Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la praznicul tăierii-împrejur celei după trup a Domnului [1 ianuarie 2018]

Iubiții mei[1],

în prima zi a oricărui an, noi prăznuim circumcizia sau tăierea împrejur cea după trup a Domnului. Pentru că astăzi, la 1 ianuarie, se împlinesc 8 zile de la nașterea Domnului. Iar pruncii de parte bărbătească ai evreilor, la 8 zile de la nașterea lor, erau tăiați împrejur și își primeau numele în mod ritualic. Și la fel s-au petrecut lucrurile și cu Domnul, după cum ne spune Sfântul Lucas în 2, 21! Pentru că la 8 zile de la nașterea Sa, El a fost tăiat împrejur în templul din Ierusalim și a primit numele Iisus [Ἰησοῦς], „[după cum fusese] numit de Înger, mai înainte [ca] să fie zămislit El în pântece [πρὸ τοῦ συλληφθῆναι αὐτὸν ἐν κοιλίᾳ]” [Lc. 2, 21, BYZ]. Pentru că nu la templu I s-a ales numele Domnului, ci acolo I-a fost rostit pentru prima oară, în mod ritualic, numele. Lucru pe care îl facem și noi în Biserică. Căci la 8 zile se rostește numele pruncului în mod ritualic, în cadrul unei rugăciuni pe care o găsim în Molitfelnic, și astfel el e pregătit pentru Sfântul Botez.

– Însă ce înseamnă, de fapt, tăiere-împrejur sau circumcizie?

– După cum vedem în Sfânta Icoană a praznicului, Arhiereul Vechiului Testament are în mână un instrument ascuțit și se îndreaptă cu el spre organele sexuale ale Domnului. Numai că Icoana doar sugerează ritualul circumciziei iudaice și nu ni-l detaliază.

taierea imprejur cea dupa trup a Domnului

Pentru că, în realitate, ritualul circumciziei e unul foarte dureros și sângeros[2]. Pruncii resimt circumcizia ca pe o tortură. Pentru că „nivel[ul] de cortizol[3] al bebelușilor supuși circumciziei e comparabil cu cel al victimelor torturii. Circumcizia bebelușilor este atât de dureroasă că a devenit un model pentru analiza durerii și [a] răspunsului la stres al nou-născuților. Ca reacție la stresul copleșitor provocat de procedura circumciziei, unii bebeluși cad într-o stare letargică, semicomatoasă, pe care[, în mod] naiv, unii părinți o confundă cu somnul”[4]. Durerea circumciziei e imensă și ține mai mult timp[5]. Căci suferința pe care o provoacă tăierea prepuțului, adică a pielii care acoperă partea anterioară a penisului[6], duce la „o restructurare a sistemului nervos [a pruncului], care are drept consecință o intensificare a răspunsului comportamental la stimuli dureroși ulteriori”[7].

Așa că azi, în acest praznic, au început suferințele Domnului cele pentru noi! Acum a început El să verse sânge pentru noi! Căci de azi a început „să verse picături de sânge dintr-o parte a trupului [Său], până ce din tot trupul [Său] va curge sângele pâraie; în pruncie începe a răbda și la pătimire se deprinde, ca, atunci când va fi bărbat desăvârșit cu vârsta, să rabde cu înlesnire patimile cele mai cumplite”[8].

Însă circumcizia, în poporul lui Israil, nu a fost o tradiție umană, ci o poruncă dumnezeiască. Pentru că în Fac. 17, 11, LXX, circumcizia a fost stabilită de Dumnezeu ca semnul făgăduinței dintre Dumnezeu și fiii lui Israil. Și de la Sfântul Avraam și până la Domnul, pruncii de parte bărbătească ai evreilor au fost tăiați împrejur la 8 zile de la nașterea lor [Fac. 17, 12, LXX].

Iar tăierea împrejur a fost atât de importantă în Vechiul Testament, pentru că ea prefigura prima Taină a Bisericii, adică Taina prin care omul devine creștin și anume: Sfântul Botez.

– Și ce înseamnă Botezul Bisericii?

– Să mori și să învii în mod mistic/ tainic/ duhovnicește cu Hristos. Însă moartea Lui nu a fost una nedureroasă, ci cumplit de dureroasă, după cum ne explică într-o carte a sa Sfântul Nicodimos Aghioritul, pentru că Domnul nu a cunoscut plăcerea păcătoasă, ci numai durerea. Și El a trăit durerea în toată profunzimea ei, fără să fie ameliorată de plăcere, care nu exista în umanitatea Sa. De aceea, Domnul Iisus Hristos a suferit pentru noi în mod unic și cele mai mari dureri posibile, pentru ca să scoată din umanitatea noastră orice urmă de păcat.

