Înțelepciunea lui Sirah, cap. 15, cf. LXX
1. Cel care se teme de Domnul va face la fel și cel înfrânat al legii o va apuca pe ea[1].
2. Și o va întâmpina lui ca maică [a sa] [καὶ ὑπαντήσεται αὐτῷ ὡς μήτηρ] și ca femeia fecioriei îl va primi pe el [καὶ ὡς γυνὴ παρθενίας προσδέξεται αὐτόν].
3. Îl va hrăni pe el [cu] pâinea înțelegerii [ψωμιεῖ αὐτὸν ἄρτον συνέσεως] și [cu] apa înțelepciunii îl va adăpa pe el [καὶ ὕδωρ σοφίας ποτίσει αὐτόν].
4. Se va întări pe ea și nu are să se aplece și pe ea va sta și nu are să se rușineze.
5. Și îl va înălța pe el mai mult decât pe cei de aproape ai săi și în mijlocul adunării va deschide gura sa.
6. Veselie și cununa bucuriei va afla și nume veșnic va moșteni.
7. Nu o vor cuprinde pe ea oamenii cei fără de înțelegere și bărbații cei păcătoși nu au să o vadă pe ea.
8. Departe este de trufie și bărbații cei mincinoși nu își vor aduce aminte de ea.
9. Nu [este] frumoasă lauda[2] în gura celui păcătos [οὐχ ὡραῖος αἶνος ἐν στόματι ἁμαρτωλοῦ], că[ci] nu a fost trimisă de la Domnul [ὅτι οὐ παρὰ Κυρίου ἀπεστάλη][3].
10. Căci în[tru] înțelepciune se va grăi lauda [ἐν γὰρ σοφίᾳ ῥηθήσεται αἶνος] și Domnul îl va bine-călători pe el [καὶ ὁ Κύριος εὐοδώσει αὐτόν].
11. Să nu zici că: „Pentru Domnul m-am depărtat”. Căci, pe care [El] le-a urât, [tu] nu vei face.
12. Să nu zici că: „El m-a înșelat”. Căci [El] nu are nevoie de omul cel păcătos.
13. Toată urâciunea a urât-o Domnul și ea nu este iubită celor care se tem de El.
14. El dintru început l-a făcut pe om și l-a lăsat pe el în mâna sfatului său [καὶ ἀφῆκεν αὐτὸν ἐν χειρὶ διαβουλίου αὐτοῦ][4].
15. Dacă ai să vrei, vei păzi poruncile [Sale] și credința să facă de bunăvoie.
16. Ți-a pus înainte[5] ție foc și apă. Pe care ai să vrei, vei întinde mâna ta.
17. Înaintea oamenilor [este] viața și moartea și, care are să-i bine placă [omului], [aceea] i se va da lui.
18. Că multă [este] înțelepciunea Domnului [ὅτι πολλὴ ἡ σοφία τοῦ Κυρίου], [El fiind] Cel tare în[tru] stăpânire [ἰσχυρὸς ἐν δυναστείᾳ] și văzând toate [καὶ βλέπων τὰ πάντα].
19. Și ochii Lui [sunt] peste cei care se tem de El [καὶ οἱ ὀφθαλμοὶ Αὐτοῦ ἐπὶ τοὺς φοβουμένους Αὐτόν] și El va cunoaște tot lucrul omului [καὶ Αὐτὸς ἐπιγνώσεται πᾶν ἔργον ἀνθρώπου].
20. [Și El] nu a poruncit nimănui a fi neevlavios [οὐκ ἐνετείλατο οὐδενὶ ἀσεβεῖν] și nu a dat nimănui dezlegare a păcătui [καὶ οὐκ ἔδωκεν ἄνεσιν οὐδενὶ ἁμαρτάνειν].
[1] Se referă la înțelepciunea dumnezeiască, ca și în finalul capitolului anterior.
[2] Se referă la lauda adusă lui Dumnezeu.
[3] Pentru că nu El l-a luminat să o rostească.
[4] L-a lăsat pe om să aleagă de unul singur.
[5] Cu referire la Dumnezeu.