Înțelepciunea lui Salomon, cap. 17, cf. LXX
1. Căci mari [sunt] judecățile Tale [μεγάλαι γάρ Σου αἱ κρίσεις] și greu de tâlcuit [καὶ δυσδιήγητοι]. Pentru aceasta, sufletele cele necertate s-au rătăcit.
2. Căci gândind să asuprească neamul cel sfânt, cei fărădelege – cei robiți ai întunericului și legații nopții celei lungi – închizându-se [cu] acoperișuri, [ei], [care erau] pribegi ai veșnicei înainte-vederi [φυγάδες τῆς αἰωνίου προνοίας] [a lui Dumnezeu], zăceau.
3. Căci gândind a ascunde în păcatele cele ascunse [λανθάνειν γὰρ νομίζοντες ἐπὶ κρυφαίοις ἁμαρτήμασιν], [cu] neluminosul acoperământ al uitării s-au risipit [ἀφεγγεῖ λήθης παρακαλύμματι ἐσκορπίσθησαν], uimindu-se cu groază [θαμβούμενοι δεινῶς] și [cu] năluciri tulburându-se [καὶ ἰνδάλμασιν ἐκταρασσόμενοι].
4. Căci nici locul cel mai lăuntric, pe cel păstrat pentru ei, [nu] îl păzea[u] fără de frică, ci sunetele, tulburându-i pe ei, sunau de jur împrejur, și nălucirile [cu] cei întunecați [φάσματα ἀμειδήτοις] și cei opăriți [cu] fețele se arăta[u] [κατηφῆ προσώποις ἐνεφανίζετο].
5. Și nici tăria focului [nu] biruia [pentru] a lumina, nici flăcările stelelor cele foarte luminoase [nu] îndurau a lumina acea noapte întunecată,
6. ci lor li se arăta numai un foc de la sine [διεφαίνετο δ᾽ αὐτοῖς μόνον αὐτομάτη πυρὰ], plin de frică [φόβου πλήρης], și, înspăimântându-se foarte mult de acea față nevăzută [ἐκδειματούμενοι δὲ τῆς μὴ θεωρουμένης ἐκείνης ὄψεως], gândeau [a fi] mai rele cele care se văd.
7. Și zăcea[u] batjocurile meșteșugului vrăjitoresc și a înfumurării celei peste minte [este] mustrarea cea nerușinată.
8. Căci cei care făgăduiesc a îndepărta fricile și tulburările sufletului îmbolnăvit, aceia boleau de evlavia cea de râs [ὗτοι καταγέλαστον εὐλάβειαν ἐνόσουν].
9. Căci, și dacă niciun [lucru] tulburător [nu] îi înfricoșa [i-ar fi înfricoșat] pe ei, [cu] trecerile fiarelor și [cu] șuierăturile târâtoarelor speriindu-se, piereau înfricoșați și pe văzduhul cel ieșit de nicăieri [καὶ τὸν μηδαμόθεν φευκτὸν ἀέρα] refuzau să-l privească [προσιδεῖν ἀρνούμενοι].
10. Căci răutatea [este] fricoasă, cu propria sa mărturie osândindu-se, și pururea a primit cele rele, asuprindu-se [cu] conștiința [συνεχομένη τῇ συνειδήσει].
11. Căci nimic [nu] este frica [οὐθὲν γάρ ἐστιν φόβος], decât numai trădarea ajutoarelor din cuget [εἰ μὴ προδοσία τῶν ἀπὸ λογισμοῦ βοηθημάτων].
12. Și, înăuntru fiind [ἔνδοθεν δὲ οὖσα], așteptarea [este] mai mică [ἥττων ἡ προσδοκία]. [De aceea, el] socotește mai mult necunoașterea pricinii celei care dă durere.
13. Iar cei [care, în] noaptea cea cu adevărat neputincioasă [οἱ δὲ τὴν ἀδύνατον ὄντως νύκτα], și din cele mai de jos ale neputinciosului Iad venind [καὶ ἐξ ἀδυνάτου ᾍδου μυχῶν ἐπελθοῦσαν], același somn dormind [τὸν αὐτὸν ὕπνον κοιμώμενοι],
14. [cu] minunile nălucirilor se conduceau, iar pe ei [înșiși cu] trădarea sufletului se slăbeau, căci lor li s-a turnat frica cea deodată și neașteptată.
15. Așadar, atunci, care încă la un moment dat astfel era acolo [εἶθ᾽ οὕτως ὃς δή ποτ᾽ οὖν ἦν ἐκεῖ], căzând, se păzea închizându-se întru temnița cea fără de fier [καταπίπτων ἐφρουρεῖτο εἰς τὴν ἀσίδηρον εἱρκτὴν κατακλεισθείς].
16. Căci dacă și plugar era cineva sau păstor sau [din] cei din pustie, lucrător[i] ai trudelor [εἴ τε γὰρ γεωργὸς ἦν τις ἢ ποιμὴν ἢ τῶν κατ᾽ ἐρημίαν ἐργάτης μόχθων], luând mai înainte pe cea greu de scăpat, nevoie răbda [προλημφθεὶς τὴν δυσάλυκτον ἔμενεν ἀνάγκην], căci [cu] un lanț de întuneric toți s-au legat [μιᾷ γὰρ ἁλύσει σκότους πάντες ἐδέθησαν].
17. Dacă și vântul șuierând sau glasul cel cu bun viers al păsărilor împrejurul ramurilor celor larg răspândite sau cursul de apă curgând [cu] tărie sau zgomotul cel tare al pietrelor răsturnate
18. sau alergarea cea nevăzută a vietăților săltând sau glasul fiarelor celor sălbatice răcnind sau glasul răsunând din adâncitura munților, [din acestea] slăbea[u] ei înfricoșându-se [παρέλυεν αὐτοὺς ἐκφοβοῦντα].
19. Căci lumea întreagă [cu] luminoasă lumină strălucea [ὅλος γὰρ ὁ κόσμος λαμπρῷ κατελάμπετο φωτὶ] și [cu] neîmpiedicate lucruri se ținea [καὶ ἀνεμποδίστοις συνείχετο ἔργοις],
20. iar numai acelora li s-a întins noaptea cea grea [μόνοις δὲ ἐκείνοις ἐπετέτατο βαρεῖα νὺξ], chipul întunericului care îi va primi pe ei [εἰκὼν τοῦ μέλλοντος αὐτοὺς διαδέχεσθαι σκότους]. Iar lor își erau mai grei [decât] întunericul.
Doamne, ce text! Ce vrea să spună, Părinte, că frică e trădarea ajutoarelor din cuget? Adică nu te mai ajută mintea atunci când ești panicat sau e o înțelegere și mai profundă ?
Slavă lui Dumnezeu pentru toate, Doamne ajută!
Domnule Andrei,
ajutoarele din cuget sunt rugăciunea, frica de Dumnezeu, încrederea în El, iubirea Lui. Adică virtuțile dumnezeiești. Când însă ne e frică în mod păcătos de moarte, de nereușită, de singurătate, de gura lumii atunci trădăm/ abandonăm ajutoarele duhovnicești ale noastre, cele pe care le lucrăm în sufletul nostru, pentru o lașă necredință. Căci oricând ne e frică să fim noi înșine și să ne încredem în Dumnezeu, păcătuim în mod amarnic, dureros.
Da, textul real al Scripturii, și nu cel remaniat/ falsificat, e tulburător! E profund, e tainic, înțelegi cu greu ce vrea să spună, are nivele întregi de înțelegere.
Da, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate bucuriile pe care ni le face! Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă bucure întotdeauna! Numai bine!
Mulțumesc foarte mult, Părinte, e dumnezeiesc de tainic și de adânc! Binecuvântați, sărut mâna!
Mă bucur și să vă bucurați! Numai bine!
Doamne ajută! E într-adevăr un text foarte greu. Înțeleg că se vorbește despre înfricoșările lăsate de Dumnezeu peste cei idolatri și vrăjitori, că au început să îi înspăimânte arătările demonilor și până și orice sunet din natură. Sau că părăsirea lui Dumnezeu în păcatele lor i-a făcut să vadă cât sunt de fricoși, „căci răutatea este fricoasă”. Cred că așa o să pățească și ghicitorii și astrologii zilelor noastre, care ne-au invadat, și cei care cred în ei. E groaznic ca lumea să strălucească cu lumină luminoasă iar tu să mori de frică!
Binecuvântați, Părinte, Doamne ajută!
Vă mulțumesc frumos, domnule Sergiu, pentru comentariu, și pentru că ați început să citiți cu pace traducerea mea! Vă doresc numai bine și sărbători fericite!