Predica la 11 ani de online [6 decembrie 2017]

Iubiții  mei[1],

the great things, beautiful and generous are done together[2]! Lucrurile mari se fac pe fiecare zi. Și se fac cu Dumnezeu și pentru oameni, pentru ca să rămână spre folosul oamenilor. Iar dacă anul trecut vă vorbeam despre creația noastră online ca despre o continuă theological dedication at online level[3] și despre cât înseamnă ea în pagini scrise și editate, astăzi vreau să vă vorbesc despre prezența și situarea mea în online. Pentru că am tot subliniat până acum opera noastră editorială, dar nu am vorbit decât tangențial despre cum mă simt, despre cum trăiesc, despre cum văd prezentul și viitorul creației teologice în onlineul mondial. Și cred că e bine să discutăm acest lucru pentru că și pe dumneavoastră vă interesează ce sunteți și cum sunteți priviți de către ceilalți la nivel online.

Și ne permitem din ce în ce mai mult prezența online, pentru că telefoanele și pachetele de voce și de date mobile sunt tot mai la îndemâna noastră, pe lângă toate celelalte căi de cablare la online. Iar fiecare intrăm în online în calitate de consumatori de online…Multora le place să creadă că sunt „simpli privitori”. Însă prezența fiecăruia dintre noi e contorizată online. Noi putem privi lucrurile altora, le putem downloada, putem intra în dialog cu ei, dar nu trebuie să uităm niciodată că prezența noastră lasă urme. De aceea, dacă nu aveți chef de dialog sau nu prea agreați dialogul, e bine să rămâneți la statutul de…călători în online. Pentru că onlineul funcționează după aceleași legi ca și viața socială reală, iar aparența de „junglă”  sau de „teren viran” a onlineului e una falsă.

Și aceasta, pentru că toate cele pe care dumneavoastră le vedeți online sunt făcute de cineva anume. Fiecare sait, blog, grup de discuție e creat și întreținut de persoane reale, care urmăresc prezența dumneavoastră online și care își apără interesele. Iar pentru interesele lor, oricând puteți fi trași la răspundere. Așa că, după cum nu putem sparge geamul unei bănci și acest lucru să fie fără urmări, tot la fel nu putem să spunem sau să facem orice vizavi de proprietarul unui spațiu online și de munca lui. Căci cel care conduce, editează, creează acel spațiu online, care are un nume și un program editorial, își urmărește propriile sale interese și nu dorește ca noi să i le periclităm.

Mai pe scurt: dumneavoastră, care veniți să citiți și să primiți lucruri în online, de la cei care le creează pentru dumneavoastră, sunteți consumatorii de online, iar cei care le creează sunt creatorii de online. Iar cei 11 ani de online ai mei sunt în calitate de creator de online, adică de om care scrie, editează și își dăruie opera sa oricui. Însă, în același timp, eu nu doar vă aduc în casă propria mea creație, ci sunt dispus și să stabilesc continuu o relație principială cu cei care vor să comunice cu mine.

De aceea, relația mea cu dumneavoastră e dublă: pe de o parte, eu vă dărui niște texte, niște cărți, niște interviuri, niște imagini, care spun lucruri semnificative despre mine, care mă poartă pe mine spre dumneavoastră, dar, pe de altă parte, eu sunt oricând gata să îmi explic creațiile, darurile, disponibilitatea comunicării și să am o comunicare reală cu oamenii. Cu oameni care mă citesc, pentru că mă plac, sau care mă citesc, pentru că nu mă plac. Și în 11 ani de zile am avut, în mod continuu, dialoguri interesante, dialoguri incendiare, non-dialoguri…și toate au fost o luare de contact directă cu oamenii. Pentru că dincolo de politețea sau de aversiunea față de mine, cei care mi-au vorbit, mi-au spus mai mult decât au crezut că îmi comunică. Și toată această interacțiune a devenit o parte din experiența mea de viață.

Iar eu numesc munca mea online prezență online, pentru că ea e o parte firească din mine și, în același timp, e starea mea de continuă slujire, de continuă disponibilitate față de relațiile cu oamenii. De aceea, că e zi sau noapte, că pot să scriu sau călătoresc, că muncesc sau slujesc, eu văd mesajele pe care le-am primit de la cititorii mei, dar și modul cum se interacționează cu platforma noastră, cu Teologie pentru azi. Și, în scurt timp, răspund sau planific răspunsuri la diverse probleme pe care le văd sau mi se aduc la cunoștință.

Eu creez zilnic o platformă teologică, pe cea de față, dar sunt cititorul multor spații online. Bineînțeles: ale altora. Citesc bloguri în mai multe limbi, sunt abonat la diverși autori sau diverse publicații ale lumii, citesc și literatură înaltă și joasă, ascult muzică diversă, văd diverse producții video și audio la nivel online, pentru că mă interesează lumea de azi. Mă interesează cum trăiesc, cum gândesc, cum iubesc, cum pătimesc, cum mor oamenii contemporani mie. Și, în acest fel, eu iau contact zilnic cu lumea mea și cu lumea dumneavoastră, sunt mereu la curent cu diverse evenimente, tendințe, polarizări, sunt mereu online, sunt mereu cablat la realitate și îmi scriu opera online în relație internă cu toate aceste schimbări/ prefaceri ale lumii noastre.

Pentru că nu sunt un cititor sau un privitor pasiv al lumii, unul indiferent, care citesc știri și persoane doar pentru ca să-mi vină somnul, ci unul care își asumă și prelucrează toate datele pe care le obține din această interacțiune cu prezența online a altora. Sunt un om viu, atent, echilibrat, care încerc pe cât se poate să nu fiu părtinitor cu oamenii, ci fidel adevărului și să includ viața lumii în slujirea și în scrisul meu. Pentru că prezența online e o conștiință vie, activă, creativă, valorică, slujitoare. Eu mi-o asum ca Preot, ca scriitor, ca om. Și ea face parte din viața mea și nu este un lucru impus.

Pentru că nimeni nu mi-a impus să fiu online, nu creez pentru că am un cuantum anume de lucruri de făcut, ci scriu pentru că am ales să scriu. Pentru că Dumnezeu m-a luminat să îmi iau această nevoință în viața mea și tot El mă ajută și să o port cu onestitate. Căci eu, de fapt, așa trăiam și înainte de a fi online: scriind, citind, rugându-mă, muncind. Însă scrisul meu nu avea un public larg și transnațional ca acum. Și dacă nu aveam public, nu avem nici relația cu el.

Însă relația cu publicul cititor e foarte complexă. Una e să vorbești cu teologi și cu credincioși autentici ai Bisericii noastre și altceva e să vorbești cu oameni neinstruiți sau rău intenționați. Și, în primul rând, non-asumarea identității și a unui dialog onest creează multe peripeții. La începutul prezenței mele online primeam pe TPA orice fel comentarii, câteodată și spamuri, pentru ca să le arăt că nu mi-e teamă de niciun fel de dialog. De aici și tot felul de dispute sterile, pierderi de timp, conturarea în mulți oameni a unei imagini distorsionate despre persoana mea. Pentru că încercarea mea de a răspunde oamenilor „în stilul lor” (al celor ironici, șmecherași, nesimțiți) a fost considerată de unii ca „modul meu de a fi”. Dar, cu timpul, și cei mai intoleranți neprieteni ai mei au ajuns să înțeleagă faptul că eu nu mă ocup cu…pierderea timpului la nivel online, ci am ales să intru în hora lor pentru ceva timp, pentru  a le da o lecție de prezență pastorală la nivel online. Una mântuitoare, dacă ar fi conștienți de ea…și cum ar arăta faptul, ca fiecare Preot ortodox să își facă, cu timp și fără timp, slujirea lui pastorală.

Pentru că tot travaliul muncii noastre online nu a mai fost urmat de nimeni în spațiul românesc și nici nu sunt prea mulți în lume care să fi dăruit…întreaga lor operă la nivel online. Dar cum sărăcia de bunăvoie e „o nebunie” pentru cei care nu calcă pe calea mântuirii, tot la fel și dăruirea de bunăvoie a operei tale e tot „o nebunie” mântuitoare.

Însă fără „nebunia” încrederii în Dumnezeu, fără „nebunia” sfântă de a iubi oamenii și de a-i sluji până la ultima clipă a vieții, nu există slujire pastorală. Căci slujirea pastorală nu e de 8 ore pe zi, ci e continuă și multiformă. Iar pentru a fi Preot în plină postmodernitate, pentru a fi Preotul conștient de multa neștiință care plutește în oamenii zilelor noastre, trebuie să îți asumi fără doar și poate prezența online, pentru că ea amplifică continuu slujirea ta liturgică și pastorală.

Ca Preot, din punct de vedere fizic, eu sunt închis în parohia mea, dar ca prezență online eu sunt benefic pentru toată lumea. Pentru că sunt aici și sunt oriunde. Sunt în România și în America în același timp, sunt în Grecia și în Uganda prin scrisul meu. Sunt oriunde e nevoie de mine. Oriunde e nevoie de înțelegerea și de scrisul meu teologic. Eu stau acasă sau călătoresc sau sunt la Biserică și mai scriu încă ceva, și încă ceva, și încă ceva…Și toate acestea rămân pe foaia electronică, rămân pentru tot felul de cititori, și toți cititorii mei online devin parohienii mei. Căci parohianul e tot credinciosul care pribegește pe fața întregului pământ, care călătorește aici în pământ străin și care merge către casa lui, din cer.

De aceea, prezența mea online e neapărată și normală, pentru că eu trebuie să păstoresc non-stop credincioșii Bisericii lui Dumnezeu. Întreaga ierarhie a Bisericii, formată din Episcopi, Preoți și Diaconi, are datoria sfântă, de la Dumnezeul nostru treimic, de a păstori neîncetat Biserica Lui. Și credincioșii Bisericii trebuie să citească, să vadă, să audă, să înțeleagă, să experimenteze credința și viața Bisericii, iar onlineul, televizorul, radioul îi ajută să facă asta.

Toate spațiile de comunicare, care sunt create de oamenii Bisericii, îi duc pe oameni la Biserică. Căci cel care citește online o predică sau cel care vede o Slujbă la nivel online, vrea să și participe la Slujbele Bisericii. Onlineul ortodox nu te ține captiv, ci te informează, te luminează, îți dă să guști din experiența multor oameni ai Bisericii. El te face să îți dorește să fii și tu un om credincios, un om care știi multe despre Dumnezeu, despre viața Bisericii, despre istoria ei și a lumii.

Din acest motiv, fobia față de online este de neînțeles pentru cineva care dorește să cunoască în mod profund teologia și viața Bisericii. Căci onlineul teologic este o masă generoasă, întotdeauna întinsă pentru ospățul duhovnicesc, pe care se află articole, cărți, filme, imagini și tu citești ce vrei, când vrei, cât vrei. Nimeni nu vă poate obliga să mă citiți. Nimeni nu vă poate obliga să mă citiți la o anumită oră. Dar, oricând m-ați citi, dumneavoastră puteți să mă comparați cu citirile anterioare ale dumneavoastră, cu experiența dumneavoastră de viață, și eu vă pot fi un profesor sau un tată care vă repetă adevăruri esențiale pentru viața dumneavoastră. Căci pe unele nu le știați și vă sunt profesor, pentru că de la mine le învățați, iar pe altele le auziți repetate cu responsabilitate, așa după cum vi le-au spus sau vi le spun și părinții dumneavoastră.

