Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 12 decembrie 2017

Am reținut o frază…

…de la Camil Petrescu, pe care acesta o scria prin 1931: „Ca să merg pe stradă, trebuie să cheltuiesc un capital de energie și atenție cu care alții pot ceti un volum”. Un volum gros, zic eu…

E o realitate pe care o simt pe pielea mea de ani de zile, nici nu mai pot spune de când, cu precizie. E o realitate dureroasă din punct de vedere fizic, pentru că oboseala mentală/ intelectuală te face să te simți că și când ai purta un trup de elefant. Dar mai ales e o realitate dureroasă din punct de vedere psihic, pentru că nimeni nu te crede și nu te înțelege.

Oamenii (chiar intelectuali fiind ei) înțeleg oboseala ca pe rezultatul unei munci intense într-o anumită zi sau într-o perioadă de timp care…se termină la un moment dat, urmată fiind de o altă perioadă, de relaxare. Și, mai ales, înțeleg oboseala ca fiind urmarea unei trude trupești ori a unui efort intelectual de memorare, de reproducere ori de colaționare de texte sau informații diverse.

Sunt infim de puțini cei  care au idee despre ce înseamnă oboseala născută de reflecția îndelungată, de obligarea un timp îndelungat sau la nesfârșit a creierului să…judece singur, să gândească în paradigme pe care le descoperă și care nu i-au fost oferite de-a gata.

Numai când ajungi să faci o experiență de genul acesta înțelegi ce înseamnă, în mod practic, faptul că creierul coordonează toate activitățile din organism, atunci când bagi de seamă ce corvoadă a devenit să…mergi pe stradă…

Firește, poate oricând cineva (chiar și cu pretenții intelectuale, nu mai vorbesc de cei fără nicio experiență în câmpul muncii cu…creierul) să te întrebe ce legătură are oboseala mentală cu mersul pe stradă, că doar mergi cu picioarele, nu mergi în cap…

Și nu ai ce să-i răspunzi pentru că orice i-ai spune va crede că e un moft, că te victimizezi, că vrei să fii compătimit(ă). De ce? Pentru că el nu întrevede câtuși de puțin ce poate să însemne oboseala extremă de genul acesta, care nu te lasă nici să dormi, nici să mergi pe stradă, care te face de multe ori să uiți vocabularul elementar…

Intelectualii care nu știu despre ce vorbesc acum sunt oameni cu mintea odihnită, care au ceva exerciții la activ, dar care nu s-au spetit cu munca și, mai ales, cu gândirea. Pentru că poți să faci muncă intelectuală și fără să gândești prea mult…oricât ar părea de paradoxal.

Vechea și Noua Romă

Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului, Vechea și Noua Romă. De la Tradiția ortodoxă la tradițiile Apusului, trad. din lb. neogreacă de Protos. Teofan Munteanu, Ed. Doxologia, Iași, 2016, 507 p.

E o carte formată din fișele de lectură ale autorului și are 3 părți. Și autorul vrea să ne demonstreze faptul că primul mileniu al Bisericii e comun Răsăritului și Apusului, pe când, după schismă, romano-catolicismul a căzut de la Biserică. Între p. 21-158, ÎPS Ieroteos Vlahos discută Dialogurile Sfântului Gregorius cel Mare, Papă al Romei. Începând cu p. 161, el vorbește despre Constantinopol și despre Sinoadele Ecumenice ale Bisericii.

Numește Sinodul al 8-lea Ecumenic, Sinodul convocat de Sfântul Fotios cel Mare în 879-880 la Constantinopol. p. 188. Recomandă teza doctorală, nepublicată, a lui Filippos Zimaris, p. 188, din anul 2000, de la Tesalonic, cf. n. 49, p. 188, despre acest Sinod.

Și numește Sinodul al 9-lea Ecumenic Sinoadele din anii 1341, 1347 și 1351 de la Constantinopol, p. 194.

Începând cu p. 301, autorul vorbește despre anumiți Fericiți și Sfinți Părinți pe care i-a cunoscut sau de care a auzit.

Cap. al 3-lea, numit Apropieri și diferențe, începe odată cu p. 377. Traducătorul face două alegeri neavenite: îl schimbă pe catolichi cu sobornicească și preferă papismul în loc de romano-catolicism, p. 405.

„isihasmul autentic este temeiul teologiei ortodoxe”, p. 457.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno