Înțelepciunea lui Sirah, cap. 21, cf. LXX
1. Copile, ai păcătuit? Să nu mai adaugi[1]. Și pentru cele mai dinainte ale tale[2], roagă-te!
2. Ca de fața șarpelui fugi de păcat! Căci dacă are să se apropie, te va mușca. Dinții leului [sunt] dinții lui, omorând sufletele oamenilor.
3. Ca sabia cea cu două tăișuri [este] toată fărădelegea [și] rănii ei nu este vindecare.
4. Înfricoșarea și ocara vor pustii bogăția. Așa va fi pustiită casa celui trufaș.
5. Rugăciunea celui sărac [δέησις πτωχοῦ] [ajunge] din gura [lui] până la urechile Sale [ἐκ στόματος ἕως ὠτίων Αὐτοῦ]. Și judecata Sa degrabă vine [καὶ τὸ κρίμα Αὐτοῦ κατὰ σπουδὴν ἔρχεται].
6. Cel care urăște mustrarea [este] în urma celui păcătos și cel care se teme de Domnul se va întoarce[3] în[tru] inima [sa].
7. Cel cunoscut [este] de departe cel puternic în[tru] limbă[4], iar cel gânditor a știut când alunecă[5] el.
8. Cel care își zidește casa sa cu bani străini [este] ca cel care își strânge lui pietre întru iarnă.
9. Câlți adunat [adunați este] adunarea celor fărădelege, iar sfârșitul lor [este] flacăra focului.
10. Calea celor păcătoși [este] netezită de pietre, iar în cele de apoi ale sale [este] groapa Iadului [βόθρος ᾍδου].
11. Cel care păzește legea își stăpânește cugetul său, iar sfârșitul fricii Domnului [este] înțelepciunea.
12. Nu va fi certat, care nu este viclean, și este viclenie înmulțind amărăciunea.
13. Cunoașterea celui înțelept ca potopul se va înmulți [γνῶσις σοφοῦ ὡς κατακλυσμὸς πληθυνθήσεται] și sfatul său ca izvorul vieții [καὶ ἡ βουλὴ αὐτοῦ ὡς πηγὴ ζωῆς].
14. Cele dinăuntru ale celui nebun [sunt] ca vasul spart și toată cunoașterea nu o va cuprinde.
15. Cuvânt înțelept dacă are să audă cel știutor, îl va lăuda pe el și peste el va adăuga[6]. L-a auzit cel răsfățat și nu i-a plăcut lui și l-a întors pe el înapoia spatelui său.
16. Tâlcuirea celui nebun [este] ca povara [lăsată] în cale, iar în buza celui înțelegător se va afla har.
17. Gura celui înțelept va fi căutată în adunare și cuvintele sale vor fi cugetate în inimă [καὶ τοὺς λόγους αὐτοῦ διανοηθήσονται ἐν καρδίᾳ].
18. Precum casa stricată, așa [este] înțelepciunea celui nebun, iar cunoașterea celui înțelegător [e plină] de cuvinte necercetate.
19. Fiare [sunt] în picioarele celui nebun învățătura și precum cătușele pe mâna cea dreaptă.
20. Cel nebun în râs își înalță glasul său, iar omul cel viclean cu greutate [și] în liniște va zâmbi.
21. Ca podoaba cea de aur [este] învățătura celui înțelept și ca brățara pe brațul cel drept.
22. Piciorul celui nebun repede [este] întru casă, iar omul cel mult încercat se va rușina de față[7].
23. Cel nebun de la ușă privește întru casă, iar omul învățat va sta afară.
24. Neînvățarea omului: a asculta de la ușă, iar cel înțelept va fi îngreunat [cu] necinstea.
25. Buzele cele străine în[tru] acestea vor povesti, iar cuvintele celor înțelepți în cumpănă vor sta.
26. În gura celor nebuni [este] inima lor [ἐν στόματι μωρῶν ἡ καρδία αὐτῶν], iar inima celor înțelepți [este în] gura lor [καρδία δὲ σοφῶν στόμα αὐτῶν].
27. Când îl blestemă cel neevlavios pe potrivnic [ἐν τῷ καταρᾶσθαι ἀσεβῆ τὸν σατανᾶν[8]], el își blestemă sufletul său [αὐτὸς καταρᾶται τὴν ἑαυτοῦ ψυχήν].
28. Își murdărește sufletul său cel care șoptește și în pribegie va fi urât.
[1] Să nu mai adaugi un păcat la păcatul deja făcut!
[2] Pentru păcatele pe care le-ai făcut mai înainte.
[3] Se va întoarce de la păcat în inima sa.
[4] În modul său de a vorbi.
[5] Când păcătuiește.
[6] Îl va aprofunda în mod personal.
[7] Se va rușina de fața omului.
[8] În Biblia de la 1688 substantivul a fost majusculat și avem Satana.