Iar semnificația profundă a praznicului de azi e aceasta: că azi au început patimile Domnului cele pentru mântuirea noastră. De azi, El a început să sufere pentru noi, pentru ca și noi să ne nevoim și să suferim pentru mântuirea noastră.

Numai că, majoritatea oamenilor de pe acest pământ, azi-noapte a mâncat și a băut în exces, s-a distrat pentru începutul noului an, și doar puțini s-au gândit la rugăciune și la mântuirea lor și la acest praznic dumnezeiesc. Pentru că ne place să pierdem timpul oricum, dar nu cu folos. Ne place să ne mințim pe noi înșine și să pierdem timpul mântuirii noastre…

Însă Dumnezeu, pentru noi și pentru mântuirea noastră, a schimbat durerea cea mare a circumciziei cu slava cea mare și prea bucuroasă a Botezului. Pentru că El ne înfiază duhovnicește prin Botez fără ca să suferim ceva, ne dăruie mântuirea Lui, dar dorește ca noi să o păstrăm în noi înșine. Fiindcă El dorește ca noi să trăim întru slava Sa, a Dumnezeului nostru treimic, sfințindu-ne viața pe fiecare zi și înfrumusețându-ne ca o pajiște plină de flori, de florile virtuților celor dumnezeiești.

Dar pentru a trăi în mod sfânt, trebuie să trăim continuu prin poruncile Sale. Pentru că mântuirea noastră e viața zilnică cu Dumnezeu, e viața trăită în sfințenia Lui, împlinind poruncile Sale.

…„Și a fost chemat numele Lui Iisus [καὶ ἐκλήθη τὸ ὄνομα Αὐτοῦ ησος]” [Lc. 2, 21, BYZ]. Care era un nume ce fusese purtat și de alți oameni în trecut, adică era un nume cunoscut, și era cunoscut mai ales datorită Sfântului Iisus [Ἰησοῦς], fiul lui Navi [Ναυη], în ebraică fiind Iehoșua [‎יְהוֹשֻׁ֣עַ], fiul lui Nun [‎בִּן־נ֔וּן] [Iis. 1, 1, LXX și WTT].

Iar Iehoșua [‎יְהוֹשֻׁ֣עַ] înseamnă „Dumnezeu mântuie”[9]. De unde noi, în greacă, când spunem Iisus [Ἰησοῦς], spunem Mântuitor sau, mai degrabă, îl folosim în mod articulat: Mântuitorul. Pentru că El este Mântuitorul tuturor celor care cred în El și împlinesc poruncile Sale.

Iar „acest mântuitor nume, Iisus, mai înainte de toți vecii a fost pregătit în sfatul Sfintei Treimi, și până acum [a fost] păzit spre a noastră mântuire; iar acum, ca un mărgăritar de mult preț, s-a adus spre răscumpărarea neamului omenesc din vistieriile cele cerești și s-a dat, prin Iosif, întru adeverirea tuturor; apoi cele neștiute și cele tăinuite ale înțelepciunii lui Dumnezeu, întru numele acesta s-au arătat. [Căci] acest nume ca un soare a strălucit lumii, după cum grăiește Prorocul: Va răsări vouă, celor ce vă temeți de numele Meu, Soarele dreptății [Ἥλιος δικαιοσύνης] [Mal. 3, 20].

Ca un mir bine mirositor a umplut lumea de bună mireasmă. Ca un mir este vărsat numele Său, nu ținut în vas, ci vărsat; căci atâta timp cât mirul este în vas, până atunci mireasma lui este înăuntru; dar când se varsă, îndată buna lui mireasmă umple văzduhul. [Iar] puterea numelui lui Iisus era tăinuită în sfatul cel mai înainte de veci, acoperindu-se ca într-un vas; iar după ce din cer s-a vărsat pe pământ acest nume, îndată ca niște mir plin de aromate, prin buna mirosire a darului, de la vărsarea pruncescului sânge la tăierea împrejur, a umplut lumea. Și toată lumea acum mărturisește că Domnul Iisus Hristos este întru slava lui Dumnezeu Tatăl”[10], dimpreună cu Duhul Sfânt, Cel care purcede din Tatăl [In. 15, 26].

Și de aceea și noi, creștinii, avem fiecare dintre noi un nume, care e și numele nostru de Botez. Numele din certificatul de naștere e și numele nostru de Botez. Și fiecare nume are o semnificație aparte.

