Înțelepciunea lui Sirah, cap. 28, cf. LXX
1. Cel care se răzbună de la Domnul va afla răzbunare [ὁ ἐκδικῶν παρὰ Κυρίου εὑρήσει ἐκδίκησιν] și păcatele sale, [El] ținându-le, le va ține [καὶ τὰς ἁμαρτίας αὐτοῦ διατηρῶν διατηρήσει].
2. Iartă nedreptatea aproapelui tău! Și apoi, rugându-te tu, păcatele tale se vor dezlega.
3. Omul [asupra] omului ține urgie și de la Domnul caută vindecare?!
4. Asupra omului, asemenea lui, nu are milă și pentru păcatele sale se roagă?!
5. El, trup fiind, ține răzbunare. [Însă] cine va ușura păcatele sale?
6. Adu-ți aminte de cele de apoi și încetează urând [să urăști]! [Adu-ți aminte] de stricăciune și de moarte și rămâi [întru] porunci[1]!
7. Adu-ți aminte de porunci și să nu te mânii aproapelui [pe aproapele]! Și [adu-ți aminte] de făgăduința Celui Preaînalt și nu ține seama de neștiință[2]!
8. Îndepărtează-te de ceartă și îți vei împuțina păcatele! Căci omul cel mânios va aprinde cearta [ἄνθρωπος γὰρ θυμώδης ἐκκαύσει μάχην].
9. Și omul cel păcătos își va tulbura prietenii și în mijlocul celor care sunt în pace va arunca clevetire.
10. După lemnul focului, așa se va aprinde, și după încăpățânarea certei se va aprinde. După tăria omului va fi mânia sa [κατὰ τὴν ἰσχὺν τοῦ ἀνθρώπου ὁ θυμὸς αὐτοῦ ἔσται] și după avuție[3] se va înălța urgia lui [καὶ κατὰ τὸν πλοῦτον ἀνυψώσει ὀργὴν αὐτοῦ].
11. Neînțelegerea, stăruind, va aprinde foc, și cearta, stăruind, varsă sânge.
12. Dacă ai să sufli întru scânteie, se va aprinde, și dacă ai să scuipi peste ea, se va stinge și amândouă din gura ta ies.
13. Pe cel șoptitor și pe cel înșelător, blestemați-i! Căci pe mulți, fiind în pace, i-a[u] pierdut.
14. Limba cea a treia [γλῶσσα τρίτη][4] pe mulți i-a clătinat și i-a despărțit pe ei din neam întru neam și cetăți tari a dărâmat și case mari a ruinat.
15. Limba cea a treia nevestele cele bărbătoase le-a izgonit și le-a lipsit pe ele de ostenelile lor.
16. Cel care va lua aminte ei nu are să afle odihna și nici [nu] se va sălășlui cu liniște.
17. Lovitura biciului face răni [πληγὴ μάστιγος ποιεῖ μώλωπα], iar lovitura limbii va sfărâma oase [πληγὴ δὲ γλώσσης συγκλάσει ὀστᾶ].
18. Mulți au căzut în gura sabiei și nu [au suferit] ca cei care au căzut din cauza limbii.
19. Fericit [este] cel care s-a acoperit dinspre ea, care nu a trecut în[tru] mânia ei, care nu a tras jugul ei și în[tru] legăturile ei nu s-a legat.
20. Căci jugul ei [este] jugul cel de fier și legăturile ei [sunt] legăturile cele de aramă.
21. Moartea cea rea [este] moartea ei[5] și Iadul [este mai] de folos decât ea [καὶ λυσιτελὴς μᾶλλον ὁ ᾍδης αὐτῆς].
22. [Dar] nu are să-i prindă pe cei evlavioși și în[tru] văpaia ei nu se vor arde.
23. [Însă] cei care Îl părăsesc pe Domnul vor cădea întru ea și în[tru] ei se va aprinde și nu are să se stingă. Va fi trimisă asupra lor ca leul și ca leopardul îi va prăpădi pe ei.
24. Vezi, îngrădește stăpânirea ta [cu] spini! Argintul tău și aurul leagă-l[e]!
25. Iar cuvintelor tale fă-le jug și greutate și gurii tale fă-i ușă și zăvor!
26. Ia aminte ca nu cumva să aluneci în[tru] ea[6] [și] să nu cazi înaintea celui care pândește!
[1] Întru poruncile lui Dumnezeu.
[2] Nu îi asculta pe cei care nu cunosc voia lui Dumnezeu! Pe cei în care vorbește neștiința.
[3] Pe măsura avuției sale se va aprinde de urgie asupra cuiva.
[4] Cel care vorbește despre ceea ce s-a petrecut între doi inși. Cel care colportează un eveniment sau o convorbire sau o știre în mod mincinos.
[5] Moartea cauzată de un cuvânt spus de tine sau de altul la adresa ta.
[6] Să nu aluneci în păcat din cauza vorbirii tale!