Înțelepciunea lui Sirah, cap. 20, cf. LXX

1. Este mustrare care nu este frumoasă și este [om] tăcând și acesta [este] înțelept.

2. Deoarece [este mai] bine să mustri decât a te mânia.

3. Și cel care se mărturisește de la greșeală se va opri.

4. Pofta eunucului [este] să strice femeia tânără[1] [ἐπιθυμία εὐνούχου ἀποπαρθενῶσαι νεάνιδα], așa [și] cel care face judecăți în[tru] tărie [οὕτως ὁ ποιῶν ἐν βίᾳ κρίματα].

5. Este tăcând [și] aflându-se înțelept și este cel urât din cauza multei [sale] grăiri.

6. Este tăcând, căci nu are un răspuns, și este tăcând știind vremea[2].

7. Omul cel înțelept va tăcea până la o vreme, iar încrezutul și cel nebun va [vor] trece peste vreme.

8. Cel care înmulțește cuvântul va fi disprețuit și cel care se îndreptățește pe sine va fi urât.

9. Este calea cea bună a omului în[tru] cele rele și este aflarea întru greșeală.

10. Este dar care nu îți va fi folositor ție și este dar care [are] răsplată îndoită.

11. Este greșeală pentru slavă și este care din smerenie a ridicat capul.

12. Este cumpărând multe [cu] puțin și [este și] plătind pe ele înșeptit.

13. Cel înțelept în cuvinte se va face pe sine iubit, iar harurile celor nebuni vor fi vărsate.

14. Darul celui nebun nu îți va fi folositor ție, căci ochii lui pentru cel unul [sunt] mulți.

15. Puține va da și pe mulți îi va ocărî și va deschide gura lui ca vestitorul. Astăzi va împrumuta și mâine va cere. [De aceea,] urât [este] un om [ca] acesta.

16. Cel nebun va zice: „Nu îmi este mie prieten și nu este har celor bune ale mele”.

17. Cei care mănâncă pâinea sa [sunt] răi [cu] limba. De câte ori și câți îl vor batjocori pe el?

18. Alunecarea de la pământ [este] mai multă decât [cea] de la limbă. Așa [este] căderea celor răi: degrabă va veni.

19. Omul cel fără de har [este] mitul cel fără de vreme [ἄνθρωπος ἄχαρις μῦθος ἄκαιρος] [și] în gura celor neînvățați se va continua.

20. Din gura celui nebun va fi lepădată parabola [ἀπὸ στόματος μωροῦ ἀποδοκιμασθήσεται παραβολή], căci nu are să o zică pe ea în[tru] vremea ei [οὐ γὰρ μὴ εἴπῃ αὐτὴν ἐν καιρῷ αὐτῆς].

21. Este oprindu-se a păcătui din lipsă și în[tru] odihna lui nu se va străpunge [la inimă][3].

22. Este pierzându-și sufletul său pentru rușine și din cauza feței celei fără de minte îl va pierde pe el[4].

23. Este har al rușinii făgăduind prietenului [ἔστιν χάριν αἰσχύνης ἐπαγγελλόμενος φίλῳ] [său] și l-a dobândit pe el vrăjmaș în zadar.

24. Prihană rea [este] minciuna în[tru] om [μῶμος πονηρὸς ἐν ἀνθρώπῳ ψεῦδος] [și] în gura celor neînvățați se va continua.

25. [Mai] de dorit [este] hoțul decât cel care continuă [cu] minciuna. Iar amândoi pieirea vor moșteni.

26. Obiceiul omului celui mincinos [este] necinstea [ἦθος ἀνθρώπου ψευδοῦς ἀτιμία] și rușinea lui [este] împreună cu el neîncetat [καὶ ἡ αἰσχύνη αὐτοῦ μετ᾽ αὐτοῦ ἐνδελεχῶς].

27. Cel înțelept în cuvinte se va aduce înainte pe sine și omul cel înțelept va plăcea oamenilor celor mari.

28. Cel care lucrează pământul va ridica grămada lui și cel care place oamenilor celor mari va astâmpăra nedreptatea.

29. Cele ale ospățurilor și darurile orbește [orbesc] ochii celor înțelepți și, ca zăbala în gură, întoarce [întorc] mustrările.

30. Înțelepciunea ascunsă și comoara cea nevăzută: care [este] folosul din amândouă?

31. Mai bun [este] omul ascunzându-și nebunia sa [κρείσσων ἄνθρωπος ἀποκρύπτων τὴν μωρίαν αὐτοῦ] decât omul ascunzându-și înțelepciunea sa [ἢ ἄνθρωπος ἀποκρύπτων τὴν σοφίαν αὐτοῦ].

---

^[1] Femeia tânără care încă e fecioară.

^[2] Cel care tace, pentru că așteaptă vremea potrivită pentru a vorbi.

^[3] Nu se va pocăi pentru dorința sa de a păcătui.

^[4] Își va pierde mântuirea sufletului.