Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Predică la Învierea Domnului [2018]

Iubiții mei[1],

Hristos a înviat!

Hristos, Cel care „nu [mai] avea chip, nici frumusețe” [Is. 53, 2, LXX] pe Cruce, din cauza mulțimii loviturilor primite, a înviat astăzi, a 3-a zi după Scripturi, așa după cum a prevestit El Sfinților Săi Apostoli în mai multe rânduri!

Hristosul iubirii noastre, Cel care a primit 6.666 de lovituri și a fost rănit de 5.000 de ori[2] în trupul Său cel preacurat, pentru noi și pentru mântuirea noastră, astăzi a înviat cu același trup cu care a pătimit, dar acesta fiind plin de slava dumnezeirii Sale! Pentru că El Și-a umplut trupul Său cel mult pătimitor de slava Sa cea veșnică, făcându-l mediu de iradiere veșnică a slavei Dumnezeului treimic. Atâta timp cât Domnul, în trupul Său luat din Preacurata Fecioară Maria, Maica Sa, Născătoarea de Dumnezeu, pătimind toate și încă moarte pe Cruce, a biruit tot păcatul și toată ispita demonilor și însăși moartea.

Iisus Hristos, Domnul și Stăpânul vieții noastre, astăzi a înviat ca un biruitor din Iad și „a zdrobit încuietorile cele veșnice”[3], pentru că a scos din Iad sufletele Sfinților Săi și a deschis tuturor calea spre Împărăția Sa cea veșnică[4]!

Căci El e Domnul și Mântuitorul întregii creații, al celor care au fost, sunt și vor fi. De aceea, Biserica Sa, care e trupul Său mistic, își asumă întreaga umanitate în rugăciunea ei către Mirele ceresc, pentru că ea dorește ceea ce dorește și Capul ei: „[ca] toți oamenii să se mântuie [πάντας ἀνθρώπους…σωθῆναι] și întru cunoașterea adevărului să vină [καὶ εἰς ἐπίγνωσιν ἀληθείας ἐλθεῖν]” [I Tim. 2, 4, BYZ]. Și El a  coborât până în Iad pentru Sfinții Lui și îi duce pe toți ai Lui în Împărăția Sa, pentru că El este Păstorul cel bun [ὁ Ποιμὴν ὁ καλός] [In. 10, 11, BYZ], Care are cea mai mare grijă pentru fiecare dintre oile Sale cele duhovnicești.

De aceea, pentru a păstori duhovnicește în Biserica slavei Sale trebuie să învățăm acest lucru mereu de la El Însuși, de la Mântuitorul vieții noastre. Pentru că a fi Păstor duhovnicesc, Păstor de oameni, înseamnă a avea grijă de oamenii lui Dumnezeu, de cei care cred întru El. Înseamnă a-i purta mereu în tine, în iubirea și în rugăciunea ta și a te îngriji în mod atent de viața lor. Înseamnă a-i învăța pe oameni calea lui Dumnezeu, a-i sfătui și lumina în lucrurile credinței și ale vieții lor, a-i spovedi și împărtăși și a le fi întotdeauna un prieten de suflet. Un om care îi înțelege în mod profund și îi sprijină în toate cele bune și la care pot găsi întotdeauna sfat și alinare.

Și spun acest lucru, pentru că m-a bucurat mult de tot prezența dumneavoastră cu mic și cu mare la Biserică, acum, în Săptămâna Mare, pentru ca să vă spovediți și împărtășiți. M-a bucurat mult deschiderea dumneavoastră față de mine, dar, și mai mult, m-a bucurat încrederea dumneavoastră în Sfintele Taine ale lui Dumnezeu, prin care avem viață veșnică în noi înșine. Și i-am binecuvântat cu multă căldură pe cei care, în aceste zile, s-au spovedit pentru prima oară în viața lor, atât pe cei tineri și foarte tineri, și, cu precădere, pe cei care, deși sunt în vârstă, au venit să se spovedească pentru prima oară în viața lor.

Căci, la începutul venirii la Biserică, gesturile sunt stângace, omul nu știe ce să facă, e timid, e atent să nu greșească cu ceva. Dar dacă e sincer în dorința lui de a veni la Biserică, de a cere iertare lui Dumnezeu și de a-și schimba viața, el învață imediat ce trebuie să facă în Biserică.

Și dumneavoastră mi-ați arătat din plin în aceste sfinte zile că vreți să învățați voia lui Dumnezeu cu noi, că învățați repede și că sunteți atenți la detaliile la care vi s-a spus să luați aminte și că înțelegeți faptul că schimbarea vieții e una religioasă și nu de fațadă. Că schimbarea vieții se face în noi înșine, acolo unde trebuie să schimbăm lucrurile rele cu lucrurile bune, patimile cu virtuțile, necredința cu încrederea în Dumnezeu și cu rugăciunea față de El și cu grija față de Biserica Lui.

Iar, după cum ați văzut cu toții (și mulți v-ați sfiit de acest lucru, pentru că erați învățați să stați în genunchi la Spovedanie), eu nu am stat așezat pe scaunul de spovedanie, ci v-am pus pe dumneavoastră pe scaunul meu, iar eu v-am ascultat mărturisirea în picioare, în fața dumneavoastră, aplecat spre discuția de taină cu dumneavoastră.

Eu m-am obosit, iar dumneavoastră v-ați odihnit. Eu v-am ascultat, iar dumneavoastră v-ați deșertat inima în fața lui Dumnezeu și a mea.

Însă, în oboseala dulce cu care v-am ascultat mărturisirile de conștiință, eu am avut vederea duhovnicească a lucrării lui Dumnezeu în noi înșine, în dumneavoastră și în mine. Căci, pe măsură ce dumneavoastră vă spovedeați și îmi povesteați despre necazurile și bucuriile pe care le aveți, eu vedeam curățirea pe care Dumnezeu o face în noi și mă umpleam de veselia lui Dumnezeu, pe care El o revarsă în noi când facem binele pentru alții. Pentru că Dumnezeu ne răsplătește imediat, cu multă dărnicie și bucurie, fiecare faptă bună prin care noi îl liniștim și îl odihnim pe aproapele nostru. Ba, mai mult, El ne răsplătește cu mult har pentru fiecare intenție de bine față de cineva, pentru fiecare rugăciune pentru cineva, pentru fiecare gând bun față de cineva.

Căci Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei e Taină a Bisericii, adică lucrare dumnezeiască în oameni, curățitoare, luminătoare și sfințitoare a noastră, tocmai pentru că Dumnezeu e Cel care ne iartă de fiecare dată pe noi, la fiecare spovedanie, de păcatele noastre. El, Hristos Domnul, a murit pentru păcatele întregii lumi pe Cruce, pentru că „El poartă păcatele noastre și pentru noi suferă” [Is. 53, 4, LXX]. Și pentru că „El S-a rănit pentru fărădelegile noastre și S-a îmbolnăvit pentru păcatele noastre” [Is. 53, 5, LXX], pentru că a purtat pe Cruce toate păcatele noastre trecute și viitoare și pentru ele a pătimit în mod incomensurabil, de fiecare dată când ne iartă de păcatele pe care le spovedim, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui, Cel dimpreună slăvit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, ne umple de puterea Lui de a birui tot păcatul, de a birui ispitele demonilor, de a birui moartea în noi înșine.

Fiindcă rolul spovedirii păcatelor e dublu. Pe de o parte, noi suntem iertați de Domnul, prin Preotul Duhovnic, de păcatele noastre pe care le spovedim cu pocăință și pe care nu mai dorim să le repetăm, iar, pe de altă parte, iertați fiind de El, Domnul ne umple de puterea Lui dumnezeiască de a birui patimile și ispitele și moartea în noi înșine. Căci, pe măsură ce facem binele lui Dumnezeu, noi înmulțim viața Lui în noi înșine, așa după cum, prin păcate, noi înmulțim moartea în ființa noastră. Dar dacă ne spovedim tot mai des și suntem iertați tot mai des de către El, pe atât noi suntem întăriți de El în viața curată și sfântă, în viața evanghelică, ortodoxă a Bisericii. Pentru că El ne dăruie putere dumnezeiască, în adâncul ființei noastre, ca să învingem păcatul în noi înșine.

Așadar, ne spovedim Lui, pentru ca să fim iertați de către El și umpluți de puterea Lui de a lupta cu tot păcatul și cu toată ispita în noi înșine. Pentru ca apoi să ne împărtășim cu El Însuși, cu Domnul și Stăpânul vieții noastre, pentru ca El să locuiască în noi, ca El să troneze în ființa noastră, adică să Își facă din noi un tron al slavei Sale, un scaun de odihnă.

Iar când El ne odihnește, coborând în noi și fiind mereu cu noi, atunci suntem cu adevărat fericiți. Pentru că ne dăruie pacea Lui, care nu e ca pacea lumii [In. 14, 27], adică numai din gură, numai la nivel lingvistic, ci e pace veșnică, pace care ne bucură și ne veselește cu totul, pentru că e prezența Lui în noi.

Pentru că noi, oamenii, ne salutăm adesea, ne complimentăm, ne adresăm unii altora urări de bine, dar toate rămân la nivelul de vorbe. Spunem vorbe și primim vorbe, vorbe și iar vorbe. De ce? Pentru că cuvintele noastre nu au putere! Ele nu sunt pline de puterea lui Dumnezeu, de slava Lui, de cea care face cuvintele să fie pline, vii, duhovnicești.

Însă oamenii duhovnicești, oamenii lui Dumnezeu, să știți acest lucru, nu sunt așa! Nu spun vorbe fără rost și fără continuitate în viețile oamenilor. Ci, dimpotrivă, cuvintele lor sunt pline de viață, pline de viață duhovnicească. Și, prin ele, ei ne dăruie din pacea și din sfințenia lor, din curăția și din cuviința lor, din înțelepciunea și din teologia vieții lor, fapt pentru care ne folosesc în mod profund. Căci și prin trupul și prin sufletul și prin cuvintele și gesturile și cărțile lor, oamenii lui Dumnezeu ne zidesc duhovnicește, ne fac înțelepți, în stare să biruim păcatul în noi înșine.

Și iată cum cele două Taine ale Bisericii, Spovedania și Euharistia, pe care mulți dintre dumneavoastră le-ați primit în această săptămână curățitoare de păcate, ne schimbă cu totul pe noi înșine! Pentru că ne fac din oameni trupești și căzuți niște potire ale slavei lui Dumnezeu, niște biserici vii și sfinte, atâta timp cât Domnul ne iartă păcatele, ne umple de slava Lui și vine în noi și rămâne cu noi ca Bucuria noastră cea veșnică.

Și fiind astfel intimi cu Dumnezeu, înțelegem de ce „a venit prin Cruce [ἦλθε διὰ τοῦ Σταυροῦ] bucurie în toată lumea [χαρὰ ἐν ὅλῳ τῷ κόσμῳ]”[5]. Pentru că, pe Cruce, El a murit în locul nostru, pentru noi, pentru păcatele noastre [I Petr. 3, 18, BYZ], pentru ca noi să avem viață și înviere întru El. Căci „s-a dat întru moarte sufletul Lui și în[tre] cei fărădelege s-a socotit. Și El a purtat păcatele multora și pentru păcatele lor S-a dat” [Is. 53, 12, LXX].

Și murind pe Cruce, în umanitatea Sa, „omorât [fiind cu] trupul [θανατωθεὶς μὲν σαρκί], dar făcut viu [cu] duhul [ζῳοποιηθεὶς δὲ πνεύματι]” [I Petr. 3, 18, BYZ], sufletul Domnului, unit cu dumnezeirea Lui, „mergând [πορευθεὶς], a propovăduit și duhurilor celor [care erau] în închisoarea [ἐκήρυξεν καὶ πνεύμασιν τοῖς ἐν φυλακῇ] [Iadului]” [I Petr. 3, 19, BYZ].

Mergând, adică coborând întru Iad…Iar Iadul e o închisoare, pentru că el îi conține pe cei care și-au vândut, pe nimic, libertatea lor demonilor. În loc să aleagă libertatea lui Dumnezeu, adică binele, să facă și să trăiască în binele Lui, ei au ales toată viața răul, adică lipsa lui Dumnezeu în viața lor, lipsa de sens și de perspectivă. De aceea, după moarte, ei se închid în ei înșiși în veșnicie, sufletele lor nu pier, nu sunt desființate de Dumnezeu, dar se înrăutățesc și se întunecă în mod veșnic. Pentru nu au comuniune cu Dumnezeu și cu Sfinții Lui, pentru că nu au căutat-o niciodată.

Însă El, când ne iartă pe noi de păcate în Taina Mărturisirii, coboară după noi în Iad și din Iadul nostru ne ridică la comuniunea cu El! De aceea, eu trăiesc adesea simțământul plenar că Domnul mă scoate de fiecare dată din Iadul cel mai de jos atunci când mă spovedesc Lui, pentru că păcatele mele m-au aruncat acolo. El mă scoate mereu din moarte la viață și din Iad mă ridică la cer, prin mila Lui, pentru că mântuirea mea e darul iubirii Sale de oameni.

