18. Să nu-ți schimbi prietenul pentru cel altfel [μὴ ἀλλάξῃς φίλον ἕνεκεν διαφόρου], nici pe fratele cel adevărat în aurul lui Sufir [μηδὲ ἀδελφὸν γνήσιον ἐν χρυσίῳ Σουφιρ].

19. Nu lepăda femeia cea înțeleaptă și bună! Căci harul ei [este] mai mult decât aurul.

20. Să nu chinui slujitorul lucrând [care lucrează] în adevăr, nici pe zilierul dându-și [care-și dă] sufletul său.

21. Pe slujitorul cel înțelept să-l iubească sufletul tău [și] să nu-l lipsești pe el de libertate!

22. Ție îți este [sunt aceste] dobitoace [κτήνη σοί ἐστιν][1]? Cercetează-le pe ele [ἐπισκέπτου αὐτά]! Și, dacă îți este [sunt] ție folositoare, să-ți rămână ție [καὶ εἰ ἔστιν σοι χρήσιμα ἐμμενέτω σοι]!

23. Ție îți este [sunt] copiii [τέκνα σοί ἐστιν][2]? Învață-i pe ei [παίδευσον αὐτὰ] și apleacă din tinerețe gâtul lor [καὶ κάμψον ἐκ νεότητος τὸν τράχηλον αὐτῶν][3]!

24. Ție îți sunt fiicele [θυγατέρες σοί εἰσιν][4]? Ia aminte trupului lor [πρόσεχε τῷ σώματι αὐτῶν][5] și să nu reîmprospătezi către ele fața ta [καὶ μὴ ἱλαρώσῃς πρὸς αὐτὰς τὸ πρόσωπόν σου][6]!

25. Dă-ți fiica și vei fi săvârșind lucru mare și omului celui înțelept dăruie-o pe ea[7]!

26. Ție îți este femeie [γυνή σοί ἐστιν][8]? Din suflet[ul tău] să nu o scoți pe ea [κατὰ ψυχήν μὴ ἐκβάλῃς αὐτήν][9] și [celei] urâte să nu i te încredințezi pe tine [καὶ μισουμένῃ μὴ ἐμπιστεύσῃς σεαυτόν][10].

27. În toată inima ta slăvește-l pe tatăl tău [ἐν ὅλῃ καρδίᾳ σου δόξασον τὸν πατέρα σου] și ale mamei [tale] chinuri ale nașterii să nu le treci cu vederea [καὶ μητρὸς ὠδῖνας μὴ ἐπιλάθῃ]!

28. Amintește-ți că prin ei te-ai născut! Și ce vei răsplăti lor, precum ei ție[11]?

29. În tot sufletul tău teme-te de Domnul [ἐν ὅλῃ ψυχῇ σου εὐλαβοῦ τὸν Κύριον] și de preoții Lui minunează-te [καὶ τοὺς ἱερεῖς Αὐτοῦ θαύμαζε]!

30. În toată puterea [ta] iubește-L pe Cel care te-a făcut pe tine [ἐν ὅλῃ δυνάμει ἀγάπησον τὸν ποιήσαντά σε] și pe liturghisitorii[12] Lui să nu-i părăsești [καὶ τοὺς λειτουργοὺς Αὐτοῦ μὴ ἐγκαταλίπῃς]!

31. Teme-te de Domnul și slăvește-l pe preot și dă-i partea lui [φοβοῦ τὸν Κύριον καὶ δόξασον ἱερέα καὶ δὸς τὴν μερίδα αὐτῷ], precum ți-a poruncit ție [Dumnezeu]: pârga și [jertfa] pentru păcat și darul brațelor și jertfa sfințirii și pârga celor Sfinți!

32. Și celui sărac întinde mâna ta [καὶ πτωχῷ ἔκτεινον τὴν χεῖρά σου][13], ca să împlinească binecuvântarea ta [ἵνα τελειωθῇ ἡ εὐλογία σου]!

33. Harul darului [este] înaintea a tot celui viu [χάρις δόματος ἔναντι παντὸς ζῶντος][14] și asupra celui mort să nu oprești harul [καὶ ἐπὶ νεκρῷ μὴ ἀποκωλύσῃς χάριν][15].

34. Nu lipsi de la cei care plâng și cu cei care se jelesc jelește-te!

35. Nu amâna a cerceta pe omul cel bolnav! Căci din [fapte ca] acestea vei fi iubit.

36. În toate cuvintele tale amintește-ți de cele de apoi ale tale și întru veac nu vei păcătui!


[1] Ale tale sunt dobitoacele?

[2] Ai tăi sunt copiii?

[3] Fă-i smeriți de mici! Nu-i lăsa să-și înalțe gâtul în mod obraznic și trufaș!

[4] Ale tale sunt fiicele?

[5] Îngrijește-te de trupul lor, de fecioria lor!

[6] Și să nu le arăți că ești de acord cu viața libertină! Să nu le dai ocazia să înceapă să trăiască ușuratic!

[7] Se referă la căsătoria fiicei.

[8] Este soția ta?

[9] Să nu încetezi să o iubești!

[10] Cea urâtă din punct de vedere moral și nu estetic. Adică: femeia curvă. Să nu te culci și să nu te confesezi femeii celei curve!

[11] Cum le vei răsplăti lor pentru faptul că te-au născut și te-au crescut și te-au educat?

[12] Slujitorii.

[13] Dă milostenie celui sărac!

[14] Harul mântuirii este pentru tot cel viu. Numai omul să îl primească și să se sfințească prin el.

[15] Să nu oprești rugăciunile Bisericii pentru cel adormit! Pentru că prin rugăciunile Bisericii el se bucură de harul lui Dumnezeu, de mila și de iertarea Lui.