1. Nu te lupta cu omul stăpânitor, ca nu cumva să cazi întru mâinile sale!

2. Nu te certa cu omul cel bogat, ca nu cumva să se împotrivească greutății tale! Căci pe mulți i-a ruinat aurul [ολλοὺς γὰρ ἀπώλεσεν τὸ χρυσίον] și inimile împăraților le-a abătut [καὶ καρδίας βασιλέων ἐξέκλινεν][de la bine].

3. Nu te lupta cu omul vorbăreț și să nu îngrămădești peste focul lui lemne[1]!

4. Să nu-l iei în râs celui [pe cel] neînvățat, ca să nu-i necinstească pe strămoșii tăi!

5. Nu-l ocărî pe omul întorcându-se [care se întoarce] de la păcat[ul său][2]! Adu-ți aminte că toți suntem în[tru] epitimii [μνήσθητι ὅτι πάντες ἐσμὲν ἐν ἐπιτίμοις][3]!

6. Să nu necinstești pe om în[tru] bătrânețea sa, căci și [cei] dintre noi îmbătrânesc.

7. Nu te bucura asupra celui mort [μὴ ἐπίχαιρε ἐπὶ νεκρῷ][4]! Adu-ți aminte că toți murim [μνήσθητι ὅτι πάντες τελευτῶμεν]!

8. Să nu treci cu vederea povestea celor înțelepți [μὴ παρίδῃς διήγημα σοφῶν] și în[tru] parimiele lor întoarce-te [καὶ ἐν ταῖς παροιμίαις αὐτῶν ἀναστρέφου][5]! Căci de la ei vei învăța învățătură și să slujești celor mari [ὅτι παρ᾽ αὐτῶν μαθήσῃ παιδείαν καὶ λειτουργῆσαι μεγιστᾶσιν].

9. Nu te abate [de la] povestea bătrânilor [μὴ ἀστόχει διηγήματος γερόντων]! Căci și ei au învățat de la părinții lor. Căci de la ei vei învăța înțelegere și în[tru] vremea nevoii [vei ști] să dai răspuns [καὶ ἐν καιρῷ χρείας δοῦναι ἀπόκρισιν].

10. Nu aprinde cărbunii celui păcătos [μὴ ἔκκαιε ἄνθρακας ἁμαρτωλοῦ][6], ca să nu arzi [și tu] în focul văpăii sale [ὴ ἐμπυρισθῇς ἐν πυρὶ φλογὸς αὐτοῦ][7]!

11. Să nu te ridici de la fața celui nerușinat [μὴ ἐξαναστῇς ἀπὸ προσώπου ὑβριστοῦ], ca să nu șadă ca o pândă gurii tale [ἵνα μὴ ἐγκαθίσῃ ὡς ἔνεδρον τῷ στόματί σου][8].

12. Să nu-i împrumuți bani omului celui mai tare [decât] tine. Și dacă ai să-l împrumuți cu bani, fă-te ca [fiind] lipsit[9]!

13. Să nu te chezășuiești peste puterea ta[10]. Și, dacă ai să te chezășuiești, îngrijește-te ca dându-i înapoi [să-i dai înapoi][11]!

14. Nu te judeca cu judecătorul! Căci după slava sa îi vor judeca lui[12].

15. Cu cel îndrăzneț nu merge în[tru] cale[a ta], ca să nu se îngreuneze împotriva ta! Căci el după voia sa va face și [cu] nebunia lui vei pieri[13].

16. Cu cel aprig să nu faci ceartă și nu traversa cu el pustia! Că[ci] sângele [este] ca un nimic în ochii lui și unde nu este ajutor te va doborî.

17. Cu cel nebun nu te sfătui! Căci nu va putea să îndure cuvântul.

18. Înaintea celui străin să nu faci [ceva] ascuns [ἐνώπιον ἀλλοτρίου μὴ ποιήσῃς κρυπτόν], căci nu știi ce se va naște [οὐ γὰρ γινώσκεις τί τέξεται] [de aici][14].

19. Nu arăta cu tot omul inima ta [παντὶ ἀνθρώπῳ μὴ ἔκφαινε σὴν καρδίαν] și [acesta] să nu-ți aducă ție har [καὶ μὴ ἀναφερέτω σοι χάριν][15]!


[1] Nu-i da motive să te vorbească de rău, pentru că te va vorbi întruna!

[2] Nu-l insulta pe cel care a început să se pocăiască, pentru că el a început să lase în urmă păcatele sale!

[3] Întru certările spre îndreptare. Toți suntem incluși în pedagogia lui Dumnezeu, în cadrul căreia El ne îndreaptă viața prin mustrările Sale.

[4] Nu te bucura că a murit cineva!

[5] Întoarce-te la zicerile celor înțelepți! Trăiește potrivit înțelepciunii lor!

[6] Nu-i da motive să păcătuiască! Nu aprinde în el ispita!

[7] Nu-l ispiti, pentru ca să nu trăiești și tu aceeași ispită!

[8] Să nu-l faci pe cel nerușinat să te invidieze, pentru că va sta tot timpul atent ca să găsească motive să râdă de tine!

[9] Comportă-te ca și când nu ai avea bani!

[10] Să nu garantezi pentru cineva mai mult decât ești în stare!

[11] Dacă ai garantat pentru cineva un împrumut, atunci fii întotdeauna gata să îi restitui tu, dacă el nu o mai face!

[12] După prestigiul pe care îl are îl vor judeca pe judecător alți judecători și lui îi vor da câștig de cauză.

[13] Din cauza nebuniei lui, vei pieri și tu.

[14] Să nu ascunzi adevărul credinței ortodoxe față de cei străini de credința Bisericii, căci nu știi câte lucruri bune se pot petrece prin convertirea lor!

[15] Nu arăta oricărui om adâncul inimii tale, ca nu omul să te facă cunoscut, ci Dumnezeu!