Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Predică la sinaxa Sfântului Ioannis Botezătorul [2018]

Iubiții mei[1],

îl pomenim azi pe Sfântul Ioannis Botezătorul pentru că el a fost martorul teofaniei de la Botezul Domnului. Căci „a mărturisit Ioannis zicând că: „L-am văzut pe Duhul coborând ca o porumbiță din cer [Τεθέαμαι τὸ Πνεῦμα καταβαῖνον ὡσεὶ περιστερὰν ἐξ οὐρανοῦ] și a rămas în El [καὶ ἔμεινεν ἐπ᾽ Αὐτόν]. Și eu nu-L știam pe El. Dar Cel care m-a trimis pe mine a boteza în apă”, adică Dumnezeu Tatăl, „Acela mi-a zis: «Peste Care ai să vezi Duhul coborând și rămânând în El [Ἐφ᾽ Ὃν ἂν ἴδῃς τὸ Πνεῦμα καταβαῖνον καὶ μένον ἐπ᾽ Αὐτόν], Acela este Cel care botează în Duhul Sfânt [Οὗτός ἐστιν ὁ βαπτίζων ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ]». Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” [In. 1, 32-34, BYZ], adică Domnul Iisus Hristos.

Și Sfântul Ioannis a fost martorul acestei copleșitoare și mântuitoare teofanii a Dumnezeului treimic, pentru că era Înaintemergătorul Domnului și apoi a devenit și Botezătorul Său. Pentru că el era cel profețit de Sfântul Profet Malachi [מַלְאָכִי][2], ca să fie Îngerul Său, care „va vedea calea înaintea feței Mele [ἐπιβλέψεται ὁδὸν πρὸ προσώπου Μου]” [Mal. 3, 1, LXX].

Și pentru că Sfântul Ioannis Botezătorul a văzut calea Domnului, pentru că L-a văzut pe El și calea mântuirii propovăduită de către El, acesta s-a făcut Înaintemergătorul Domnului.

– De când s-a făcut Sfântul Ioannis Înaintemergătorul Domnului?

– Din pântecele maicii sale! Căci pe când Sfântul Ioannis avea 6 luni și era în pântecele maicii sale, „când a auzit Elisavet salutarea [τὸν ἀσπασμὸν] Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei [ἐσκίρτησεν τὸ βρέφος ἐν τῇ κοιλίᾳ αὐτῆς]; și s-a umplut Elisavet de Duhul Sfânt, și a strigat [cu] glas mare și a zis: „Binecuvântată [ești] tu în[tre] femei și binecuvântat [este] rodul pântecelui tău[!] Și de unde mie aceasta, ca să vină Maica Domnului [ἡ Μήτηρ τοῦ Κυρίου] meu  la mine? Că iată, cum a fost glasul salutării tale întru urechile mele, pruncul a săltat în[tru] bucurie în pântecele meu [ἐσκίρτησεν τὸ βρέφος ἐν ἀγαλλιάσει ἐν τῇ κοιλίᾳ μου]! Și fericită [este] cea care a crezut, că va fi împlinirea celor spuse ei de la Domnul [ὅτι ἔσται τελείωσις τοῖς λελαλημένοις αὐτῇ παρὰ Κυρίου]”. [Lc. 1, 41-45, BYZ].

Și Sfântul Ioannis a săltat dumnezeiește în pântecele maicii sale atunci când L-a văzut pe Domnul în pântecele Născătoarei de Dumnezeu, pentru că L-a recunoscut ca Domn și Stăpân al vieții sale. Și Ioannis a săltat întru bucurie în pântecele maicii sale, pentru că omul e om de la zămislirea lui în pântece și nu de când se naște. Pentru că Evanghelia întâlnirii Sfântului Ioannis cu Domnul ne mărturisește tuturor că oamenii sunt darul lui Dumnezeu și că nimeni nu trebuie să atenteze la viața lor intrauterină. Pentru că pruncii din pântece au nevoi și simțiri și manifestări profund umane, fiindcă ei sunt oameni. Iar Evanghelia este pentru oameni, pentru mântuirea lor, pentru că ne vestește tuturor că Fiul Tatălui S-a făcut Fiul Fecioarei pentru ca să ne mântuie pe noi, oamenii.