Iar sfaturile responsabile și neapărate sunt atât de importante azi, când, ca o modă, se merge brambura prin viață. Pentru că mai devreme sau mai târziu sfaturile părintești, experiența pastorală, chintesența de veacuri a Tradiției Bisericii sunt neapărate pentru oricare. Căci într-un fel gândești la 10 ani, când faci din păpușile tale toată lumea ta, în alt fel la 18, când crezi că dragostea e tot ce contează, când îți cauți soție crezi că acesta e cel mai important lucru, dar…cel mai important lucru e să Îl cunoști pe Dumnezeu și să faci voia Lui. Locul de muncă, câți copii ai, ce avere ai, cum te vede lumea, ce lași în urmă, cu timpul nu mai sunt importante sau atât de importante pe cât păreau a fi. Dar devine tot mai stringentă interior grija față de veșnicie. Ce am făcut și unde mergem? Ce răspuns vom da noi Dreptului Judecător? Astea devin întrebările maturității târzii și ale bătrâneții.

De aceea, prezența mea online asumată, asumată cu bucurie și cu dragoste pentru oameni, e pentru a ajuta oamenii în marea lor nevoie: în nevoia de adevăr. Oamenii au nevoie de adevăr și de iubire mai mult decât orice altceva. Un om bolnav vrea să știe adevărul despre sine și adevărul care îl mântuie. El știe că e în preajma morții și adevărul e cel care ne odihnește. Dar, în același timp, vrea odihna adevărului împreunată cu iubirea față de el, pentru că are nevoie ca cineva să îl înțeleagă în suferința lui. Și numai cineva care te iubește, te și înțelege. Și cel care te înțelege îți face sfârșitul pământesc plin de încredere, pentru că te umple de iubirea lui plină de adevăr. Și cel care se simte iubit pe patul morții, acela se poate și pocăi. Pentru că mulți nu se pocăiesc tocmai pentru că nu mai cred în oameni. Nu mai cred în oameni, nu mai cred în ei, nu mai cred în Dumnezeu, nu mai cred în nimeni. Și singurătatea e tocmai lipsa credinței. Și mulți se sinucid, crezând în mod fals că absența durerii înseamnă „mântuire”. Însă mântuirea incumbă și durerea, incumbă și iubirea și încrederea în oameni, dar, mai ales, incumbă credința neclintită în Dumnezeu. Căci cel care se mântuie, acela trăiește cu Dumnezeu clipă de clipă, fie că îi e greu sau îi e bine.

Și acum vă întreb: „Pierd timpul” online, dacă vă ajut în mântuirea dumneavoastră? Sunt „nebun” dacă vă dărui cărțile mele sau sunt responsabil și grijuliu față de mântuirea sufletelor dumneavoastră?

Însă eu sunt împăcat și bucuros, sunt vesel în adâncul meu tot timpul, pentru că simt și știu că prezența mea online, alături de prezența mea în fața Sfintei Mese înseamnă slujire totală, autentică, responsabilă. Eu nu mă simt „aiurea” și nici „nelalocul meu” în spațiul online, chiar dacă, în online, unii fac politică, alții afaceri, alții se distrează. Eu slujesc în online! Slujesc lui Dumnezeu și oamenilor. And my theological ministration is one of consciousness.

Pentru că și slujirea mea la parohie e tot una de conștiință. Căci eu le fac pe toate în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor în același timp. Eu slujesc cu Dumnezeu și în fața Lui oamenilor. Tocmai de aceea nu fac ceva „de frica” superiorilor mei ierarhici sau pentru ca „să plac” oamenilor, ci din dragoste și din evlavie față de Dumnezeul mântuirii mele. Pentru că eu sunt Preot pentru că am fost chemat de El la slujirea Lui sacramentală și nu pentru că m-au trimis părinții sau rudele. Dimpotrivă, la mine, după cum știți mulți, toată lumea a fost împotriva mea la început, pentru că nimeni nu dorea să fac studii teologice, ci doreau să am o meserie bănoasă. Iar a fi Preot, azi, în multe părți ale României sau ale lumii înseamnă a fi din clasa de jos a societății, căci abia reușești să trăiești de pe-o zi pe alta din ce câștigi de la Biserică.

