Lucas 7, 31-50, cf. BYZ

31. „Așadar, [cu] cine voi asemăna oamenii neamului acestuia și [cu] cine sunt asemenea?

32. Asemenea sunt pruncilor cărora [care] șed în piață și strigând unii către alții, și zicând: «V-am cântat vouă din flaut și n-ați jucat! V-am cântat vouă de jale și n-ați plâns».

33. Căci a venit Ioannis Botezătorul, nici pâine mâncând, nici vin bând, și ziceți: «Demon are [Δαιμόνιον ἔχει]!».

34. A venit Fiul omului mâncând și bând, și ziceți: «Iată, om mâncăcios și băutor de vin [Ἰδού, ἄνθρωπος φάγος καὶ οἰνοπότης], prietenul vameșilor și al celor păcătoși [φίλος τελωνῶν καὶ ἁμαρτωλῶν]!».

35. Și înțelepciunea s-a îndreptat de la toți copiii ei”.

36. Și Îl ruga pe El unul [dintre] farisei ca să mănânce cu el! Și, intrând întru casa fariseului, S-a așezat.

37. Și iată, o femeie din cetate, care era păcătoasă, știind că [El] șade în casa fariseului, luând un alabastru de mir [ἀλάβαστρον μύρου],

38. și, stând alături de picioarele Sale, înapoia [Sa], plângând, a început a uda picioarele Lui [cu] lacrimi [ἤρξατο βρέχειν τοὺς πόδας Αὐτοῦ τοῖς δάκρυσιν] și [cu] perii capului ei le ștergea [καὶ ταῖς θριξὶν τῆς κεφαλῆς αὐτῆς ἐξέμασσεν] și săruta picioarele Lui [καὶ κατεφίλει τοὺς πόδας Αὐτοῦ] și le ungea [cu] mir [καὶ ἤλειφεν τῷ μύρῳ]!

39. Dar, văzând [aceasta] fariseul, care L-a chemat pe El, a zis în[tru] sine, zicând: „Acesta, dacă era Profet, cunoștea cine și ce fel de [femeie este] femeia, care se atinge de El, [și anume] că este păcătoasă”.

40. Și Iisus, răspunzând, a zis către el: „Simone, am ție ceva să-ți zic!”. Și [Simon] zice: „Învățătorule, zi!”.

41. „Doi datornici erau [datori] unui împrumutător! Unul datora 500 de dinari, iar celălalt 50.

42. Și neavând ei să plătească, amândurora le-a iertat[1]. Așadar, zi care [dintre] ei îl va iubi mai mult pe el?”.

43. Și Simon, răspunzând, a zis: „Cred că celui [cel care] mai mult i-a iertat”. Și [Iisus] i-a zis lui: „Drept ai judecat”.

44. Și întorcându-se către femeie, îi zicea [i-a zis] lui Simon: „Vezi această femeie? Am intrat întru casa ta [și] apă pe picioarele Mele nu Mi-ai dat! Dar aceasta [cu] lacrimi a udat picioarele Mele și [cu] perii capului ei le-a șters.

45. Sărutare Mie nu Mi-ai dat! Dar aceasta, de când am intrat, nu a încetat sărutând picioarele Mele.

46. [Cu] ulei capul Meu nu Mi-ai uns! Dar aceasta [cu] mir a uns picioarele Mele.

47. De aceea, îți zic ție: Au fost iertate păcatele ei cele multe [ἀφέωνται αἱ ἁμαρτίαι αὐτῆς αἱ πολλαί], că a iubit mult [ὅτι ἠγάπησεν πολύ][2]. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește [ᾧ δὲ ὀλίγον ἀφίεται, ὀλίγον ἀγαπᾷ]”.

48. Și [Iisus] a zis ei: „Au fost iertate păcatele tale [Ἀφέωνταί σου αἱ ἁμαρτίαι]”.

49. Și au început, cei care șed [ședeau] împreună [cu El], a zice în ei înșiși: „Cine este Acesta, Care și păcatele le iartă?”.

50. Iar [Iisus] a zis către femeie: „Credința ta te-a mântuit [Ἡ πίστις σου σέσωκέν σε]! Mergi întru pace [πορεύου εἰς εἰρήνην]!”.


[1] Le-a iertat/ le-a șters datoria.

[2] Pentru că Mă iubește pe Mine mult și a făcut din mare iubire pentru Mine toate aceste gesturi de pocăință și de iubire față de Mine.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *