Zăpada lui Dumnezeu
Afară ninge, e iarnă grea din punct de vedere climateric, deși calendaristic e primăvară. Anul acesta a început să ningă în Postul Mare și iată că înainte de Florii avem zăpadă mare așternută, ninsoare și viscol.
De ce oare tocmai la sfârșitul lui martie a venit iarna adevărată?
Toate vin când vrea Dumnezeu și când le trimite El. Și în viețile oamenilor iarna poate să vină la început sau la mijloc sau la sfârșit sau poate să vină de mai multe ori sau să fie toată viața numai o iarnă. Dar după această iarnă vine primăvara vieții veșnice pe care ne-a adus-o Învierea Domnului.
Sfântul Augustin spune că tradiția veche a Bisericii a consemnat că Domnul a fost răstignit și a murit în data de 25 martie, adică în aceeași zi în care S-a întrupat, zămislindu-Se în preacuratul pântece al Maicii Sale. Cum S-a închis în pântece pentru noi, așa S-a închis și în mormânt, ne spun tot Sfântul Augustin. Și că a stat 40 de ore în Iad, înainte de Înviere.
Dar noi, cu învățătura Domnului și Mântuitorului nostru, prăznuim Învierea după un anumit calcul, pentru că să nu fie odată cu Pesahul evreiesc și pentru că întotdeauna Învierea să fie în ziua de Duminică, trecând prin toate cele ale Săptămânii Mari dinainte, cu Miercurea vânzării, Joia Cinei Domnului, Vinerea răstignirii și Sâmbăta Mare în care Domnul S-a odihnit cu trupul în mormânt.
Așa că iarna grea de acum ne învață gerul ascezei, zăpada curăției prin pocăință și ninsoarea nevinovăției și a blândeții.
Nu ne plângem noi toată ziua de rutină? Domnul ne-a adus un divertisment…adică o schimbare a celor obișnuite. Mulți au zis că după cum e vremea afară așteptăm Crăciunul. Poate că tocmai asta trebuie să vedem: că Cel născut în iesle este Cel răstignit și înviat și că bucuria Crăciunului e în strictă legătură cu El, pe care mulți însă, chiar și la noi, au început să nu o mai vadă…