Iar proiectul Teologie pentru azi, care pare și este colosal pentru cine se apucă să-l citească și să-l înțeleagă, s-a făcut cu bani puțini, dar cu toată dragostea. Pentru că nu am beneficiat și nici nu beneficiem de finanțarea vreunei instituții profitabile, ci toate s-au făcut și se fac cu bani proprii și cu mici ajutoare frățești și prietenești, pentru care suntem foarte recunoscători.

Miile de pagini puse la dispoziția dumneavoastră sunt asceza noastră zilnică, iar dacă vreți să ne urmați în muncă și dăruire, și la dumneavoastră se vor strânge, în timp, lucruri bune pentru alții.

Așadar, iubiții mei, exemplul bun e bine de urmat! Milostenia duhovnicească e în primul rând formată din cartea teologică și din rugăciune. Un comentariu scris cu conștiință la un articol al nostru e și el o milostenie. Și, după cum ați văzut în ultimul timp, nu i-am mai primit pe comentatorii gâlcevii, pe cei care vin ca să se afle în treabă, și am moderat numai oameni care au adus multă lumină în subsolurile articolelor noastre. Și le mulțumesc și acum celor care au venit și vin la noi cu deschidere și cu prietenie. Pentru că și noi scriem cu prietenie față de oameni, cu respect și grijă față de ei.

Vă rog să primiți, din partea mea și a soției mele, tot respectul și toată mulțumirea noastră! Dumneavoastră, cei care ne citiți zilnic sau periodic. Cu atât mai mult cei care interacționează cu noi și ne fac bucurii frumoase cel mai adesea.

Vă mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit și ne sprijină proiectele editoriale și pomenirea dumneavoastră, vă asigur, e zilnică în rugăciunile mele! Dumnezeu să ne întărească pe toți în tot lucrul cel bun, să ne bucure și să ne veselească dumnezeiește, ca să facem mereu voia Lui! La mulți ani! Multă sănătate tuturor! Amin.


[1] Scrisă în ziua de 2 decembrie 2017, o zi de sâmbătă, începând de la ora 15.00.

[2] Așa începeam predica la 9 ani de online: https://www.teologiepentruazi.ro/2015/12/05/predica-la-9-ani-de-online-6-decembrie-2015/.

[3] Prima frază din predica la 10 ani de online: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/12/06/predica-la-10-ani-de-online-6-decembrie-2016/.

21 comments

  • Felicitări, Părinte Dorin, la mulți ani platformei Teologie pentru azi!

  • Faceți o treabă de milioane pentru Teologia ortodoxă și pentru cultura română, Dumnezeu să vă întărească! Felicitări din toată inima și aveți tot respectul nostru! De aceea vă doresc din suflet la mulți ani cu acest proiect pe care îl dezvoltați de 11 ani atât de frumos! Binecuvântați, Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Și eu vă mulțumesc, doamnă Anastasia, pentru că sunteți o prietenă cu inimă dulce și pentru că întotdeauna ne-ați încurajat! Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă întărească mereu! Sărbători fericite și multă pace!

  • Cu adevarat o platforma teologica si culturala unica in peisajul editorial romanesc. Si avand in vedere ca sunt numai doi oameni care lucreaza la ea rezultatul (cele 2050 de pagini pline cu articole erudite) e cu atat mai uimitor. La multi ani!