Spre exemplu, numele meu, Dorin, vine din limba greacă, de la substantivul δῶρον [doron], care înseamnă darul, și Dorin înseamnă: al darului. Adică, se subînțelege, al darului lui Dumnezeu. Pentru că Teodoros [Θεόδωρος] (în greacă) sau Teodor, cum îl avem noi în română, înseamnă darul lui Dumnezeu. Adică Teo + doros. Iar Dorin e o prescurtare de la Teodoros și el este un nume teoforic, adică un nume care Îl conține pe Dumnezeu sau care vorbește despre Dumnezeu. Pentru că darurile lui Dumnezeu reprezintă tot binele sădit de El în creația Lui și pentru care noi Îi suntem recunoscători.

Al doilea meu nume, Octavian, e de fapt numele tatălui meu, pentru că pe el îl cheamă Octavian Corneliu. Și Octavian e un nume latin, Octavianus însemnând născut al 8-lea[11].

Și pentru că știu că Octavian e numele tatălui meu, iar Dorin e numele meu, deși mă numesc Dorin Octavian în acte, eu consider că numele meu este Dorin, pentru că orice om trebuie să aibă un nume și nu un șir de nume. Sau chiar dacă i s-au pus mai multe nume pe certificatul de naștere, cu siguranță el va prefera unul și se va identifica cu el, după cum și eu mă identific cu Dorin și îmi trăiesc viața ca pe un dar al lui Dumnezeu față de mine și ca pe o responsabilitate continuă față de darurile Lui dăruite mie.

De aceea, când alegem nume copiilor noștri, trebuie să le alegem știind semnificațiile numelor. Și trebuie să le punem numele întregi, nume care să mărturisească despre caracterul copiilor noștri sau despre Sfântul lor ocrotitor, și nu diminutive. Nu trebuie să îi numim în acte: Ionuț, Gheorghiță, Dorinel, Măriuța, ci: Ioan, Gheorghe, Dorin, Maria, pentru că vor crește mari și numele lor de alint nu vor suna bine în cartea de identitate.

Trebuie să le punem nume privind la viitor și, mai ales, privind la voia lui Dumnezeu cu ei. Pentru că și numele, ales cu grijă și, uneori, profetic de către părinți, îi va îndemna la lucruri bune pe copii.

Așadar, iubiții mei, Domnul Se taie împrejur pentru noi și în locul nostru, pentru ca să ne dăruie nouă Botezul Lui, prin care, în mod nedureros, dar dumnezeiește, noi ne naștem la viața duhovnicească, la viața cu Dumnezeu! Și El primește ca om numele pe care Și l-a dorit din veci, pentru ca să fie Mântuitorul nostru, al tuturor.

Iar noi Îi spunem Iisus Domnului nostru, dar și Hristos [Χριστός][12]. Hristos e în limba greacă, iar corelativul său ebraic este Mașiah [מָשִׁיחַ], care înseamnă Cel uns[13]. Și când spunem Iisus Hristos, noi spunem, așadar: Mântuitorul Cel uns.

– Uns de către cine?

–  De Dumnezeu!

– Și cu ce a fost uns?

–  Umanitatea Lui a fost unsă și umplută de slava Duhului Sfânt la Botez! Așa după cum a mărturisit Sfântul Ioannis Botezătorul:  „L-am văzut pe Duhul coborând ca o porumbiță din cer [Τεθέαμαι τὸ Πνεῦμα καταβαῖνον ὡσεὶ περιστερὰν ἐξ οὐρανοῦ] și a rămas în El [καὶ ἔμεινεν ἐπ᾽ Αὐτόν]” [In. 1, 32, BYZ]. Pentru că din veci și pentru veci, Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl, Se odihnește în Fiul. Și la Botezul Său, Domnul a umplut umanitatea noastră, cea asumată de către El în persoana Sa, de slava lui Dumnezeu, a uns-o de sus, în mod dumnezeiește, pentru ca să fie sfântă și fără de prihană. Pentru ca și noi, atunci când ne botezăm, să ne umplem de slava Lui și să fim oameni cerești, plini de frumusețea cea veșnică a lui Dumnezeu.

E prima zi a lui 2018…prima zi a anului unirii. Pentru că împreună trebuie să sărbătorim cei 100 de ani de unitate statală, cei 100 de ani de România, și tot împreună trebuie să ne închinăm în Catedrala Națională a românilor. Pentru că unitatea statală nu poate dura fără unitatea religioasă și fără unitatea lingvistică și culturală a unui neam. Tot ceea ce se face durabil, se face împreună. Și tot ceea ce se face împreună, e prețuit cu adevărat.

