Înțelepciunea lui Salomon, cap. 18, cf. LXX
1. Și celor Cuvioși ai Tăi le era cea mai mare lumină [τοῖς δὲ Ὁσίοις Σου μέγιστον ἦν φῶς], al cărora glas auzindu-l, dar chipul nevăzându-l [ὧν φωνὴν μὲν ἀκούοντες μορφὴν δὲ οὐχ ὁρῶντες]. Că[ci chiar dacă] aceia nu au pătimit [ὅτι μὲν οὐ κἀκεῖνοι ἐπεπόνθεισαν], [ei] fericeau [ἐμακάριζον].
2. Și [știind] că nu se vatămă, rănindu-se mai înainte, mulțumeau [ὅτι δ᾽ οὐ βλάπτουσιν προηδικημένοι ηὐχαρίστουν] și, ca să deosebească harul, se rugau [καὶ τοῦ διενεχθῆναι χάριν ἐδέοντο].
3. Pentru care stâlpul cel de foc arzător [a fost] povățuitor al călătoriei celei necunoscute [ἀνθ᾽ ὧν πυριφλεγῆ στῦλον ὁδηγὸν μὲν ἀγνώστου ὁδοιπορίας], iar soare nevătămător ai dat[1] înstrăinării celei iubitoare de cinste [ἥλιον δὲ ἀβλαβῆ φιλοτίμου ξενιτείας παρέσχες].
4. Căci vrednici [erau] aceia să se lipsească de lumină și să fie închiși [cu] întuneric [καὶ φυλακισθῆναι σκότει] cei care au păzit închiși pe fiii Tăi [οἱ κατακλείστους φυλάξαντες τοὺς υἱούς Σου], prin care voia[2] a da lumina veacului, a legii celei nestricăcioase [δι᾽ ὧν ἤμελλεν τὸ ἄφθαρτον νόμου φῶς τῷ αἰῶνι δίδοσθαι].
5. Dar sfătuindu-se ei să omoare pruncii celor Cuvioși, și un fiu punându-se și mântuindu-se, întru dovadă ai luat[3] mulțimea de fii a lor și deodată i-ai nimicit în apa cea tare.
6. Noaptea aceea a fost cunoscută mai înainte părinților noștri [ἐκείνη ἡ νὺξ προεγνώσθη πατράσιν ἡμῶν], ca fără teamă – [cei care] au știut acestora [pe acestea], [care] au crezut jurămintelor – să se bucure [ἵνα ἀσφαλῶς εἰδότες οἷς ἐπίστευσαν ὅρκοις ἐπευθυμήσωσιν].
7. Și s-a primit de către poporul Tău mântuirea celor Drepți [προσεδέχθη ὑπὸ λαοῦ Σου σωτηρία μὲν Δικαίων] și pieirea celor vrăjmași [ἐχθρῶν δὲ ἀπώλεια].
8. Căci, [cu] care [măsură] i-ai pedepsit pe cei potrivnici [ᾧ γὰρ ἐτιμωρήσω τοὺς ὑπεναντίους], [cu] aceea, pe noi chemându-ne, ne-ai slăvit [τούτῳ ἡμᾶς προσκαλεσάμενος ἐδόξασας].
9. Căci în taină jertfeau cei Cuvioși, fiii celor buni [κρυφῇ γὰρ ἐθυσίαζον Ὅσιοι παῖδες ἀγαθῶν], și au pus legea Dumnezeirii într-un gând [καὶ τὸν τῆς Θειότητος[4] νόμον ἐν ὁμονοίᾳ διέθεντο]. [Și] asemenea acestora [τῶν αὐτῶν ὁμοίως], ai părinților celor Sfinți, și ai celor bune și ai primejdiilor să fie părtași [καὶ ἀγαθῶν καὶ κινδύνων μεταλήμψεσθαι τοὺς Ἁγίους πατέρων], [ei] deja cântându-le mai întâi laude [ἤδη προαναμέλποντες αἴνους].
10. Și se auzea ca răspuns strigarea nepotrivită a vrăjmașilor și se deosebea glasul cel jalnic, plângând, al copiilor.
11. Și [cu] certarea[5] [erau] asemenea robul cu stăpânul [său] și pedepsindu-se cel din popor [la fel cu] împăratul [și] aceleași pătimind.