Și când Domnul, ca la vârsta de 30 de ani, S-a dus să Se boteze de către Ioannis în râul Iordanis [Ἰορδάνης], Înaintemergătorul s-a înspăimântat de smerenia [ἡ ταπείνωσις] Domnului său[3]. Pentru că Dumnezeul Cel fără de păcat venise ca să Se boteze de către făptura mâinilor Sale. Și de aceea, Ioannis L-a întrebat pe drept cuvânt pe Domnul: „Eu am nevoie să [mă] botez de către Tine [Ἐγὼ χρείαν ἔχω ὑπὸ Σοῦ βαπτισθῆναι] și Tu vii către mine [καὶ Σὺ ἔρχῃ πρός με]?” [Mt. 4, 14, BYZ]. Însă Domnul venise la Ioannis nu pentru Sine, ci pentru noi. Căci noi aveam nevoie de Botezul Lui, de Botezul Bisericii Sale.

Și de aceea, El i-a spus lui Ioannis: „Lasă acum [Ἄφες ἄρτι]! Căci așa este potrivit nouă să împlinim toată dreptatea [οὕτως γὰρ πρέπον ἐστὶν ἡμῖν πληρῶσαι πᾶσαν δικαιοσύνην]” [Mt. 3, 15, BYZ].

– Ce să lase acum?

– Să lase ceea ce era drept, ceea ce se cuvenea să se facă. Pentru că ceea ce era drept, era ca Domnul să îl boteze pe Ioannis, pentru că el avea nevoie de iertarea Lui, și nu avea nevoie Domnul de botezul lui Ioannis. Însă Domnul i-a cerut să accepte acest lucru, să accepte să Îl boteze, pentru că Domnul trebuia să împlinească toată dreptatea, adică toată iconomia Lui mântuitoare pentru noi. Și când Domnul a spus: „este potrivit nouă” să facem acest lucru împreună, El l-a integrat și pe Sfântul Ioannis în lucrarea Lui mântuitoare, pentru că l-a făcut Botezător al Său.

Și Sfântul Ioannis L-a botezat pe Stăpânul Său, Cel fără de păcat! Iar „după Botezul Său, Domnul a ieșit îndată din apă, adică n-a zăbovit [acolo]; căci se povestește că Sfântul Ioan Botezătorul, pe fiecare om care era botezat de către el, îl afunda până la cap [în apă] și-l ținea astfel până ce-și mărturisea toate păcatele sale și numai după aceea îi afunda și capul și îl lăsa să iasă din apă”[4]. Însă Domnul „S-a suit imediat din apă [ἀνέβη εὐθὺς ἀπὸ τοῦ ὕδατος]” [Mt. 3, 16, BYZ], adică din botezul lui Ioannis, pentru că El nu avea păcate de spovedit. Și când Domnul a ieșit din Iordanis, atunci a început Botezul Bisericii, după cum ne spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matteos! Pentru că, „iată, cerurile I s-au deschis Lui [ἰδού, ἀνεῴχθησαν Αὐτῷ οἱ οὐρανοί] și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se ca o porumbiță [καὶ εἶδεν τὸ Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ καταβαῖνον ὡσεὶ περιστερὰν] și venind în[tru] El [καὶ ἐρχόμενον ἐπ᾽ Αὐτόν]! Și iată, glasul din ceruri, zicând [Καὶ ἰδού, φωνὴ ἐκ τῶν οὐρανῶν, λέγουσα]: «Acesta este Fiul Meu cel iubit [Οὗτός ἐστιν ὁ Υἱός Μου ὁ ἀγαπητός], în[tru] Care am binevoit [ἐν ᾯ εὐδόκησα]»!” [Mt. 3, 16-17, BYZ].

Pentru că Botezul Bisericii se săvârșește în numele Dumnezeului nostru treimic și, în cadrul său, slava lui Dumnezeu coboară în apă și sfințește apa, dar și în sufletul și în trupul celui care se botează și îl sfințește pe el. Pentru că Dumnezeu e Cel care ne sfințește pe noi și ne face fiii Lui duhovnicești prin Botez, pentru că ne răscumpără pe noi din mâinile demonilor. Căci El îi scoate afară pe demoni din noi, pentru a veni El Însuși, prin slava Lui, în noi, ca să trăiască împreună cu noi.

De aceea, noi, creștinii ortodocși, nu suntem niciodată singuri, pentru că Dumnezeu locuiește în noi și cu noi în mod duhovnicește și simțit de către noi în mod real. Și El ne învață din noi înșine ce trebuie să facem, ce trebuie să spunem, cum trebuie să ne trăim viața, pentru că ne vrea pentru veșnicie cu El. Și, pentru acest motiv, Biserica îi botează imediat pe pruncii fiilor ei, pentru că vrea ca oamenii să se dezvolte din primul an al vieții lor împreună cu Dumnezeu.

