Istoria are nevoie de cititori
O teză doctorală de 491 de pagini în format PDF. A lui Brian Steven McLaughlin. Cu care și-a luat Doctoratul în Filosofie în 2017, la Royal Holloway, University of London. Titlul cărții: An Annotated Translation of John Kantakouzenos’ Histories, Book III, Chapters 1-30. Și el a tradus cele 30 de capitole din Istorie între p. 95-447 ale tezei sale. Și teza sa e online, aici. Am ajuns la ea datorită lui Roger Pearse, unul dintre rarii oameni care se ocupă de teologie, la modul serios, la nivel online.
Istoria lui Ioannis Cantacuzinos [Ἰωάννης Καντακουζηνός], Cartea a III-a, cap. 1. Autorul cărții este viitorul Împărat romeic Ioannis al VI-lea Cantacuzinos, care a împărățit între 31 martie 1347-10 decembrie 1354. Și în cap. 1 se vorbește despre moartea Împăratului Andronicos al III-lea Paleologos [Ανδρόνικος Γʹ Παλαιολόγος]. Care a murit pe 15 iunie 1341, la vârsta de 44 de ani.
„După moartea Împăratului Andronicos cel tânăr, soția lui, Împărăteasa Anna”, adică Anna de Savoy, născută Giovanna, „a rămas pentru 3 zile în Mănăstirea Odigon [Ὁδηγῶν]. Mai apoi, întorcându-se în palat[ul imperial], ea a jelit timp de 9 zile, în timp ce toată lumea o vizita în palat în fiecare zi. [Și] nu numai senatorii și ofițerii militari, dar și toți romeii își plângeau Împăratul plecat [de la ei], în gândurile lor și în mod public” [p. 96].
S-a urcat pe tron fiul său, Ioannis al V-lea Paleologos. Acesta a împărățit de 3 ori la Constantinopol.
Un proverb persan, cu adresă la Împărăteasa Anna, considerată a fi supusă „slăbiciunii femeiești”: „dacă capul unei femei ajunge la fel de înalt ca norii, ea va sta pe pământ nu mai puțin decât înainte” [p. 124]. De unde se vede treaba că bărbații romei le minimalizau pe femei în mintea lor și nu le considerau apte să conducă imperiul sau să aibă funcții de conducere în imperiu. Motivul lor? Femeile sunt „supuse firii femeiești și patimilor” [p. 124]. De parcă ei nu ar fi avut patimi…
În cap. al 7-lea se amintește de Istros [Ἴστρος], adică de Dunăre [p. 130]. Istros însemna cel tare sau cel iute. Cap. al 9-lea începe cu ungerea cu Sfântul și Marele Mir a noului Împărat, a lui Ioannis al V-lea Paleologos. Și după ce a fost uns, Împăratul a fost împodobit cu coroana împărătească [p. 138].
Sicofanții [p. 163] = lingușitorii, lingăii, slugarnicii, pupincuriștii. În engleză, sycophant este sinonim cu parasite [parazit], pest [dăunător], leech [lipitoare].
Lui Ioannis al V-lea Paleologos i-a urmat Manuil al II-lea Paleologos. Și Împăratul Manuil a împărățit între 1391-1425. Cu puțin timp înainte de moarte, Manuil a devenit Monah, cu numele de Matteos, și e pomenit ca Sfânt Împărat și Monah pe data de 21 iulie.
Al 30-lea capitol se termină propriu-zis în p. 245. Dar notele „de subsol” ale autorului sunt la finalul traducerii și ele țin până în p. 447. Mi-ar fi plăcut ca ele să fie chiar la subsol, pentru că aș fi urmărit altfel textul. Iar o carte „științifică”, fără note de subsol, este un plagiat nesfârșit.