16. „Și nimeni, luminătorul [λύχνον] aprinzând, [nu] îl acoperă pe el [cu] un vas sau [nu] îl pune sub pat, ci în sfeșnic [λυχνίας] îl pune, ca cei care intră să vadă lumina.

17. Căci nu este ascuns, care nu se va face arătat! [Οὐ γάρ ἐστιν κρυπτόν, ὃ οὐ φανερὸν γενήσεται]. Și nici tainic, care nu va fi cunoscut și întru arătare să nu vină [οὐδὲ ἀπόκρυφον, ὃ οὐ γνωσθήσεται καὶ εἰς φανερὸν ἔλθῃ].

18. Așadar, vedeți [după] cum auziți [Βλέπετε οὖν πῶς ἀκούετε]! Căci, care are să aibă, i se va da lui [ὃς γὰρ ἐὰν ἔχῃ, δοθήσεται αὐτῷ][1]! Și care nu are să aibă și ce i se pare a avea va fi luat de la el [καὶ ὃς ἐὰν μὴ ἔχῃ, καὶ ὃ δοκεῖ ἔχειν ἀρθήσεται ἀπ᾽ αὐτοῦ]”.

19. Și au venit către El Maica și frații Săi și nu puteau să se întâlnească [cu] El din cauza mulțumii.

20. Și I s-a vestit Lui, zicând: „Maica Ta și frații Tăi au stat afară, voind să Te vadă”.

21. Iar El, răspunzând, a zis către ei: „Maica Mea și frații Mei aceștia sunt, care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl fac pe el”.

22. Și a fost în una [din] zile, și El a intrat într-o corabie și Ucenicii Lui [erau cu El]. Și [Iisus] a zis către ei: „Să trecem întru cealaltă parte a lacului”. Și au plecat.

23. Și plutind ei, [Iisus] a adormit [ἀφύπνωσεν]! Și a coborât furtună de vânt întru lac [καὶ κατέβη λαῖλαψ ἀνέμου εἰς τὴν λίμνην] și [ei] se umpleau [καὶ συνεπληροῦντο] [de apă] și erau în primejdie [καὶ ἐκινδύνευον].

24. Și, venind, L-au trezit pe El, zicând: „Stăpâne [Ἐπιστάτα], Stăpâne, pierim!”. Iar El, ridicându-Se, a certat vântul și valul apei! Și [valurile] au încetat și s-a făcut liniște.

25. Și [El] le-a zis lor: „Unde este credința voastră [Ποῦ ἐστιν ἡ πίστις ὑμῶν]?”. Și, înfricoșându-se, se minunau, zicând unii către alții: „Oare cine este Acesta, că și vânturilor le poruncește și apei, și [ele] I se supun Lui?”.


[1] Pe care îl voi găsi, la Judecata Mea, având sfințenie întru el, îi voi da lui Împărăția Mea.