1. Cel care trăiește întru veac a zidit toate de obște.

2. Domnul singur Se va îndrepta.

3.

4. Nimănui [nu] a făcut să vestească lucrurile Sale. Și cine le va urmări pe cele mărețe ale Sale?

5. Tăria măreției Sale cine o va socoti? Și cine va adăuga să povestească milele Sale [τὰ ἐλέη Αὐτοῦ][1]?

6. Nu este [cine] să scadă și nici să adauge și nu este [om] să cerceteze cele minunate ale Domnului.

7. Când are să sfârșească omul [ὅταν συντελέσῃ ἄνθρωπος], [El] atunci începe [τότε ἄρχεται], și când [omul] are să înceteze [καὶ ὅταν παύσηται], atunci va fi uimit [τότε ἀπορηθήσεται][de către El].

8. Cine [este] omul și care [este] folosul său? Care [este] binele său și care [este] răul său?

9. Numărul zilelor omului: multe [sunt] 100 de ani [πολλὰ ἔτη ἑκατόν].

10. Ca o picătură de apă din mare și [ca] o boabă de nisip: așa [sunt] de puțini anii în ziua veacului.

11. Pentru aceea a fost îndelung răbdător Domnul asupra lor și a turnat peste ei mila Lui.

12. [El] a văzut și a cunoscut pieirea lor, că[ci este] rea. Pentru aceea a înmulțit ispășirea Lui [τὸν ἐξιλασμὸν Αὐτοῦ].

13. Mila omului [este] peste aproapele său, iar mila Domnului [este] peste tot trupul, mustrând și certând și învățând și întorcând ca păstorul turma sa.

14. Pe cei care așteaptă certarea, [El] îi miluiește și pe cei care stăruie în judecățile Sale.

15. Copile, în[tru] cele bune să nu dai prihană [τέκνον ἐν ἀγαθοῖς μὴ δῷς μῶμον] și în toată darea [să nu dai] mâhnirea cuvintelor [καὶ ἐν πάσῃ δόσει λύπην λόγων]!

16. [Oare] nu roua [este întru] încetarea arșiței? Așa [și] cuvântul [este] mai bun decât darul.

17. Iată! [Oare] nu cuvântul [este] mai bun decât darul și amândouă [nu sunt] împreună cu omul cel plin de har?

18. Cel nebun cu nemulțumire va ocărî și darul va topi ochii celui invidios [καὶ δόσις βασκάνου ἐκτήκει ὀφθαλμούς].

19. Mai înainte ca să vorbești [πρὶν ἢ λαλῆσαι], învață [μάνθανε]! Și mai înainte de boală [καὶ πρὸ ἀρρωστίας], vindecă-te [θεραπεύου]!

20. Mai înainte de judecată [πρὸ κρίσεως], cercetează-te pe tine însuți [ἐξέταζε σεαυτόν]! Și în ceasul cercetării vei afla ispășire [καὶ ἐν ὥρᾳ ἐπισκοπῆς εὑρήσεις ἐξιλασμόν].

21. Mai înainte [ca] să bolești [πρὶν ἀρρωστῆσαί], smerește-te [σε ταπεινώθητι]! Și în vremea păcatelor arată întoarcere[2] [καὶ ἐν καιρῷ ἁμαρτημάτων δεῖξον ἐπιστροφήν]!

22. Să nu te împiedici să dai rugăciune [la] vreme bună și să nu aștepți până la moarte să te îndrepți.

23. Mai înainte [ca] să te rogi [πρὶν εὔξασθαι], pregătește-te pe tine însuți [ἑτοίμασον σεαυτὸν]! Și nu fi ca omul ispitind pe Domnul!

24. Adu-ți aminte de mânie în zilele sfârșitului [tău][3] și de vremea răzbunării în întoarcerea feței[4]!

25. Adu-ți aminte de ziua foametei în vremea săturării [și] de sărăcie și de nevoie în zilele bogăției!

26. De dimineața [și] până seara se schimbă vremea și toate este [sunt] grabnice înaintea Domnului.

27. Omul cel înțelept în to[a]t[e] va fi evlavios și în zilele păcatelor [el] se va feri de greșeli.

28. Tot cel înțelegător a cunoscut înțelepciunea și celui care a aflat-o pe ea va da mărturisire.

29. Cei înțelepți în cuvinte, și ei s-au înțelepțit și au revărsat parimiele cele precise [καὶ ἀνώμβρησαν παροιμίας ἀκριβεῖς].

30. După poftele tale nu merge [ὀπίσω τῶν ἐπιθυμιῶν σου μὴ πορεύου] și de la dorurile tale oprește-te [καὶ ἀπὸ τῶν ὀρέξεών σου κωλύου]!

31. Dacă ai să-i dai sufletului tău bunăvoirea poftei, te vei face bucurie vrăjmașilor tăi.

32. Nu te veseli în multă desfătare [și] nici să [nu] ai nevoie [cu] întâlnirea ei!

33. Nu te fă sărac, împărțind masa din împrumutare, și [căci] nimic [nu] îți este ție în sac!


[1] Faptele Sale de milă, de milostivire față de oameni.

[2] Arată convertire, pocăință, întoarcere de la cele rele!

[3] Amintește-ți de mânia lui Dumnezeu înaintea morții tale!

[4] Amintește-ți de răzbunarea lui Dumnezeu, atunci când îți întorci fața de la El!

Did you like this? Share it: