Înțelepciunea lui Sirah, cap. 12, cf. LXX

1. Dacă ai să faci bine, cunoaște cui faci și va fi har celor bune ale tale!

2. Fă bine celui evlavios și vei afla răsplătire! Iar dacă nu de la el, ci [atunci] de la Cel Preaînalt.

3. Nu va [vor] fi cele bune celui care stăruie întru cele rele și celui [care dă] milostenie neiertându-i [καὶ τῷ ἐλεημοσύνην μὴ χαριζομένῳ].

4. Dă celui evlavios și să nu ajuți celui păcătos!

5. Fă bine celui smerit și să nu dai celui neevlavios! Oprește pâinile lui și să nu-i dai lui, ca nu în[tru] ele să te stăpânească! Căci relele cele îndoite vei afla în toate cele bune, pe care ai să i le faci lui.

6. Că[ci] și Cel Preaînalt i-a urât pe cei păcătoși [ὅτι καὶ ὁ Ὕψιστος ἐμίσησεν ἁμαρτωλοὺς] și celor neevlavioși le va răsplăti răzbunare [καὶ τοῖς ἀσεβέσιν ἀποδώσει ἐκδίκησιν].

7. Dă celui bun și să nu ajuți celui păcătos!

8. Prietenul nu se va răzbuna în[tru] cele bune și vrăjmașul nu se va ascunde în[tru] cele rele.

9. În cele bune ale omului, vrăjmașii lui [sunt] în întristare și, în cele rele ale sale, și prietenul se va despărți [de el].

10. Să nu crezi vrăjmașului tău întru veac. Căci precum arama se ruginește, așa [și] răutatea lui [se înmulțește].

11. Și dacă are să se smerească și are să meargă aplecat, pregătește sufletul tău și te păzește de el! Și vei fi lui ca ștergând o oglindă și vei cunoaște că nu a ruginit desăvârșit.

12. Să nu-l pui pe el să stea lângă tine, [ca] nu [cumva], întorcându-se, să stea pe locul tău. Să nu-l pui pe el să șadă [în cele] din cele de-a dreapta ale tale, ca nu cumva să caute scaunul tău. Și în[tru] cele de apoi vei cunoaște cuvintele mele și în cuvintele mele te vei străpunge [la inimă][1].

13. Cine va milui pe descântătorul cel mușcat de șarpe și pe cei care se apropie fiarelor [de fiarele sălbatice]?

14. Așa [nu vor milui] pe cel care se apropie bărbatului celui păcătos [de bărbatul cel păcătos] și se frământă împreună[2] în păcatele sale [καὶ συμφυρόμενον ἐν ταῖς ἁμαρτίαις αὐτοῦ].

15. Un ceas cu tine va rămâne și, dacă ai să te abați, nu are să rabde.

16. Și vrăjmașul în buzele sale se va îndulci și în inima sa se va sfătui să te răstoarne întru groapă. Vrăjmașul în ochii săi va lăcrima și, dacă are să afle vreme, nu se va sătura de sânge.

17. Cele rele, dacă are [au] să te întâmpine ție [pe tine], îl vei afla pe el[3] acolo mai înainte de tine, și, ca ajutându-ți [ca și când ți-ar ajuta][ție], va prăbuși călcâiul tău.

18. Capul său îl va clătina și va bate [cu] mâinile sale și multe va șopti și își va schimba fața lui.

[1] Te vei umple de umilință sfântă.

[2] Și ajunge să-i semene celui păcătos.

[3] Pe vrăjmașul tău.