1. [Cu] piatra murdărită a fost socotit cel leneș și tot va șuiera în[tru] necinstea sa.

2. [Cu] baliga gunoaielor a fost socotit cel leneș [și] tot cel care o ridică pe ea își va scutura mâna.

3. Rușinea tatălui [se află] în nașterea celui neînvățat [αἰσχύνη πατρὸς ἐν γεννήσει ἀπαιδεύτου] și [în] fiica [ce] cu meteahnă se naște [θυγάτηρ δὲ ἐπ᾽ ἐλαττώσει γίνεται].

4. Fiica cea înțeleaptă va moșteni pe bărbatul ei și cea care rușinează [este] întru mâhnirea celui care a născut-o[1].

5. Pe tată și pe bărbat îi fac să se rușineze cea îndrăzneață și de amândoi va fi necinstită.

6. Cântăreții de jale [sunt] o poveste fără de vreme [μουσικὰ ἐν πένθει ἄκαιρος διήγησις], iar chinurile și învățătura [sunt] în toată vremea ale înțelepciunii [μάστιγες δὲ καὶ παιδεία ἐν παντὶ καιρῷ σοφίας].

7.

8.

9. [Ca unul] lipind oala[2] [este] cel care îl învață pe cel nebun [συγκολλῶν ὄστρακον ὁ διδάσκων μωρόν], ridicându-l [pe cel] dormind din somnul cel adânc [ἐξεγείρων καθεύδοντα ἐκ βαθέος ὕπνου].

10. [Ca] povestind [celui] dormitând [este] cel care povestește celui nebun și, la sfârșit, va întreba: „Ce este?”.

11. La cel mort plânge! Căci i s-a sfârșit lumina. Și pe cel nebun plânge! Căci i s-a sfârșit înțelegerea. [Dar mai] cu dulceață plânge pe cel mort [ἥδιον κλαῦσον ἐπὶ νεκρῷ], că[ci] s-a odihnit [ὅτι ἀνεπαύσατο]! Iar viața celui nebun [este] mai rea decât moartea [τοῦ δὲ μωροῦ ὑπὲρ θάνατον ἡ ζωὴ πονηρά].

12. Jelirea celui mort [ține] 7 zile, iar a celui nebun și a celui neevlavios [în] toate zilele vieții sale.

13. Cu cel nebun să nu înmulțești cuvântul și la cel neînțelegător nu merge! Păzește-te de el, ca să nu ai necaz și să nu te murdărești întru scuturarea lui! Abate-te de la el și vei afla odihnă și nu ai să te istovești în[tru] nebunia lui!

14. Ce va fi mai greu decât plumbul? Și care [este] numele lui, ci mai degrabă [dacă nu] nebun?

15. Nisipul și sarea și bulgărele de fier [este mai] ușor să le suferi decât pe omul cel neînțelegător.

16. Încheietura cea de lemn, legată întru casă, la cutremur nu se va strica. Așa [este și] inima întemeiată pe cugetul sfatului: cu vremea nu se va [mai] înfricoșa.

17. Inima întemeiată pe cugetul înțelegerii [este] ca podoaba de tencuială a peretelui celui neted.

18. Stâlpii cei de pe înălțime, stând împotriva vântului, nu or să stea[3] [prea mult]. Așa [nici] inima cea fricoasă, împotriva a toată frica [ei], pe cugetul cel nebunesc nu are să-l rabde.

19. Cel care înțeapă ochiul va coborî lacrimi și cel care-și străpunge inima arată simțire [καὶ νύσσων καρδίαν ἐκφαίνει αἴσθησιν] [duhovnicească].

20. Aruncând piatra împotriva păsărilor le sperie pe ele și cel care îl ocărăște pe prieten va strica prietenia[4].

21. Împotriva prietenului, dacă ai să scoți sabia, să nu deznădăjduiești, căci este ridicare.

22. Împotriva prietenului, dacă ai să-ți deschizi gura, să nu te înfricoșezi, căci este împăcare. Afară de ocară și trufie și descoperirea tainei[5] și rana cea vicleană. Întru acestea[6] va fugi tot prietenul.

23. Credință agonisește în[tru] sărăcie [πίστιν κτῆσαι ἐν πτωχείᾳ], împreună cu aproapele, ca în cele bune ale sale, împreună [cu el], să te împlinești! În vremea necazului rămâi [cu] el, ca în[tru] moștenirea sa, împreună să moștenești [și tu]!

24. Înaintea focului: aburi de cuptor și fum. Așa [sunt] jignirile înaintea sângiurilor.

25. Nu mă voi rușina să-l acopăr pe prieten și de la fața lui nu am să mă ascund.

26. Chiar și cele rele[, dacă] mi se vor întâmpla mie din cauza lui[, le voi răbda], [dar] tot cel care aude [unele ca acestea], se va păzi de el[7].

27. Cine va da pază peste gura mea și peste buzele mele pecete iscusită, ca să nu cad de la ea și limba mea să [nu] mă piardă pe mine?


[1] Cu referire la tatăl ei.

[2] Oala de pământ.

[3] Nu vor rezista mult timp.

[4] Va strica prietenia avută cu el.

[5] Dintre voi doi.

[6] Din cauza acestor păcate.

[7] Se va feri de el.

Did you like this? Share it: