Înțelepciunea lui Sirah, cap. 7, 1-17, cf. LXX

1. Nu fă cele rele [μὴ ποίει κακά]! Iar dacă nu [faci așa], are să te prindă pe tine cel rău [σε καταλάβῃ κακόν][1].

2. Depărtează-te de la cel nedrept și se va abate de la tine!

3. Fiule, nu semăna pe brazdele nedreptății [αὔλακας ἀδικίας] și nu ai să le seceri pe ele de șapte ori [mai mult]!

4. Nu căuta de la Domnul stăpânire, nici de la împărat scaun de slavă!

5. Nu te îndrepta înaintea Domnului și în fața împăratului nu te înțelepți[2]!

6. Nu căuta să te faci judecător, [dacă] nu vei putea să îndepărtezi nedreptățile! Ca nu cumva să te temi de fața stăpânitorului și [astfel] vei pune poticnire în dreptatea ta [καὶ θήσεις σκάνδαλον ἐν εὐθύτητί σου].

7. Nu păcătui întru mulțimea cetății [μὴ ἁμάρτανε εἰς πλῆθος πόλεως][3] și să nu te cobori pe tine în mulțime [καὶ μὴ καταβάλῃς σεαυτὸν ἐν ὄχλῳ][4]!

8. Să nu legi de două ori păcatul[5] [μὴ καταδεσμεύσῃς δὶς ἁμαρτίαν], căci în una [din dăți] nu vei fi nevinovat [ἐν γὰρ τῇ μιᾷ οὐκ ἀθῷος ἔσῃ].

9. Să nu zici: „[Întru] mulțimea darurilor mele va privi [τῷ πλήθει τῶν δώρων μου ἐπόψεται][6] și când am să mă aduc Dumnezeului Celui Preaînalt, [El] va primi [καὶ ἐν τῷ προσενέγκαι με Θεῷ Ὑψίστῳ προσδέξεται]”.

10. Să nu fii puțin la suflet în[tru] rugăciunea ta [μὴ ὀλιγοψυχήσῃς ἐν τῇ προσευχῇ σου][7] și să nu treci cu vederea să faci milostenie [καὶ ἐλεημοσύνην ποιῆσαι μὴ παρίδῃς].

11. Nu batjocori pe omul fiind [care este] în[tru] amărăciunea sufletului său [μὴ καταγέλα ἄνθρωπον ὄντα ἐν πικρίᾳ ψυχῆς αὐτοῦ]! Căci este Cel care smerește și Cel care înalță [ἔστιν γὰρ ὁ ταπεινῶν καὶ ἀνυψῶν].

12. Nu ara minciună împotriva fratelui tău [μὴ ἀροτρία ψεῦδος ἐπ᾽ ἀδελφῷ σου][8], nici prietenului [nu] fă asemenea [μηδὲ φίλῳ τὸ ὅμοιον ποίει]!

13. Nu voi a minți toată minciuna [μὴ θέλε ψεύδεσθαι πᾶν ψεῦδος]! Căci neîntreruperea ei nu [este] întru bine [ὁ γὰρ ἐνδελεχισμὸς αὐτοῦ οὐκ εἰς ἀγαθόν].

14. Nu flecări în[tru] mulțimea celor mai bătrâni [μὴ ἀδολέσχει ἐν πλήθει πρεσβυτέρων] și să nu îndoiești cuvântul în[tru] rugăciunea ta [καὶ μὴ δευτερώσῃς λόγον ἐν προσευχῇ σου][9]!

15. Să nu urăști munca cea obositoare [μὴ μισήσῃς ἐπίπονον ἐργασίαν] și plugăria[10] de Cel Preaînalt zidită [καὶ γεωργίαν ὑπὸ Ὑψίστου ἐκτισμένην].

16. Nu te socoti pe tine în mulțimea celor păcătoși [μὴ προσλογίζου σεαυτὸν ἐν πλήθει ἁμαρτωλῶν][11]! Amintește-ți că urgia [Lui] nu va întârzia [μνήσθητι ὅτι ὀργὴ οὐ χρονιεῖ]!

17. Smerește foarte sufletul tău [ταπείνωσον σφόδρα τὴν ψυχήν σου], că[ci] răzbunarea celui neevlavios[12] [este] focul și viermele [ὅτι ἐκδίκησις ἀσεβοῦς πῦρ καὶ σκώληξ][13]!

---

[1] Satanas.

[2] Cu sensul: Nu te crede „Drept” în fața lui Dumnezeu și nici înțelept în fața împăratului.

[3] Nu păcătui la vedere! Nu păcătui încât să te vadă toată lumea din cetate!

[4] Nu te comporta ca un om nedemn, pentru ca să nu fii nesocotit de către oameni! Ca să nu fii în ochii lor „unul oarecare”.

[5] Acest îndemn scriptural a devenit o prescripție de drept canonic. Pentru că nu se pedepsește de două ori același păcat.

[6] Cu referire la Dumnezeu.

[7] Să nu te rogi lui Dumnezeu cu descurajare, cu neîncredere, fără nădejde!

[8] Nu te munci să inventezi minciuni la adresa fratelui tău!

[9] Să nu spui de două ori același lucru lui Dumnezeu, ca și când El „nu te-ar fi auzit” din prima!

[10] Munca câmpului, agricultura.

[11] Nu trăi ca cei păcătoși! Nu considera că „adevărata viață” e viața celor păcătoși, pentru că aceștia păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu!

[12] Răzbunarea lui Dumnezeu pe cel neevlavios.

[13] Focul și viermele ca pedepse ale Iadului, despre care va vorbi Domnul în propovăduirea Sa.