31. „Așadar, [cu] cine voi asemăna oamenii neamului acestuia și [cu] cine sunt asemenea?

32. Asemenea sunt pruncilor cărora [care] șed în piață și strigând unii către alții, și zicând: «V-am cântat vouă din flaut și n-ați jucat! V-am cântat vouă de jale și n-ați plâns».

33. Căci a venit Ioannis Botezătorul, nici pâine mâncând, nici vin bând, și ziceți: «Demon are [Δαιμόνιον ἔχει]!».

34. A venit Fiul omului mâncând și bând, și ziceți: «Iată, om mâncăcios și băutor de vin [Ἰδού, ἄνθρωπος φάγος καὶ οἰνοπότης], prietenul vameșilor și al celor păcătoși [φίλος τελωνῶν καὶ ἁμαρτωλῶν]!».

35. Și înțelepciunea s-a îndreptat de la toți copiii ei”.

36. Și Îl ruga pe El unul [dintre] farisei ca să mănânce cu el! Și, intrând întru casa fariseului, S-a așezat.

37. Și iată, o femeie din cetate, care era păcătoasă, știind că [El] șade în casa fariseului, luând un alabastru de mir [ἀλάβαστρον μύρου],

38. și, stând alături de picioarele Sale, înapoia [Sa], plângând, a început a uda picioarele Lui [cu] lacrimi [ἤρξατο βρέχειν τοὺς πόδας Αὐτοῦ τοῖς δάκρυσιν] și [cu] perii capului ei le ștergea [καὶ ταῖς θριξὶν τῆς κεφαλῆς αὐτῆς ἐξέμασσεν] și săruta picioarele Lui [καὶ κατεφίλει τοὺς πόδας Αὐτοῦ] și le ungea [cu] mir [καὶ ἤλειφεν τῷ μύρῳ]!

39. Dar, văzând [aceasta] fariseul, care L-a chemat pe El, a zis în[tru] sine, zicând: „Acesta, dacă era Profet, cunoștea cine și ce fel de [femeie este] femeia, care se atinge de El, [și anume] că este păcătoasă”.

40. Și Iisus, răspunzând, a zis către el: „Simone, am ție ceva să-ți zic!”. Și [Simon] zice: „Învățătorule, zi!”.

41. „Doi datornici erau [datori] unui împrumutător! Unul datora 500 de dinari, iar celălalt 50.

42. Și neavând ei să plătească, amândurora le-a iertat[1]. Așadar, zi care [dintre] ei îl va iubi mai mult pe el?”.

43. Și Simon, răspunzând, a zis: „Cred că celui [cel care] mai mult i-a iertat”. Și [Iisus] i-a zis lui: „Drept ai judecat”.

44. Și întorcându-se către femeie, îi zicea [i-a zis] lui Simon: „Vezi această femeie? Am intrat întru casa ta [și] apă pe picioarele Mele nu Mi-ai dat! Dar aceasta [cu] lacrimi a udat picioarele Mele și [cu] perii capului ei le-a șters.

45. Sărutare Mie nu Mi-ai dat! Dar aceasta, de când am intrat, nu a încetat sărutând picioarele Mele.

46. [Cu] ulei capul Meu nu Mi-ai uns! Dar aceasta [cu] mir a uns picioarele Mele.

47. De aceea, îți zic ție: Au fost iertate păcatele ei cele multe [ἀφέωνται αἱ ἁμαρτίαι αὐτῆς αἱ πολλαί], că a iubit mult [ὅτι ἠγάπησεν πολύ][2]. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește [ᾧ δὲ ὀλίγον ἀφίεται, ὀλίγον ἀγαπᾷ]”.

48. Și [Iisus] a zis ei: „Au fost iertate păcatele tale [Ἀφέωνταί σου αἱ ἁμαρτίαι]”.

49. Și au început, cei care șed [ședeau] împreună [cu El], a zice în ei înșiși: „Cine este Acesta, Care și păcatele le iartă?”.

50. Iar [Iisus] a zis către femeie: „Credința ta te-a mântuit [Ἡ πίστις σου σέσωκέν σε]! Mergi întru pace [πορεύου εἰς εἰρήνην]!”.


[1] Le-a iertat/ le-a șters datoria.

[2] Pentru că Mă iubește pe Mine mult și a făcut din mare iubire pentru Mine toate aceste gesturi de pocăință și de iubire față de Mine.

Did you like this? Share it: