corabia se sparge și oamenii sunt nevoiți să plutească pe lemnele ei, Dumnezeu îi va mântui, dacă vor face o plută din primul lemn găsit înaintea lor.

[4] O profeție despre Sfânta Cruce a Domnului.

[5] Idolul.

[6] Se referă la idol.

[7] Care l-a făcut pe idol.

[8] Celui degrabă luat dintre noi.

[9] Făcând un idol al copilului său mort prematur.

[10] Idolilor.

[11] Pentru extinderea ei și la alții.

[12] Adică numele lui Dumnezeu. Pentru că numele Lui nu poate fi dat niciunei făpturi pe care El a creat-o.