1. Și a fost după aceea, și El umbla prin cetate [cetăți] și [prin] sat [sate], propovăduind și bine-vestind Împărăția lui Dumnezeu [κηρύσσων καὶ εὐαγγελιζόμενος τὴν Βασιλείαν τοῦ Θεοῦ]! Și cei 12 [erau] împreună cu El,
2. și unele femei care erau [fuseseră] vindecate de duhurile cele rele și de boli: Maria [Μαρία], care se numește Magdalini [Μαγδαληνή], din care ieșiseră 7 demoni [ἀφ᾽ ἧς δαιμόνια ἑπτὰ ἐξεληλύθει],
3. și Ioanna [Ἰωάννα], femeia lui Huzas [Χουζᾶς], epitropul lui Irodis [ἐπιτρόπου Ἡρῴδου], și Susanna [Σουσάννα], și altele multe [καὶ ἕτεραι πολλαί], care slujeau lor din averile lor [αἵτινες διηκόνουν αὐτοῖς ἀπὸ τῶν ὑπαρχόντων αὐταῖς][1].
4. Și venind împreună mulțime multă și cei din cetate [cetăți] mergând către El, le-a zis [lor] prin parabolă [εἶπεν διὰ παραβολῆς]:
5. „A ieșit semănătorul să semene sămânța sa! Și când semăna el, una a căzut lângă cale și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat-o pe ea.
6. Și alta a căzut pe piatră și, crescând, s-a uscat, pentru [că] nu avea umezeală.
7. Și alta a căzut în mijlocul spinilor și, crescând spinii împreună cu [ea], au înăbușit-o pe ea.
8. Și alta a căzut întru pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit”. [Și] acestea zicând, [El] zicea cu glas tare: „Cel care are urechi de auzire, să audă!”.
9. Și Îl întrebau pe El Ucenicii Săi, zicând: „Care să fie parabola aceasta [Τίς εἴη ἡ παραβολὴ αὕτη]?”[2].
10. Iar El a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți [Ὑμῖν δέδοται γνῶναι] tainele Împărăției lui Dumnezeu [τὰ μυστήρια τῆς Βασιλείας τοῦ Θεοῦ]! Dar altora [li s-a dat] în parabole [τοῖς δὲ λοιποῖς ἐν παραβολαῖς], ca văzând să nu vadă [ἵνα βλέποντες μὴ βλέπωσιν] și auzind să nu înțeleagă [καὶ ἀκούοντες μὴ συνιῶσιν].
11. Și parabola este aceasta! Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Iar cei de lângă cale sunt cei care aud, apoi vine diavolul [ὁ διάβολος] și ia cuvântul din inima lor [καὶ αἴρει τὸν λόγον ἀπὸ τῆς καρδίας αὐτῶν], pentru ca nu [cumva], crezând, să se mântuie.
13. Iar cei de pe piatră [sunt cei] care, când [e] să audă, cu bucurie primesc cuvântul [μετὰ χαρᾶς δέχονται τὸν λόγον]. Și [dar] ei rădăcină nu au. Care după vreme cred [οἳ πρὸς καιρὸν πιστεύουσιν] și în vremea ispitirii cad [καὶ ἐν καιρῷ πειρασμοῦ ἀφίστανται].
14. Iar cea care a căzut între spini, aceștia sunt [cei] care, auzind, și de griji și de bogăție și de plăcerile vieții purtându-se, se înăbușă și nu aduc rod.
15. Iar cea [care cade] în pământ bun, aceia sunt care, în inimă frumoasă și bună [ἐν καρδίᾳ καλῇ καὶ ἀγαθῇ], auzind cuvântul îl țin [ἀκούσαντες τὸν λόγον κατέχουσιν] și aduc rod în[tru] răbdare [καὶ καρποφοροῦσιν ἐν ὑπομονῇ]”.
[1] Care slujeau Domnului și Sfinților Lui Apostoli.
[2] Ce înseamnă parabola aceasta?