Lucas, cap. 9, 28-36, cf. BYZ
28. Și a[u] fost, după cuvintele acestea, ca [la] 8 zile. Și luând[u-i] pe Petros și pe Ioannis și pe Iacovos, [Iisus] S-a urcat întru munte [ca] să Se roage.
29. Și a fost, [pe] când Se ruga El, chipul feței Sale altul și veșmântul Său [a fost] alb, strălucind [ἐξαστράπτων].
30. Și, iată!, doi bărbați vorbeau cu El, care erau Mosis [Μωσῆς] și Ilias [Ἠλίας],
31. care, văzându-se în slavă [ὀφθέντες ἐν δόξῃ][1], vorbeau [despre] ieșirea Lui[2], care avea a se împlini în Ierusalim.
32. Iar Petros și cei împreună cu el erau îngreuiați [cu] somn! Dar, deșteptându-se, au văzut slava Lui [εἶδον τὴν δόξαν Αὐτοῦ] și pe cei doi bărbați stând împreună cu El [καὶ τοὺς δύο ἄνδρας τοὺς συνεστῶτας Αὐτῷ].
33. Și a fost, când plecau ei de la El, [că] a zis Petros către Iisus: „Stăpâne, bine ne este nouă aici a fi! Și să facem trei corturi [σκηνὰς τρεῖς]: unul Ție și unul lui Mosis și unul lui Ilias”, neștiind [el] ce zice.
34. Și acestea zicând el, a fost nor și i-a umbrit pe ei! Și s-au înfricoșat când [a fost] să intre ei întru nor.
35. Și a fost glas din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit! Pe Acesta ascultați-L!”.
36. Și când să fie [după ce a fost] glasul, Iisus S-a aflat singur. Iar ei au tăcut și, în zilele acelea, nimănui [nu] au vestit nimic [din cele pe] care le-au văzut.
[1] Care au fost văzuți de Sfinții Apostoli, în mod extatic, în slava lui Dumnezeu.
[2] Despre moartea Domnului.