Înțelepciunea lui Sirah, cap. 19, cf. LXX

1. Lucrătorul cel bețiv nu se va îmbogăți, [iar] cel care le disprețuiește pe cele puține, pentru [ceva] mic va cădea.

2. Vinul și femeile îi vor îndepărta pe cei înțelegători[1] și cel care se lipește curvelor [și] mai îndrăzneț va fi[2].

3. Putreziciunea și viermii îl vor moșteni pe el și sufletul cel îndrăzneț va fi îndepărtat.

4. Cel care repede se încrede, ușor [este cu] inima, iar cel care păcătuiește întru sufletul său va greși.

5. Cel care se veselește [cu] inima va fi osândit

6. și cel care urăște vorbirea se va împuțina [cu] răutatea.

7. Niciodată să nu îndoiești cuvântul și nimic nu are să ți se împuțineze ție.

8. În[tre] prieten și în[tre] vrăjmaș nu povesti! Și, dacă nu îți este ție păcat, nu descoperi!

9. Căci te-a auzit pe tine și s-a păzit de tine și în timp te va urî.

10. Ai auzit un cuvânt? Să moară cu ție [tine]! Îndrăznește, [că] nu te va sparge!

11. De la fața cuvântului va avea durere cel nebun, ca de la fața pruncului cea care naște.

12. Săgeată înfiptă în coapsa trupului: așa [este] cuvântul în pântecele celui nebun.

13. Mustră pe prieten, dacă poate n-a făcut și, dacă ceva a făcut, ca nu cumva să adauge!

14. Mustră pe aproapele, dacă poate nu a zis și, dacă a zis, ca să nu îndoiască!

15. Mustră pe prieten, căci adesea se face clevetitor! Și nu crede tot cuvântul!

16. Este alunecând și nu din suflet[3]. Și cine nu a păcătuit cu limba lui?

17. Mustră pe aproapele tău, mai înainte să-l ameninți, și dă loc legii Celui Preaînalt!

18.

19.

20. Toată înțelepciunea [este] frica Domnului și în toată înțelepciunea [este] facerea legii.

21.

22. Și înțelepciunea nu este cunoașterea răutății și nu este gândire [acolo] unde [este] sfatul celor păcătoși.

23. Este șiretenie și aceasta [este] urâciune și este cel nebun împuținându-se [cu] înțelepciunea.

24. Mai bun [este] cel înspăimântat, [care este] împuținat în înțelegere, decât cel care prisosește în gândire și încălcând [încalcă] legea.

25. Este șiretenia precisă și aceasta [este] nedreaptă și este întorcând harul [ca] să arate judecata.

26. Este făcând rău, aplecându-se [cu] întunecime și cele [care sunt] înăuntru său [sunt] pline de viclenie.

27. Ascunzându-și fața și prefăcându-se surd, [dar] unde nu a fost cunoscut, mai înainte te va ajunge.

28. Și dacă, din împuținarea tăriei, are să se oprească să păcătuiască, dacă are să afle vreme, va face rău.

29. După vedere se va cunoaște omul și din întâmpinarea feței se va cunoaște cel gânditor.

30. Îmbrăcămintea omului și râsul dinților și pașii omului vor vesti cele despre sine.


[1] Îi vor îndepărta de la calea binelui.

[2] Îndrăzneț în sens rău, păcătos. Va face lucruri și mai rele.

[3] Există dăți când păcătuim, dar nu din tot sufletul.