12. Și, laolaltă, toți în același nume al morții [πάντες ἐν ἑνὶ ὀνόματι θανάτου], aveau morți nenumărați. Căci nici pentru [ca] să-i îngroape [nu] erau destui cei vii [οὐδὲ γὰρ πρὸς τὸ θάψαι οἱ ζῶντες ἦσαν ἱκανοί], întrucât [ἐπεὶ], într-o clipeală [πρὸς μίαν ῥοπὴν], cea mai cinstită facere a lor a fost nimicită [ἡ ἐντιμοτέρα γένεσις αὐτῶν διέφθαρτο].
13. Căci pe toate necrezându-le pentru vrăjitorii, în[tru] pieirea celor întâi-născuți [ai lor], au mărturisit poporul[6] a fi fiul lui Dumnezeu [ὡμολόγησαν Θεοῦ υἱὸν λαὸν εἶναι].
14. Căci liniștita tăcere cuprinzând toate și noaptea în graba ei mijlocind,
15. atotputernicul Tău cuvânt din ceruri, din tronurile cele împărătești, [este] războinicul cel aspru [ἀπότομος πολεμιστὴς], [care] a sărit întru mijlocul pământului celui muritor, [și] sabia cea ascuțită [ξίφος ὀξὺ], porunca Ta cea nefățarnică purtând [τὴν ἀνυπόκριτον ἐπιταγήν Σου φέρων].
16. Și stând, a umplut toate de moarte, și de cer se atingea și a stat pe pământ.
17. Atunci, numaidecât, nălucirile viselor celor groaznice i-au tulburat pe ei și fricile au venit peste ei în mod neașteptat.
18. Și altul, în alt loc lepădându-se, [era] pe jumătate mort [ἡμίθνητος]. [Și astfel Dumnezeu] le arăta pentru care pricină mureau.
19. Căci visele, tulburându-i pe ei, aceasta au vestit mai înainte, ca să [nu] piară [ei] neștiind pentru ce rău pătimesc.
20. Și s-a atins și de cei Drepți ispita morții [ἥψατο δὲ καὶ Δικαίων πεῖρα θανάτου] și pieire s-a făcut mulțimii în pustiu, dar urgia [Lui] nu a rămas pentru mult [timp] [ἀλλ᾽ οὐκ ἐπὶ πολὺ ἔμεινεν ἡ ὀργη][7].
21. Căci bărbatul cel nevinovat, grăbindu-se, s-a luptat înainte [mai departe] [σπεύσας γὰρ ἀνὴρ ἄμεμπτος προεμάχησεν], arma slujirii sale [fiind] rugăciunea [τὸ τῆς ἰδίας λειτουργίας ὅπλον προσευχὴν], și a tămâii ispășire primind [καὶ θυμιάματος ἐξιλασμὸν κομίσας], a stat împotriva mâniei [ἀντέστη τῷ θυμῷ] [lui Dumnezeu] și sfârșit a pus nenorocirii [καὶ πέρας ἐπέθηκε τῇ συμφορᾷ], arătând că slujitorul Tău este [δεικνὺς ὅτι Σός ἐστιν θεράπων].
22. Și a biruit mânia [Sa] nu [cu] tăria trupului, nu [cu] lucrarea armelor, ci [cu] cuvântul pe Cel care pedepsește [și] l-a supus, pomenind jurămintele părinților [noștri] și făgăduințele [lor].
23. Căci, cei morți deja căzând cu ghiotura unii peste alții, la mijloc stând, [El] a oprit urgia și calea către cei vii a despicat.
24. Căci în veșmântul cel până la picioare era toată podoaba [lor] și slăvile părinților [erau] pe cioplirea cea în patru rânduri a pietrelor și măreția Ta [καὶ μεγαλωσύνη Σου] [era] peste diadema capului său.
25. Acestora le-a venit Cel care nimicește. Și de acestea s-a[u] înfricoșat, căci era destulă [chiar și] numai ispita urgiei.
[1] Cu referire la Dumnezeu.
[2] Tot cu referire la Dumnezeu.
[3] Dumnezeu a făcut asta.
[4] Cuvântul τῆς Θειότητος [al Dumnezeirii] este unic în LXX.
[5] Certarea lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu îl pedepsește la fel pe împărat ca și pe cel din popor.
[6] Egiptenii au mărturisit că Israil este fiul lui Dumnezeu, că el este poporul Său.
[7] Manifestarea urgiei Sale nu a durat mult timp.