De aceea, iubiții mei, trebuie să participăm în mod activ și real la viața României, la viața religioasă, culturală, socială și economică a României, dacă vrem să ducem țara mai departe. Reala soluție pentru țara noastră nu e plecarea în străinătate, ci regăsirea de sine și munca susținută, aici, unde noi ne-am născut. Trebuie să învățăm și să reînvățăm continuu cine suntem noi, ca români, de unde venim, cine ne sunt strămoșii, ce au făcut ei pentru noi și să găsim soluții reale și imediate pentru țara noastră. Pentru că munca fiecăruia, implicarea fiecăruia, acolo, în domeniul lui de activitate, contează. Dacă ne facem treaba bine, acolo unde suntem, la țară sau la oraș, noi ridicăm România și o facem bucuroasă, iar dacă nu facem nimic concret sau le facem pe toate anapoda, România e tristă din cauza noastră și noi neîmpliniți.

Așa că, dacă suntem muncitori, dacă suntem credincioși, dacă ne iubim familia și țara, dacă ne respectăm strămoșii și tradițiile noastre, ne vrem binele nostru și binele tuturor. Binele stă în mâna noastră! Binele e la îndemâna noastră, pentru că Dumnezeu binecuvintează tot binele pe care vrem să îl facem. Și dacă facem binele care ne împlinește, atunci 2018 este un an pentru tot mai mult bine, pentru o tot mai mare împlinire interioară.

Și eu mă rog tocmai pentru acest bine al nostru, al tuturor, care să ne împlinească pe toți.

La mulți ani, să avem parte de multă sănătate și bucurie cu toții, și Dumnezeu să ne binecuvinteze și să ne întărească în tot ceea ce facem! Căci fără El nu putem face nimic. Amin!


[1] Începută pe 30 decembrie 2017, la ora 9. 07, și sunt două grade afară.

[2] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Circumcizie.

[3] Hormonul principal al glandei corticosuprarenale, cf. http://www.dex.ro/cortizol.

[4] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Circumcizie. [5] Ibidem.

[6] Cf. http://www.dex.ro/prepuț.

[7] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Circumcizie.

[8] Cf. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-01-taierea_imprejur.html.

[9] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Isus_din_Nazaret.

[10] Cf. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-01-taierea_imprejur.html.

[11] Cf. http://www.sheknows.com/baby-names/name/octavian.

[12] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Christ_(title).

[13] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Messiah.

Did you like this? Share it:

Previous

Predică la Duminica posterioară Nașterii Domnului [2017]

Next

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 2, cf. LXX

4 Comments

  1. Ioana

    Mulțumim mult pentru această predică foarte frumoasă și mișcătoare. Într-adevăr, Domnul a suferit imens pentru noi încă din primele Sale zile de viață și pe tot parcursul vieții Sale pământești. Dacă ne-am gândi mereu la viața Lui pe pământ cea plină de privațiuni și suferințe de la peștera Nașterii până la peștera mormântului nu ne-am mai plânge toată ziua pentru orice mică durere. Și ne-am gândi nu cum să petrecem și să ne bucurăm, ci cum să ne întristăm împreună cu cei ce suferă și să facem voia Lui. Din păcate suntem acaparați de gândul la viața bună și la fericire și uităm că singura noastră fericire e Dumnezeu Însuși.
    Domnul să ne dea un an în care să fim mai buni, să ne pocăim mai mult și ai fierbinte, să ne vedem fiecare mai mult păcatele noastre și să punem binele aproapelui mai presus de al nostru și pe al națiunii noastre.
    Domnul și Maica Domnului să vă ajute în toate și să vă întărească în tot ceea ce faceți spre slava Lui și mântuirea noastră!
    La mulți ani fericiți! La mulți ani 2018!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Numai bine, doamnă Ioana, vă mulțumesc foarte mult pentru comentariul dumneavoastră, și să aveți un 2018 plin de bucurie și de pace!

  2. Pr. Ovidiu

    La mulți ani, Părinte Dorin, zile bune și fericite să aveți în noul an, cu multe satisfacții și împliniri duhovnicești! Multă sănătate și putere de muncă, har și luminare și înțelepciune sfântă să vă dea Domnul!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos, Părinte Ovidiu! Aceleași sentimente vă port și aceleași urări vi le fac și eu! Multă putere de muncă și luminare în tot ceea ce faceți!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén