Înțelepciunea lui Sirah, cap. 29, cf. LXX
1. Cel care face milă va împrumuta aproapelui [său] și cel care adaugă tărie [cu] mâna sa[1], [acela] păzește poruncile.
2. Împrumută aproapelui [tău] în vremea nevoii sale! Și iarăși, răsplătește aproapelui [tău] întru vreme!
3. Întărește cuvântul [tău] și încredințează-te împreună cu el! Și în toată vremea vei afla nevoia ta [καὶ ἐν παντὶ καιρῷ εὑρήσεις τὴν χρείαν σου][2].
4. Mulți ca o aflare au gândit împrumutarea [πολλοὶ ὡς εὕρεμα ἐνόμισαν δάνος][3] și au dat trudă celor care le-au ajutat lor [καὶ παρέσχον κόπον τοῖς βοηθήσασιν αὐτοῖς].
5. Până când are să ia, va pupa mâinile sale [ἕως οὗ λάβῃ καταφιλήσει χεῖρας αὐτοῦ] și peste averile aproapelui [său] își va smeri glasul [καὶ ἐπὶ τῶν χρημάτων τοῦ πλησίον ταπεινώσει φωνήν]. Dar în vremea înapoierii [împrumutului, el] va trage de timp și va da cuvinte de nepăsare și vremea o va învinui.
6. Dacă are să fie [om] tare, cu greu va primi pe jumătate și o va socoti pe aceasta ca pe o aflare[4]. Iar dacă nu [e un om tare, acela] l-a lipsit pe el de averile sale și l-a câștigat pe el vrăjmaș în zadar. Blesteme și ocări îi va răsplăti lui și pentru slava [sa] îi va răsplăti lui necinste.
7. Mulți nu pentru răutate s-au întors, [ci] s-au temut să se lipsească în zadar.
8. Dar asupra celui smerit îndelung rabdă și spre milostenie să nu-l tragi pe el[5]!
9. Pentru poruncă, ajută-l pe cel nevoiaș! Și, după nevoia sa, să nu-l întorci pe el deșert!
10. Pierde argintul pentru frate și prieten și să nu ruginească sub piatră întru pieire!
11. Pune comoara ta după poruncile Celui Preaînalt și îți va folosi ție mai mult decât aurul!
12. Închide milostenia în[tru] cămările tale [σύγκλεισον ἐλεημοσύνην ἐν τοῖς ταμιείοις σου] și aceasta te va scoate pe tine din toată răutatea!
13. Mai mult decât scutul tăriei și decât sulița greutății, împotriva celui vrăjmaș Se va război pentru tine.
14. Omul cel bun va chezășui[6] pe aproapele [său] și cel care a pierdut rușinea îl va părăsi pe el[7].
15. Harurile celui chezaș să nu le uiți! Căci [el] și-a dat sufletul său pentru tine [ἔδωκεν γὰρ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ὑπὲρ σοῦ].
16. Cele bune ale celui chezaș va [vor] întoarce [pe] cel păcătos și cel nemulțumitor în cugetul [său] îl va părăsi pe cel care l-a izbăvit.
17. Chezășia pe mulți i-a pierdut, îndreptați [fiind], și i-a clătinat pe ei ca valul mării.
18. Pe oamenii cei puternici i-a înstrăinat și [ei] au rătăcit în neamurile cele străine.
19. Cel păcătos, căzând întru chezășie și urmărind câștigurile [ἐργολαβίας], va cădea întru judecăți.
20. Ajută-l pe aproapele [tău] după puterea ta [ἀντιλαβοῦ τοῦ πλησίον κατὰ δύναμίν σου] și ia aminte ție [la tine ca] să nu cazi [καὶ πρόσεχε σεαυτῷ μὴ ἐμπέσῃς]!
21. Începutul vieții: apa și pâinea și veșmântul și casa acoperind rușinea [ἀσχημοσύνην][8][noastră].
22. Mai bună [este] viața celui sărac sub umbra grinzilor [sale] decât mâncărurile cele luminate în[tre] cei străini.
23. Spre cel mic și [spre] cel mare să ai bunăvoire și ocara pribegiei să nu auzi!
24. Viața cea rea [este] din casă întru casă și care vei pribegi nu vei deschide gura.
25. Vei ospăta și vei adăpa în[tre] cei nemulțumitori și împreună cu acestea cele amare vei auzi:
26. „Vino, pribeagule, împodobește masa și dacă [ai] ceva în mâna ta, hrănește-mă!”.
27. „Ieși, pribeagule, din fața slavei, [că] mi-a venit mie oaspete fratele [meu], nevoia casei [mele]!”.
28. Grele [sunt] acestea omului având minte: certarea casei și ocara datornicului.
[1] Care adaugă întărire dumnezeiască, prin lucrarea sa ascetică, în sufletul și în trupul său.
[2] Mereu vei afla răspuns la nevoile tale. Căci Dumnezeu va împlini toată nevoia pe care o ai, pentru că te va ajuta pe tine.
[3] Mulți au socotit împrumutarea lor cu bani nu ca pe o datorie, pe care trebuie să o restituie, ci ca pe „o aflare minunată” a banilor undeva, deși știau foarte bine cine i-a împrumutat.
[4] Un om tare, puternic, nu se va mulțumi cu jumătate din câștig și, ce va primi de la tine, va socoti că „i-a găsit” și nu că i-a primit de la altcineva.
[5] Să nu îl forțezi să dea milostenie!
[6] Va garanta pentru el.
[7] Pe aproapele său.
[8] Însă rușinea de aici e sinonimă cu intimitatea noastră. Căci cele intime ale noastre, pe le acoperim de ochii altora în propria noastră casă, sunt rușinoase în ochii lor.