  • Teodor, ai dreptate. Vă mulțumim foarte mult, Părinte, pentru donația mai mult decât generoasă de cărți personale și articole! Faceți cât mai multe instituții de cultură la un loc…
    La mulți ani! Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc și eu, doamnă Ioana! La mulți ani, multă pace și bucurie în tot ceea ce faceți!

  • Părinte Dorin, sinceritatea și dedicație Dvs și ale doamnei preotese nu știu dacă mai poate să le mai repete cineva în zilele și anii de acum nu numai pentru că volumul de muncă e uluitor dar și pentru că nu prea mai sunt oameni care să aibă o asemenea dragoste și dăruire față de semeni, în vremurile egoismului satanic de acum. Sunteți un fenomen rar și care nu poate să vină decât de la Dumnezeu. În același timp văd că prin lucrarea Dvs Dumnezeu avertizează societatea românească obișnuită de acum mai mult cu lenea și cu furtul. Și tare mi-e teamă că nu reacționăm prea bine la cercetarea lui Dumnezeu și că nu ne comportăm la înălțime.
    Domnul și Prea Sfânta Sa Maică să vă întărească și să vă sprijinească în lucrarrea aceasta grea pe care o faceți, pentru că oricât ați fi de puternici tot este foarte greu pentru doi oameni, pe care mulți îi privesc cu ochi răi și invidioși, să ducă atâta trudă, având doar puține încurajări și ajutoare, într-o țară în care mulți se dau de credincioși, iubitori ai culturii naționale și patrioți. Iertați și binecuvântați!
    La mulți ani Teologie pentru azi!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumim frumos, domnule Andrei! Mesajul dumneavoastră ne bucură mult și ne onorează. Vă dorim numai bine și toată binecuvântarea!

  • Într-adevăr nu știu cine vă calcă pe urme în muncă și generozitate. Mi-aș dori ca Teologie pentru azi să devină un exemplu de abnegație și pentru alții, ca să facem cunoscută și să înălțăm credința noastră, așa cum faceți pe această platformă, în ochii celor care nu o cunosc și au păreri greșite. La mulți ani și din partea mea!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos, doamnă Daria! Prietenia dumneavoastră ne ține de cald și ne bucură! Sărbători fericite și numai bine!

  • Adevărat har al Sfântului Nicolae! La mulți ani „Teologie pentru azi”!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      La mulți ani, doamnă Irina! Spor în toate! Vă mulțumesc pentru prezența constantă lângă mine!

  • După cum pe timpul comunismului unii au arătat că se poate să rămâi cu conștiința curată, așa și dumneavoastră acum, când majoritate e momită de mirajul banilor, arătați că se poate să faci muncă multă și cinstită în folosul tuturor și cu bani puțini. Dumnezeu să vă ajute și pe mai departe! La mulți ani Teologie pentru azi!

  • Dar din dar se face raiul…

  • Păcat că nu mulți recunosc public măreția a ceea ce faceți pe Teologie pentru azi și că nu sunteți promovați mai mult pentru ca si mai mulți oameni să poată să vă citească și să vă înțeleagă opera. Eu cred că ar fi o lumină pentru multe conștiințe inundate de mediocritatea și lașitatea generală, care ori nu mai au deloc repere ori au repere proaste. Dar vă urez din inimă la mulți ani și un viitor mai bun!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Horia, fiecare face ceea ce crede de cuviință! Dacă dumneavoastră ați ales să spuneți adevărul despre noi, pe când alții au ales să tacă, vorbirea sau tăcerea nu schimbă cu nimic realitatea muncii noastre. Dar cine tace, când trebuie să vorbească, e vinovat pentru tacerea lui. Dumneavoastră însă sunteți binecuvântat pentru că nu aveți lașitatea de-a oculta adevărul. Și vă mulțumim mult pentru prietenia dumneavoastră de conștiință față de noi. Numai bine, sărbători fericite și să nu vă temeți niciodată să fiți dumneavoastră înșivă!

Dă-i un răspuns lui Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *