Lucas, cap. 9, 37-48, cf. BYZ
37. Și a fost în ziua următoare, coborându-se ei din munte, [că] s-a întâlnit cu El mulțimea cea multă.
38. Și iată, un om din mulțime a strigat, zicând: „Învățătorule, rogu-Te, să te uiți la fiul meu, că cel unul-născut îmi este mie [ὅτι μονογενής ἐστίν μοι]!
39. Și iată, duhul[1] îl ia pe el [πνεῦμα λαμβάνει αὐτόν] și deodată strigă [καὶ ἐξαίφνης κράζει] și-l scutură pe el cu spumă [καὶ σπαράσσει αὐτὸν μετὰ ἀφροῦ][2] și cu greu se depărtează de la el [καὶ μόγις ἀποχωρεῖ ἀπ᾽ αὐτοῦ], zdrobindu-l pe el [συντρῖβον αὐτόν][3].
40. Și m-am rugat Ucenicilor Tăi ca să-l scoată pe el și nu au putut”.
41. Și Iisus, răspunzând, a zis: „O [Ὦ], neamule necredincios și stricat [γενεὰ ἄπιστος καὶ διεστραμμένη], până când voi fi cu voi [ἕως πότε ἔσομαι πρὸς ὑμᾶς] și vă voi răbda pe voi [καὶ ἀνέξομαι ὑμῶν]?! Adu pe fiul tău încoace [Προσάγαγε τὸν υἱόν σου ὧδε]!”.
42. Și încă apropiindu-se el, l-a trântit pe el demonul și l-a clătinat! Iar Iisus a certat duhului celui necurat [pe duhul cel necurat] și s-a vindecat copilul și l-a dat pe el înapoi tatălui său.
43. Și se uimeau toți de măreția lui Dumnezeu. Iar minunându-se toți de toate [lucrurile] pe care Iisus le-a făcut, [Acesta] a zis către Ucenicii Săi:
44. „Puneți voi întru urechile voastre cuvintele acestea! Căci Fiul omului începe a Se da [ὁ γὰρ Υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου μέλλει παραδίδοσθαι] întru mâinile oamenilor [εἰς χεῖρας ἀνθρώπων]”.
45. Iar ei [nu] cunoșteau[4] cuvântul acesta [Οἱ δὲ ἠγνόουν τὸ ῥῆμα τοῦτο] și era ascuns de ei [καὶ ἦν παρακεκαλυμμένον ἀπ᾽ αὐτῶν], ca să nu-l înțeleagă pe el [ἵνα μὴ αἴσθωνται αὐτό]! Și se temeau să-L întrebe pe El despre cuvântul acesta [καὶ ἐφοβοῦντο ἐρωτῆσαι Αὐτὸν περὶ τοῦ ῥήματος τούτου].
46. Și a intrat gândul [acesta] în ei [Εἰσῆλθεν δὲ διαλογισμὸς ἐν αὐτοῖς]: Cine să fie mai mare [între] ei [τὸ τίς ἂν εἴη μείζων αὐτῶν]?
47. Iar Iisus văzând cugetul inimii lor [ἰδὼν τὸν διαλογισμὸν τῆς καρδίας αὐτῶν], luând un copil, l-a pus pe el lângă Sine
48. și le-a zis lor: „Cel care are să-l primească pe acest copil în[tru] numele Meu, pe Mine Mă primește. Și cel care are să Mă primească pe Mine, Îl primește pe Cel care M-a trimis pe Mine. Căci care este cel mai mic în[tre] voi toți [ὁ γὰρ μικρότερος ἐν πᾶσιν ὑμῖν ὑπάρχων], acela va fi cel [mai] mare [οὗτος ἔσται μέγας]”.
[1] Demonul.
[2] Îl face să aibă convulsii și să scoată spume la gură.
[3] Epuizându-l pe el.
[4] Nu îl înțelegeau.