1. Fiule, dacă te apropii a sluji Domnului, pregătește sufletul tău întru ispită [ἑτοίμασον τὴν ψυχήν σου εἰς πειρασμόν]!

2. Îndreptă inima ta și rabdă și să nu te grăbești în vremea suferinței!

3. Lipește-te Lui și să nu te depărtezi, ca să crești în cele de apoi ale tale!

4. Tot ce are să-ți aducă ție[1], primește, și în schimbările smereniei tale fii îndelung-răbdător [ἐν ἀλλάγμασιν ταπεινώσεώς σου μακροθύμησον]!

5. Că în foc se dovedește aurul și oamenii cei primiți[2] în cuptorul smereniei [ἐν καμίνῳ ταπεινώσεως].

6. Crede Lui și te va ajuta pe tine! Îndreaptă căile tale și nădăjduiește în El!

7. Cei care se tem [cei care vă temeți] de Domnul, așteptați mila Lui și să nu vă abateți, ca să nu cădeți!

8. Cei care se tem [cei care vă temeți] de Domnul, credeți Lui și [El] nu are să greșească plata voastră!

9. Cei care se tem [cei care vă temeți] de Domnul [οἱ φοβούμενοι Κύριον], nădăjduiți întru cele bune [ἐλπίσατε εἰς ἀγαθὰ] și întru veselia veacului [ce va să vină] și a milei [καὶ εἰς εὐφροσύνην αἰῶνος καὶ ἔλεος] [Sale]!

10. Uitați-vă întru neamurile cele vechi și vedeți! Cine s-a încrezut Domnului și a fost rușinat? Sau cine a rămas [cu] frica Lui și a fost părăsit? Sau cine L-a chemat pe El și [Acesta] l-a trecut cu vederea pe el?

11. Pentru că îndurător [οἰκτίρμων] și milostiv [ἐλεήμων] [este] Domnul și iartă păcate și mântuie în vremea necazului [καὶ ἀφίησιν ἁμαρτίας καὶ σῴζει ἐν καιρῷ θλίψεως].

12. Vai inimilor fricoase și mâinilor slăbite și păcătosului punând piciorul pe două cărări!

13. Vai inimii slăbite, că nu crede [Lui]! Pentru aceasta nu va fi acoperită [de El].

14. Vai vouă, celor care ați pierdut răbdarea [οὐαὶ ὑμῖν τοῖς ἀπολωλεκόσιν τὴν ὑπομονήν]! Și ce veți face, când are să cerceteze Domnul [καὶ τί ποιήσετε ὅταν ἐπισκέπτηται ὁ Κύριος]?

15. Cei care se tem de Domnul nu vor fi neascultători ai cuvintelor Sale și cei care Îl iubesc pe El vor păzi căile Sale.

16. Cei care se tem de Domnul vor căuta bunăvoirea Sa și cei care Îl iubesc pe El se vor sătura de lege[a Sa].

17. Cei care se tem de Domnul își vor pregăti inimile lor și înaintea Lui își vor smeri sufletele lor.

18. Vom cădea întru mâinile Domnului și nu întru mâinile oamenilor [ἐμπεσούμεθα εἰς χεῖρας Κυρίου καὶ οὐκ εἰς χεῖρας ἀνθρώπων], căci precum [este] măreția Lui, așa [este] și mila Lui [ὡς γὰρ ἡ μεγαλωσύνη Αὐτοῦ οὕτως καὶ τὸ ἔλεος Αὐτοῦ].


[1] Dumnezeu.

[2] De El.