Înțelepciunea lui Sirah, cap. 6, 1-17, cf. LXX
1.
2. Să nu te înalți pe tine în sfatul sufletului tău, ca să nu fie prădat ca un taur sufletul tău.
3. Frunzele tale vei mânca și roadele tale vei pierde și te vei lăsa pe tine ca un pom uscat.
4. Sufletul cel rău îl va pierde pe cel care l-a câștigat pe el și bucurie răutăcioasă celor vrăjmași îl va face pe el.
5. Gâtul cel dulce îi va înmulți pe prietenii săi și limba cea bine grăitoare va înmulți bunele cuvântări.
6. Cei care îți dau ție pace să fie mulți, iar sfătuitorii tăi [să fie] unul din mii [de oameni]!
7. Dacă dobândești un prieten, în ispitire dobândește-l pe el [εἰ κτᾶσαι φίλον ἐν πειρασμῷ κτῆσαι αὐτὸν] și să nu te încrezi lui repede [καὶ μὴ ταχὺ ἐμπιστεύσῃς αὐτῷ]!
8. Căci este prieten în vremea sa [ἔστιν γὰρ φίλος ἐν καιρῷ αὐτοῦ] și nu are să rămână în ziua necazului tău [καὶ οὐ μὴ παραμείνῃ ἐν ἡμέρᾳ θλίψεώς σου].
9. Și este prieten schimbându-se întru vrăjmășie [καὶ ἔστιν φίλος μετατιθέμενος εἰς ἔχθραν] și luptă ocării tale va descoperi [καὶ μάχην ὀνειδισμοῦ σου ἀποκαλύψει].
10. Și este prieten copărtaș al meselor [καὶ ἔστιν φίλος κοινωνὸς τραπεζῶν] și nu are să rămână în ziua necazului tău [καὶ οὐ μὴ παραμείνῃ ἐν ἡμέρᾳ θλίψεώς σου].
11. Și în cele bune ale tale va fi ca tine și peste slujitorii tăi va îndrăzni.
12. Dacă ai să te smerești va fi împotriva ta și de la fața ta se va ascunde.
13. De vrăjmașii tăi separă-te cu totul și de [la] prietenii tăi ia aminte!
14. Prietenul cel credincios [este] umbra cea tare [φίλος πιστὸς σκέπη κραταιά], iar cel care l-a aflat pe el, a aflat comoară.
15. Prietenul cel credincios nu este schimbare [φίλου πιστοῦ οὐκ ἔστιν ἀντάλλαγμα][1] și nu este greutatea frumuseții sale [καὶ οὐκ ἔστιν σταθμὸς τῆς καλλονῆς αὐτοῦ][2].
16. Prietenul cel credincios [este] medicamentul vieții [φίλος πιστὸς φάρμακον ζωῆς] și cei care se tem de Domnul îl vor afla pe el [καὶ οἱ φοβούμενοι Κύριον εὑρήσουσιν αὐτόν].
17. Cel care se teme de Domnul va îndrepta prietenia sa [ὁ φοβούμενος Κύριον εὐθυνεῖ φιλίαν αὐτοῦ], că[ci] după [cum este] el, așa [va fi] și aproapele său [ὅτι κατ᾽ αὐτὸν οὕτως καὶ ὁ πλησίον αὐτοῦ].
[1] El nu are un echivalent. Nu îl poți înlocui cu un altul.
[2] Și nu putem exprima în cuvinte valoarea frumuseții sale interioare, valoarea caracterului său.