Înțelepciunea lui Sirah, cap. 7, 18-36, cf. LXX
18. Să nu-ți schimbi prietenul pentru cel altfel [μὴ ἀλλάξῃς φίλον ἕνεκεν διαφόρου], nici pe fratele cel adevărat în aurul lui Sufir [μηδὲ ἀδελφὸν γνήσιον ἐν χρυσίῳ Σουφιρ].
19. Nu lepăda femeia cea înțeleaptă și bună! Căci harul ei [este] mai mult decât aurul.
20. Să nu chinui slujitorul lucrând [care lucrează] în adevăr, nici pe zilierul dându-și [care-și dă] sufletul său.
21. Pe slujitorul cel înțelept să-l iubească sufletul tău [și] să nu-l lipsești pe el de libertate!
22. Ție îți este [sunt aceste] dobitoace [κτήνη σοί ἐστιν][1]? Cercetează-le pe ele [ἐπισκέπτου αὐτά]! Și, dacă îți este [sunt] ție folositoare, să-ți rămână ție [καὶ εἰ ἔστιν σοι χρήσιμα ἐμμενέτω σοι]!
23. Ție îți este [sunt] copiii [τέκνα σοί ἐστιν][2]? Învață-i pe ei [παίδευσον αὐτὰ] și apleacă din tinerețe gâtul lor [καὶ κάμψον ἐκ νεότητος τὸν τράχηλον αὐτῶν][3]!
24. Ție îți sunt fiicele [θυγατέρες σοί εἰσιν][4]? Ia aminte trupului lor [πρόσεχε τῷ σώματι αὐτῶν][5] și să nu reîmprospătezi către ele fața ta [καὶ μὴ ἱλαρώσῃς πρὸς αὐτὰς τὸ πρόσωπόν σου][6]!
25. Dă-ți fiica și vei fi săvârșind lucru mare și omului celui înțelept dăruie-o pe ea[7]!
26. Ție îți este femeie [γυνή σοί ἐστιν][8]? Din suflet[ul tău] să nu o scoți pe ea [κατὰ ψυχήν μὴ ἐκβάλῃς αὐτήν][9] și [celei] urâte să nu i te încredințezi pe tine [καὶ μισουμένῃ μὴ ἐμπιστεύσῃς σεαυτόν][10].
27. În toată inima ta slăvește-l pe tatăl tău [ἐν ὅλῃ καρδίᾳ σου δόξασον τὸν πατέρα σου] și ale mamei [tale] chinuri ale nașterii să nu le treci cu vederea [καὶ μητρὸς ὠδῖνας μὴ ἐπιλάθῃ]!
28. Amintește-ți că prin ei te-ai născut! Și ce vei răsplăti lor, precum ei ție[11]?
29. În tot sufletul tău teme-te de Domnul [ἐν ὅλῃ ψυχῇ σου εὐλαβοῦ τὸν Κύριον] și de preoții Lui minunează-te [καὶ τοὺς ἱερεῖς Αὐτοῦ θαύμαζε]!
30. În toată puterea [ta] iubește-L pe Cel care te-a făcut pe tine [ἐν ὅλῃ δυνάμει ἀγάπησον τὸν ποιήσαντά σε] și pe liturghisitorii[12] Lui să nu-i părăsești [καὶ τοὺς λειτουργοὺς Αὐτοῦ μὴ ἐγκαταλίπῃς]!
31. Teme-te de Domnul și slăvește-l pe preot și dă-i partea lui [φοβοῦ τὸν Κύριον καὶ δόξασον ἱερέα καὶ δὸς τὴν μερίδα αὐτῷ], precum ți-a poruncit ție [Dumnezeu]: pârga și [jertfa] pentru păcat și darul brațelor și jertfa sfințirii și pârga celor Sfinți!
32. Și celui sărac întinde mâna ta [καὶ πτωχῷ ἔκτεινον τὴν χεῖρά σου][13], ca să împlinească binecuvântarea ta [ἵνα τελειωθῇ ἡ εὐλογία σου]!
33. Harul darului [este] înaintea a tot celui viu [χάρις δόματος ἔναντι παντὸς ζῶντος][14] și asupra celui mort să nu oprești harul [καὶ ἐπὶ νεκρῷ μὴ ἀποκωλύσῃς χάριν][15].
34. Nu lipsi de la cei care plâng și cu cei care se jelesc jelește-te!
35. Nu amâna a cerceta pe omul cel bolnav! Căci din [fapte ca] acestea vei fi iubit.
36. În toate cuvintele tale amintește-ți de cele de apoi ale tale și întru veac nu vei păcătui!
[1] Ale tale sunt dobitoacele?
[2] Ai tăi sunt copiii?
[3] Fă-i smeriți de mici! Nu-i lăsa să-și înalțe gâtul în mod obraznic și trufaș!
[4] Ale tale sunt fiicele?
[5] Îngrijește-te de trupul lor, de fecioria lor!
[6] Și să nu le arăți că ești de acord cu viața libertină! Să nu le dai ocazia să înceapă să trăiască ușuratic!
[7] Se referă la căsătoria fiicei.
[8] Este soția ta?
[9] Să nu încetezi să o iubești!
[10] Cea urâtă din punct de vedere moral și nu estetic. Adică: femeia curvă. Să nu te culci și să nu te confesezi femeii celei curve!
[11] Cum le vei răsplăti lor pentru faptul că te-au născut și te-au crescut și te-au educat?
[12] Slujitorii.
[13] Dă milostenie celui sărac!
[14] Harul mântuirii este pentru tot cel viu. Numai omul să îl primească și să se sfințească prin el.
[15] Să nu oprești rugăciunile Bisericii pentru cel adormit! Pentru că prin rugăciunile Bisericii el se bucură de harul lui Dumnezeu, de mila și de iertarea Lui.
Părinte, cum putem să înțelegem că aici se cere cinstirea părinților, pe când Domnul ne spune că: nu am venit să aduc pace, ci sabie etc. Și că de foarte multe ori Sfinții au plecat la mănăstire sau în pustie părăsindu-și părinții sau în ciuda sfaturilor și rugăminților lor?
Doamne ajută!
Domnule Paul,
fiecare om are vocația lui! Cel care rămâne acasă, în familie, trebuie să își cinstească părinții trupești și pe cei duhovnicești, adică pe Duhovnicul și pe nașii lui, pe când cel care pleacă la Mănăstire, fără să își uite sau să își renege părinții, ascultă și îi cinstește pe Părinții lui duhovnicești, adică pe Stareț și pe Duhovnicul lui și pe cei împreună cu el Monahi.
De aceea nu e nicio contradicție între un sfat și celălalt sfat, pentru că se adresează la două feluri de persoane: la Mireni și la Monahi.
Vă doresc numai bine! Multă bucurie de la Domnul!