Și de ce e darul Lui? Pentru că eu n-aș mai putea să mă ridic niciodată din Iadul meu. Eu mă arunc în Iad nebunește, mă afund tot mai jos prin fiecare lucru păcătos pe care îl fac…Dar Cel care mă scoate de acolo e Domnul! El mă ridică din moartea mea și mă face viu prin slava Lui. De aceea, viața și mântuirea mea sunt darurile Sale continue, sunt iubirea Lui continuu dăruitoare față de mine, pentru că mereu mă iartă și mă curățește și mă luminează și mă sfințește prin slava Lui, făcându-mă mai frumos și mai alb decât zăpada.

Și azi, în ziua învierii Sale din morți, cea de a treia zi, eu știu ce e moartea, pentru că eu mor adesea prin păcatele mele. Dar știu, prin mila Lui, și ce e învierea și viața și sfințenia, pentru că El mă scoate din moartea mea și mă face al Lui, deși sunt prea netrebnic.

De aceea, iubiții mei, cu toții suntem înviați din morți de către Domnul! Pentru că „Hristos a înviat din morți [Χριστὸς ἀνέστη ἐκ νεκρῶν], dintre ei, din mijlocul lor, din Iad, „[cu] moartea [Sa] pe moarte[a lumii] călcând [θανάτῳ θάνατον πατήσας] și celor [care erau] în morminte [καὶ τοῖς ἐν τοῖς μνήμασι], viață dăruindu-le [ζωὴν χαρισάμενος]”[6]. Căci El i-a scos din Iad pe Sfinții Lui și împreună cu ei a deschis Împărăția Sa, care e deschisă mereu pentru fiecare dintre noi, pentru ca să ne dăruie viață veșnică.

Dacă ne place viața, viața cu Domnul, atunci să fim cu El pentru veșnicie! Dacă ne place bucuria Lui, atunci să nu ne mai săturăm de ea! Dacă vrem să fim mereu plini de bucurie și de veselie dumnezeiască, atunci să nu ne depărtăm niciodată de Domnul, pentru că împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, El dorește să ne dăruie toate ale Sale pentru veșnicie!

Da, Hristos a înviat și noi am înviat! Pentru că El ne învie mereu pe noi din moartea păcatelor noastre.

El e viu și noi suntem vii!

El e cu noi și noi cu El, căci Capul Bisericii este într-o continuă legătură interioară cu toate mădularele Sale cele mistice!

Fără El noi nu putem trăi, pentru că fără El nu putem face nimic [In. 15, 5].

Vă doresc să vă bucurați dumnezeiește de praznicul Învierii Domnului, care astăzi începe și care durează zile la rând! Pentru ca bucuria lui Dumnezeu să ne umple pe toți, bucuria cea veșnică a Dumnezeului nostru treimic, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh Dumnezeu, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin[7]!


[1] Începută pe 3 aprilie 2018, în Marțea Mare, la ora 20. 27. Și acum sunt 16 grade afară, după o zi foarte însorită. Copacii au înflorit în două zile și miros superb. Florile de primăvară au apărut cu toatele.

[2] Din vedenia Îngerului Domnului față de Sfântul Ierarh Dimitrii [Димитрій] al Rostovului, care are următorul conținut: „În anul de la zidirea lumii 5.504, martie, în [ziua] a 23-a, deci după ce a săvârșit Pilat hotărârea morții lui Iisus și L-a dat ostașilor ca să-L răstignească, le-a zis și aceasta: «Iată, vi-L dau ca să-L munciți cum știți, numai aceasta să știți, că El este dator ca pe Cruce să moară, iar nu în alt loc, căci apoi veți fi foarte rău pedepsiți!».

Cu aceasta a mai îmblânzit cruzimea ostașilor; că de nu le-ar fi zis aceasta, nici nu ar fi mai prins ei pe Simon Chirineul ca să ducă Crucea cea foarte grea; ci L-ar fi bătut pe Domnul până la moarte, până nu ar mai fi putut să-Și ducă Crucea, slăbit fiind cu totul și însângerat de multele și cumplitele bătăi.