Căci cine poate să îi învețe pe prunci viața cu Dumnezeu mai bine decât Dumnezeu Însuși? Și pe cine am putea noi să dorim mai mult decât pe Dumnezeu? Și întreb acest lucru, pentru că teologia eterodoxă pune problema rațiunii pentru primirea Botezului. Ca și când omul ar fi o minte neîntrupată. Însă omul, în totalitatea sa, are nevoie de răscumpărarea din mâna demonilor și de înfierea lui duhovnicească prin Botez. Și omul, încă din pântecele maicii sale, Îl dorește pe Dumnezeu, așa după cum vedem din viața Sfântului Ioannis Botezătorul. Pentru că Sfântul Ioannis a săltat de bucurie dumnezeiască atunci când L-a simțit pe Domnul în preajma lui.

Dar dacă trăiești ani întregi nebotezat și nu Îl simți pe Domnul în preajma ta, cum L-ai putea alege la 18, 30 sau 50 de ani ai vieții tale? Și dacă Îl simți cu adevărat, de ce nu vrei să fii al Lui prin Botez, în adevărata Lui Biserică, în Biserica Ortodoxă?

Pentru că văd adesea la nivel online diverși oameni, din diverse țări și de confesiuni diferite, care cred că „au simțit” sau „au avut vedenii” de la Dumnezeu, dar care nu se comportă și nu vorbesc în mod firesc, ca niște oameni smeriți, încredințați de Dumnezeu, ci se consideră niște „aleși”, niște „știutori ai tainelor” lui Dumnezeu. Și aceasta, pentru că au fost înșelați de demoni cu diverse simțiri și vederi false, iar aceste experiențe demonice ale lor le consideră a fi „religioase” sau „creștine”. Și, din acest motiv, prezintă tuturor o spiritualitate falsă, demonică, drept una „duhovnicească”, când ei sunt niște îngâmfați, niște lăudăroși, niște farisei, niște rătăciți. Pentru că stau în afara Bisericii lui Hristos, a Bisericii Ortodoxe, și trăiesc fără sfințenia Lui și fără asceza și teologia dumnezeiască prin care se sfințesc toți cei credincioși.

De aceea, ca să ne mântuim noi, păcătoșii, e nevoie de teologia lui Dumnezeu, dar și de simțirea și vederea lui Dumnezeu. Pentru că ceea ce credem trebuie să și trăim în viața noastră. Trebuie să întrupăm credința noastră, pentru că trebuie să fim una cu ceea ce credem. Căci credința e o realitate dumnezeiască ce cuprinde și pătrunde întreaga noastră ființă și ea nu stă, ca într-un sertar, închisă în creierul nostru. Ci noi ne manifestăm în mod integral ca oameni ai credinței, ai nădejdii și ai dragostei, ca oameni care suntem în relație cu Dumnezeu și care Îl simțim pe Dumnezeu în toate zilele vieții noastre.

Căci dacă nu Îl simțim pe El în mod dumnezeiește, atunci ce fel de credincioși ai Lui suntem? Și dacă nu vrem să ne curățim zilnic, pentru ca să ne învrednicim de vederea Lui întru curăție și sfințenie, ce fel de viață creștină trăim noi? Pentru că noi, aici și în veci, trebuie să trăim cu Dumnezeu și să ne umplem continuu de vederea slavei Sale. Pentru că întru slava Lui trăiesc toți Sfinții lui Dumnezeu în Împărăția Sa.

Așadar, iubiții mei, îl cinstim pe Sfântul Ioannis Botezătorul, pe prietenul cel sfânt al Stăpânului nostru, pentru că și El l-a cinstit și lângă El este în Împărăția Sa! Îl cinstim pe Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului cu toată evlavia, pentru că și Domnul a lăudat curăția și sfințenia lui. Iar dacă vrem să îi urmăm Sfântului Ioannis Botezătorul, atunci să ne rugăm și să postim și să fim curați și smeriți ca el. Pentru că el L-a urmat în toate pe Dumnezeu și de aceea s-a făcut un izvor viu de sfințenie și de binecuvântare pentru toți cei credincioși. Amin!


[1] Începută la ora 7.00, în ziua de 4 ianuarie 2018, o zi de joi. De la ora 12 am Înmormântare.

[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Malachi.

[3] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Jan/Jan07.html.

[4] Cf. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-06-botezul_domnului.html.

Did you like this? Share it:

Previous

Predică la Botezul Domnului [2018]

Next

Eminescu: între modernitate și tradiție [142]

2 Comments

  1. Antonie G.

    Sărut mâna, Părinte, foarte bună predica, mulțumim mult, binecuvântați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos, domnule Antonie! Să aveți parte de multă pace și bucurie în tot ceea ce faceți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

istanbul escort istanbul escort istanbul escort