Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Înțelepciunea lui Salomon, cap. 16, cf. LXX

1. Pentru aceasta, prin cele asemenea au fost pedepsiți cu vrednicie și prin mulțimea fiarelor au fost chinuiți.

2. Pentru care pedeapsă, bine-făcând poporului Tău, întru pofta dorinței [lor], străină gustare [și] mâncare le-ai pregătit: cârsteiul [ὀρτυγομήτραν];

3. ca aceia poftind mâncarea, pentru urâta înfățișare a celor care au fost trimise[1], și [de la] pofta cea de trebuință să se întoarcă, iar aceștia, în[tru] puțin fiind lipsiți, și de străina gustare să se împărtășească.

4. Căci se cuvenea celor care tiranizează [ca] neînduplecată nevoie să le vină, iar acestora numai să li se arate cum vrăjmașii lor se chinuiau.

5. Căci, și când lor le-a venit îngrozitoarea mânie a fiarelor și [cu] mușcăturile acelor șerpi strâmbi se nimiceau, nu până [la] sfârșit a rămas urgia Ta

6. întru mustrare, ci în[tru] puțin s-au tulburat, având semn al mântuirii [σύμβολον σωτηρίας][2] întru pomenirea poruncii legii Tale [εἰς ἀνάμνησιν ἐντολῆς νόμου Σου].

7. Căci cel care s-a întors [ὁ γὰρ ἐπιστραφεὶς][3], nu pentru ceea ce se vede se mântuia [οὐ διὰ τὸ θεωρούμενον ἐσῴζετο], ci pentru Tine, Mântuitorul tuturor [ἀλλὰ διὰ Σὲ τὸν πάντων Σωτῆρα].

8. Iar și în[tru] aceasta i-ai convins pe vrăjmașii noștri, că Tu ești Cel care izbăvești din tot răul [ὅτι Σὺ εἶ ὁ ῥυόμενος ἐκ παντὸς κακοῦ].

9. Căci pe aceia, mușcăturile lăcustelor și ale muștelor i-a[u] omorât și nu s-a aflat vindecarea sufletului lor, că vrednici erau de [unele ca] acestea [prin care] să se pedepsească.

10. Iar pe fiii Tăi nici dinții balaurilor celor otrăvitori [nu] i-au biruit, căci mila Ta a trecut dincolo [τὸ ἔλεος γάρ Σου ἀντιπαρῆλθεν] și i-a vindecat pe ei [καὶ ἰάσατο αὐτούς].

11. Căci întru pomenirea zicerilor Tale se altoiau [εἰς γὰρ ὑπόμνησιν τῶν λογίων Σου ἐνεκεντρίζοντο] și iute se mântuiau [καὶ ὀξέως διεσῴζοντο], ca nu [cumva], întru adâncă uitare căzând, netulburați să fie de a Ta faptă bună.

12. Căci și nici iarba, nici plasturele [nu i-]a vindecat pe ei [καὶ γὰρ οὔτε βοτάνη οὔτε μάλαγμα ἐθεράπευσεν αὐτούς], ci cuvântul Tău[4], Doamne, Cel care pe toate le vindecă [ἀλλὰ ὁ Σός Κύριε λόγος ὁ πάντας ἰώμενος]!

13. Căci Tu ai puterea vieții și a morții [Σὺ γὰρ ζωῆς καὶ θανάτου ἐξουσίαν ἔχεις] și cobori întru porțile Iadului și ridici [καὶ κατάγεις εἰς πύλας ᾍδου καὶ ἀνάγεις][de acolo].

14. Iar omul ucide [cu] răutatea lui [ἄνθρωπος δὲ ἀποκτέννει μὲν τῇ κακίᾳ αὐτοῦ] și, ieșind duhul [din el] [ἐξελθὸν δὲ πνεῦμα], nu se [mai] întoarce [οὐκ ἀναστρέφει], nici [nu] se [mai] reîntoarce sufletul luat [οὐδὲ ἀναλύει ψυχὴν παραλημφθεῖσαν][5],

15. iar să fugi [a fugi] de mâna Ta este cu neputință [τὴν δὲ Σὴν χεῖρα φυγεῖν ἀδύνατόν ἐστιν][omului].

16. Căci cei neevlavioși, refuzând să Te cunoască pe Tine, în tăria brațului Tău au fost biciuiți, [cu] străine ploi și [cu] grindine și [cu] furtuni cu trăsnete neînduplecate prigonindu-se și [cu] foc mistuindu-se.

17. Căci cel mai minunat [lucru era acesta: că] în apa [în care] toate stingându-se [se sting], focul [și] mai mult lucra, căci apărătoare este lumea celor Drepți.

18. Căci, câteodată, se îmblânzea flacăra [focului], ca să nu mistuie vietățile care au fost trimise peste cei neevlavioși, ci [ca] ei, văzând [acestea], să cunoască că de Dumnezeu [cu] judecată sunt certați [ἀλλ᾽ αὐτοὶ βλέποντες εἰδῶσιν ὅτι Θεοῦ κρίσει ἐλαύνονται].

19. Iar, câteodată, și în mijlocul apei [mai mult] decât puterea focului arde[6], ca să strice roadele pământului celui nedrept.

