Înțelepciunea lui Sirah, cap. 5, cf. LXX

1. Nu sta pe bogățiile tale și să nu zici: „Îmi este [sunt] destule”!

2. Nu urma sufletului tău și tăriei tale [pentru] a merge în poftele inimii tale!

3. Și să nu zici: „Cine mă va stăpâni?”. Căci Domnul, răzbunându-Se, Se va răzbuna.

4. Să nu zici: „Am păcătuit, și ce mi-a făcut [El]?”. Căci Domnul este îndelung-răbdător [μακρόθυμος].

5. Pentru împăcare, nu fi fără de frică, [ca] să adaugi păcat asupra păcatelor [tale]!

6. Și să nu zici: „Îndurarea Lui [este] multă [și] mulțimea păcatelor mele o va ușura”. Căci mila și urgia [sunt] de la El [ἔλεος γὰρ καὶ ὀργὴ παρ᾽Αὐτῷ] și mânia Lui în cei păcătoși [își are locul] odihnei [καὶ ἐπὶ ἁμαρτωλοὺς καταπαύσει ὁ θυμὸς Αὐτοῦ].

7. Nu aștepta să te întorci către Domnul și nu trece din zi [în] zi! Căci, deodată, urgia Domnului va ieși [ἐξάπινα γὰρ ἐξελεύσεται ὀργὴ Κυρίου] și în vremea răzbunării vei pieri cu totul [καὶ ἐν καιρῷ ἐκδικήσεως ἐξολῇ].

8. Nu sta pe bogățiile cele nedrepte, căci [cu] nimic [nu] te vei folosi în ziua robiei!

9. Nu vântura în tot vântul și nu merge în toată calea! [Căci] așa [este] cel păcătos, cel înșelător.

10. Fii întemeiat în înțelegerea ta și unul să fie cuvântul tău!

11. Fii grabnic în auzul tău și în îndelungă-răbdare grăiește răspunsul!

12. Dacă îți este ție înțelegere, răspunde aproapelui [tău]! Iar dacă nu, mâna ta să fie pe[ste] gura ta!

13. Slava și necinstea [este] în vorbire [δόξα καὶ ἀτιμία ἐν λαλιᾷ] și limba omului [este] căderea lui [καὶ γλῶσσα ἀνθρώπου πτῶσις αὐτῷ].

14. Să nu te numești „șoptitor” și [cu] limba ta nu vicleni! Căci asupra hoțului este rușinea [ἐπὶ γὰρ τῷ κλέπτῃ ἐστὶν αἰσχύνη] și pedeapsa cea rea [este] peste cel înșelător [καὶ κατάγνωσις πονηρὰ ἐπὶ διγλώσσου].

15. În[tre] cel mare și în[tre] cel mic nu fi necunoscător și, în loc de prieten, nu te face vrăjmaș! Căci numele cel rău rușine și ocară va moșteni. [Căci] așa [este] cel păcătos, cel înșelător.