Înțelepciunea lui Sirah, cap. 3, cf. LXX
1. Fiilor, ascultați [cuvântul] meu, al tatălui [vostru], și faceți așa [cum vă povățuiesc], ca să vă mântuiți!
2. Căci Domnul l-a slăvit pe tată asupra copiilor și judecata mamei a întărit-o asupra fiilor.
3. Cel care îl cinstește pe tată își ușurează păcatele
4. și ca cel care își adună comoară [este] cel care o slăvește pe mama lui.
5. Cel care îl cinstește pe tată va fi veselit de către copii[i săi] și în ziua rugăciunii sale va fi ascultat [καὶ ἐν ἡμέρᾳ προσευχῆς αὐτοῦ εἰσακουσθήσεται].
6. Cel care îl slăvește pe tată va trăi îndelung și cel care ascultă de Domnul o va odihni pe mama lui
7. și ca stăpânilor va sluji în[tru ale] celor care l-au născut pe el [καὶ ὡς δεσπόταις δουλεύσει ἐν τοῖς γεννήσασιν αὐτόν].
8. În faptă și [în] cuvânt cinstește pe tatăl tău, ca să îți vină ție binecuvântarea de la el [ἵνα ἐπέλθῃ σοι εὐλογία παρ᾽ αὐτοῦ]!
9. Căci binecuvântarea tatălui întărește casele copiilor [εὐλογία γὰρ πατρὸς στηρίζει οἴκους τέκνων], iar blestemul mamei dezrădăcinează temeliile [κατάρα δὲ μητρὸς ἐκριζοῖ θεμέλια][1].
10. Nu te slăvi în necinstea tatălui tău [μὴ δοξάζου ἐν ἀτιμίᾳ πατρός σου]! Căci nu îți este ție slava necinstea tatălui.
11. Căci slava omului [este] din cinstea tatălui său [ἡ γὰρ δόξα ἀνθρώπου ἐκ τιμῆς πατρὸς αὐτοῦ] și ocara fiilor [este] mama în necinste [καὶ ὄνειδος τέκνοις μήτηρ ἐν ἀδοξίᾳ].
12. Copile, sprijină în[tru] bătrânețe pe tatăl tău și să nu-l întristezi pe el în[tru] viața lui!
13. [Iar] dacă are să-și piardă înțelegerea, ai îngăduință și să nu-l necinstești pe el în toată tăria ta!
14. Căci milostenia tatălui nu va fi uitată și, în locul păcatelor, îți va fi zidită ție.
15. În ziua necazului tău Își va aduce aminte de tine [și,] ca vremea bună în[tru] îngheț, așa vor fi dezlegate păcatele tale.
16. Ca cel hulitor [este] cel care l-a părăsit pe tată [ὡς βλάσφημος ὁ ἐγκαταλιπὼν πατέρα] și [este] blestemat de către Domnul cel care o urgisește pe mama sa [καὶ κεκατηραμένος ὑπὸ Κυρίου ὁ παροργίζων μητέρα αὐτοῦ].
17. Copile, în[tru] blândețe săvârșește faptele tale și de către omul cel primit [de Dumnezeu] vei fi iubit!
18. [Cu] cât ești [mai] mare, [cu] atâta smerește-te pe tine și înaintea Domnului vei afla har!
19.
20. Că mare [este] stăpânirea Domnului [ὅτι μεγάλη ἡ δυναστεία τοῦ Κυρίου] și de către cei smeriți este slăvit [καὶ ὑπὸ τῶν ταπεινῶν δοξάζεται].
21. Pe cele mai grele [decât] tine, nu le căuta și pe cele mai tari [decât] tine, nu le cerceta!
22. [Pentru] care ți s-a poruncit ție, pe acelea gândește-le [ἃ προσετάγη σοι ταῦτα διανοοῦ]! Căci nu îți este ție nevoie de cele ascunse [οὐ γάρ ἐστίν σοι χρεία τῶν κρυπτῶν][2].
23. În[tru] cele îmbelșugate ale faptelor tale nu fi curios, căci cele mai multe [decât] înțelegerea omului ți s-a[u] arătat ție!
24. Căci pe mulți i-a înșelat părerea lor [πολλοὺς γὰρ ἐπλάνησεν ἡ ὑπόλημψις αὐτῶν] și bănuiala cea rea a alunecat cugetele lor [καὶ ὑπόνοια πονηρὰ ὠλίσθησεν διανοίας αὐτῶν].
25.
26. Inima cea aspră va fi chinuită rău în cele de apoi [καρδία σκληρὰ κακωθήσεται ἐπ᾽ ἐσχάτων][3] și cel care iubește primejdia, va pieri în[tru] ea [καὶ ὁ ἀγαπῶν κίνδυνον ἐν αὐτῷ ἀπολεῖται][4].
27. Inima cea aspră va fi îngreunată [cu] dureri [καρδία σκληρὰ βαρυνθήσεται πόνοις] și cel păcătos va adăuga păcat asupra păcatelor [καὶ ὁ ἁμαρτωλὸς προσθήσει ἁμαρτίαν ἐφ᾽ ἁμαρτίαις] [sale].
28. [În] aducerea[5] celui îngâmfat nu este vindecare [ἐπαγωγῇ ὑπερηφάνου οὐκ ἔστιν ἴασις], căci buruiana răutății s-a înrădăcinat în[tru] el [φυτὸν γὰρ πονηρίας ἐρρίζωκεν ἐν αὐτῷ].
29. Inima celui înțelept va gândi parabola [καρδία συνετοῦ διανοηθήσεται παραβολήν] și urechea celui ascultător pofta celui înțelept [καὶ οὖς ἀκροατοῦ ἐπιθυμία σοφοῦ].
30. Foc arzând va stinge apa și milostenia va ușura păcatele.
31. Cel care răsplătește harurile și-a adus aminte întru cele de apoi [ὁ ἀνταποδιδοὺς χάριτας μέμνηται εἰς τὰ μετὰ ταῦτα] și în vremea căderii sale, va afla sprijinire [καὶ ἐν καιρῷ πτώσεως αὐτοῦ εὑρήσει στήριγμα].
[1] Se subînțelege: temeliile caselor lor.
[2] Nu ai nevoie pentru mântuire de cele ascunse ale lui Dumnezeu, de cele pe care El nu ni le-a revelat.
[3] La judecata Domnului.
[4] Lucru pe care îl vedem adesea în viețile celor pasionați de viteză, de excentricități, de depășire a recordurilor: mor din cauza pasiunilor lor.
[5] În darurile Sale aduse lui Dumnezeu.
Doamne ajuta, Parinte! Ce vrea sa spuna la vers 21?
Domnule Luca,
la versetul al 21-lea suntem rugați să nu căutăm să înțelegem lucruri mai grele decât puterea noastră de înțelegere! Să nu căutăm să înțelegem în amănunt dogmele și învățăturile de credință ale Bisericii, dacă nu avem pregătirea teologică necesară și nici nu suntem niște oameni duhovnicești.
Vă doresc numai bine! Și mult spor în ceea ce faceți!
Multumesc foarte mult, Parinte, asemenea si dumneavoastra! Doamne ajuta!
Părinte, mă iertați, eu nu înțeleg v. 23: Întru cele îmbelșugate ale faptelor tale nu fi curios, căci cele mai multe decât înțelegerea omului ți s-au arătat ție. Cum adică? Mulțumesc, Doamne ajută!
În acest verset, Dumnezeu ne cere să nu fim curioși vizavi de sporirea duhovnicească a vieții noastre. Pentru că despre sporirea noastră duhovnicească ne vorbește sintagma „cele îmbelșugate ale faptelor” noastre. Pentru că și așa, Dumnezeu ne-a arătat nouă, prin luminarea Sa, mai multe decât înțelegerea omului obișnuit.
De aceea, trebuie să fim mulțumitori lui Dumnezeu pentru cât ne luminează să înțelegem, pentru câte înțelegem zi de zi despre teologia Bisericii și despre noi înșine și despre lumea din jurul nostru, și să nu constituie o problemă pentru noi cât am sporit duhovnicește și intelectual și unde suntem pe o scară a valorilor. Pentru că întreaga noastră concentrare trebuie să fie asupra a ceea ce facem acum, azi, în relație cu Dumnezeu și cu semenii noștri, și nu să trăim din amintirea faptelor noastre bune.
Vă doresc numai bine!
Foarte adânc! Mulțumim mult, Preacucernice Părinte!