20. [Fapt] pentru care, [cu] mâncarea Îngerilor ai hrănit cu îmbucături pe poporul Tău [Ἀγγέλων τροφὴν ἐψώμισας τὸν λαόν Σου] și pâinea ce pregătită le-ai trimis-o lor din cer [καὶ ἕτοιμον ἄρτον ἀπ᾽ οὐρανοῦ παρέσχες αὐτοῖς], fără de trudă [ἀκοπιάτως], având toată dulceața [πᾶσαν ἡδονὴν ἰσχύοντα] și [fiind] spre toată gustarea cea dulce [καὶ πρὸς πᾶσαν ἁρμόνιον γεῦσιν].

21. Căci firea Ta [ἡ μὲν γὰρ ὑπόστασίς Σου], dulceața Ta către fii arăta[i] [τὴν Σὴν πρὸς τέκνα ἐνεφάνιζεν γλυκύτητα], iar [cu] pofta celui care se aduce [τῇ δὲ τοῦ προσφερομένου ἐπιθυμίᾳ], slujind către cel care dorea [ὑπηρετῶν πρὸς ὅ τις ἐβούλετο], se schimba [μετεκιρνᾶτο].

22. Foc a îndurat și zăpada [și] gheața și nu se topea, ca să cunoască că focul a nimicit roadele vrăjmașilor, arzând în grindină și în ploi fulgerând.

23. Și acesta[7], iarăși, ca să se hrănească cei Drepți, și puterea lui [și-]a uitat-o,

24. căci zidirea Ție slujindu-Ți, Celui care ai făcut-o, întinde întru pedeapsă împotriva celor nedrepți și dezleagă întru binefacere pentru cei care în[tru] Tine au nădăjduit.

25. Pentru aceasta și atunci, întru toate cercetând, darului Tău celui atoatehrănitor slujea [τῇ παντοτρόφῳ Σου δωρεᾷ ὑπηρέτει], către voința celor care se roagă,

26. să învețe fiii Tăi, pe care i-ai iubit, Doamne, că nu facerile roadelor îi hrănesc pe o[a]m[eni], ci cuvântul Tău îi păzește pe cei care cred Ție!

27. Căci cel [care] de foc nestricându-se [nu se strică], pur și simplu se topea, încălzindu-se de mica rază de soare.

28. Pentru ca să fie cunoscut [faptul] că trebuie a ajunge soarele spre mulțumirea Ta [δεῖ φθάνειν τὸν ἥλιον ἐπ᾽ εὐχαριστίαν Σου] și către răsăritul luminii să Ți se roage Ție [καὶ πρὸς ἀνατολὴν φωτὸς ἐντυγχάνειν Σοι][8].

29. Căci nădejdea celui nemulțumitor ca o brumă de iarnă se va topi [ἀχαρίστου γὰρ ἐλπὶς ὡς χειμέριος πάχνη τακήσεται] și va curge ca apa cea nefolositoare [καὶ ῥυήσεται ὡς ὕδωρ ἄχρηστον].


[1] De Dumnezeu.

[2] Se referă la șarpele de aramă.

[3] Și a privit spre șarpele de aramă.

[4] O indicare tainică a persoanei Fiului.

[5] De Îngerii lui Dumnezeu.

[6] Focul de la Dumnezeu, prin care El pedepsește, arde mai mult decât focul nostru material. El e un foc paradoxal, pentru că arde și în mijlocul apei.

[7] Se referă la foc.

[8] Profetizarea faptului că Dumnezeiasca Euharistie se va sluji dimineața, când strălucește soarele și că ne vom închina Lui spre răsărit.

Did you like this? Share it:

Previous

Predică la Ziua Națională a României (1 decembrie 2017)

Next

Predică la Duminica a 16-a după Cincizecime [2017]

4 Comments

  1. Paul

    Doamne ajută! Părinte, puteți să-mi spuneți ce înseamnă „căci întru pomenirea zicerilor Tale se altoiau și iute se mântuiau”? Mulțumesc, binecuvântați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Dacă pomenim adesea, domnule Paul, zicerile lui Dumnezeu, dacă citim și aprofundăm continuu cuvintele Sale, ne altoim întru El. Adică rodim întru El. Și dacă rodim lucruri bune întru Dumnezeu, atunci ne și mântuim repede.

      Vă doresc numai bine! Sărbători fericite!

  2. sofronie

    Mulțumim, Părinte Dorin, pentru înțelegerile duhovnicești atât de profunde ale sfinției voastre! Explicația e uluitor de filocalică . Vă citesc cu nesaț și pentru mine semnul că înțelegerile acestea sunt pline de har e că simt o mare liniște și pace și râvnă pentru iubirea și cunoașterea lui Dumnezeu atunci când le citesc. N-am văzut la nimeni dintre Părinții sau profesorii noștri de azi asemenea preocupare pentru înțelegerea dumnezeiască a Sfintelor Scripturi și cred că, dacă Părintele Stăniloae ne-a redat Filocalia și pe Sfinții Părinți, sfinția voastră urcați și mai mult la izvoarele Adevărului dumnezeiesc. Mi se pare că lucrarea sfinției voastre o continuă pe cea a Părintelui Dumitru Stăniloae într-un mod organic și că sunteți pus aici de Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie pentru a ne regăsi rădăcinile scripturistice și patristice ale Ortodoxiei adevărate. Abia aștept să văd ceea ce scrieți mai departe. Să vă dea Domnul și Maica Domnului mult har și multă pace și zile multe pentru că aveți multe să ne spuneți și să ne învățați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos, domnule Sofronie, și mă bucur că citiți în mod profund! Sărbători fericite!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort