10. Să nu-l părăsești pe prietenul cel vechi, căci cel nou nu este asemenea lui. Vin nou [este] prietenul cel nou. Dacă are să se învechească, [atunci] cu veselie vei bea [din] el.

11. Să nu râvnești slava celui păcătos, căci nu ai cunoscut care va fi pieirea lui.

12. Să nu binevoiești în[tru] bunăvoirea celor neevlavioși [μὴ εὐδοκήσῃς ἐν εὐδοκίᾳ ἀσεβῶν]. Adu-ți aminte că până la Iad nu au să se îndrepte [μνήσθητι ὅτι ἕως ᾍδου οὐ μὴ δικαιωθῶσιν]!

13. Ferește-te departe de omul care are puterea de a omorî și nu ai să bănuiești de frica morții! [Iar] dacă ai să te apropii [de el, atunci] să nu greșești [cu ceva], ca să nu ia viața ta[1]. Cunoaște că prin mijlocul curselor treci și pe crestele zidurilor cetății umbli!

14. După tăria ta urmează pe cei de aproape și cu cei înțelepți sfătuiește-te!

15. Cu cei înțelegători să fie gândul tău și toată povestirea ta [să fie] în legea Celui Preaînalt!

16. Oamenii cei Drepți să fie ai tăi împreună-cinători [σύνδειπνοί] și în frica Domnului să fie lauda ta!

17. În mâna meșteșugarilor, lucrul va fi lăudat, și conducătorul poporului [se va arăta] înțelept în cuvântul lui.

18. Înfricoșător [este] în cetatea lui omul cel vorbăreț și cel repezit în cuvântul său va fi urât.


[1] Ca să nu te omoare.