Iar pentru toată mulțimea Sfintelor Lui Patimi să se scrie că numai suspinuri umilite din inimă, mai înainte de moartea pe Cruce, a scos 109; asemenea, picături de lacrimi în toată vremea pătimirii Sale a vărsat din ochi 67.200, iar picături sângerate din ochi și din tot trupul au fost de 10 ori câte 108 mii și 225, care fac 1.188.225, adică un milion una sută optzeci și opt de mii două sute douăzeci și cinci. De părul capului și de barbă, tras și târât a fost de 78 de ori, poticnindu-Se și căzând la pământ, începând de la grădina unde L-au prins, până la Anna Arhiereul, de 7 ori. Când Îl împingeau până la poticnire, I s-au dat lovituri la picioare și la fluiere 173; ridicat fiind de la pământ de păr și de funia cu care era legat de gât de 23 ori.

Tifle peste obraz și peste gură și între ochi a primit 28. Peste gât a fost lovit de 25 de ori. Peste cap și peste piept a primit 28 de lovituri. De stâlpi a fost izbit o dată de moarte, iar de pământ de 3 ori. La stâlp a fost bătut cu toiege de spini clenciuroși, cu biciuri noduroase înveninate și cu lanțuri cu fier în muchii. A primit lovituri 6.666; iar deosebite răni au fost 5.000, și încă peste acelea I s-au mai adăugat altele mai cumplite, încât de multe ori, după firea Sa umană, ar fi trebuit să moară…, însă dumnezeirea Sa I-a întărit umanitatea Sa în mod continuu, ca după acele prea multe și grele pătimiri, pe Cruce să-Și găsească sfârșitul Său.

Deosebite răni şi vânătăi au fost, pe trupul Domnului, 1.199, pe cap au fost împunsături de spini 1.000, fiindcă cununa s-a pus și s-a luat de pe cap de peste 50 de ori. Lovit a fost peste cap și peste cununa de spini, cu trestia și cu toiegele din toată puterea, de 40 de ori, un număr de ghimpi au intrat mai adânc decât alții în capul Domnului, 5 ajungând până la creier. Și, după învierea Domnului, au rămas în capul Său cel preasfânt trei ghimpi.

Scuipări în sfânta Sa față a primit 100, tras fiind încoace și încolo cu batjocură de nas de 20 ori, de urechi, de asemenea, a fost scuturat de 30 de ori. A mai căzut foarte rău când Își ducea Crucea la deal, pe Golgota, de 5 ori, și a primit lovituri de moarte de 19 ori. […]

Astfel a pătimit Izbăvitorul nostru cu tot sufletul și cu tot trupul Său, izbăvind pe om din moartea cea sufletească și trupească; cu sufletul a pătimit: scârbă, tânguire și temere de moarte peste toate puterile sufletești, adică peste minte, peste înțelegere și peste voie. Iar cu trupul gol a pătimit bătăi, răni şi dureri peste toate mădularele și simțirile Sale trupești. Peste cap îmboldiri, pe mâini și pe picioare pironire, pe coastă și pe inimă împungere, peste obraz și tâmple lovituri și scuipături. Cu pipăirea a pătimit baterea întregului Său trup, cu gustarea adăpare cu oțet și cu fiere. Cu simțul mirosului a suferit puturoasa duhoare a temniței.

Cu simţul auzului a suferit furtuna batjocurilor, a hulelor, a ocărilor și a huiduielilor grosolane. Cu simțul văzului a pătimit la vederea dezgolirii trupului Său, Preacurata Sa Maică acoperindu-I coapsele cu mahrama Sa, și a pătimit și văzând cum cei ce stăteau și plângeau sub Crucea Lui vărsau lacrimi pentru El.

Însă trei mari dureri a simțit Domnul la Sfintele Sale Patimi: mai întâi, când Domnul nu multe suflete a văzut pocăindu-se cu mulțumire pentru pătimirea Sa, pentru care în zadar Sângele Lui a fost vărsat. Al doilea, când Domnul a văzut sufletul Maicii Sale sub Cruce pătruns de durere. Al treilea, când trupul Lui pe Cruce L-au pironit, atât de tare întinzându-L de mâini și de picioare, încât s-au desfăcut toate alcătuirile lui, în ceasul acela împlinindu-se prorocirea psalmistului: «Numărau toate oasele Mele».

Toate pătimirile Domnului au fost 100.146”, cf. https://revelatiinesfarsite.wordpress.com/2013/05/02/descoperire-a-ingerului-domnului-facuta-sfanului-dimitrie-al-rostovului-despre-patimile-domnului-nostru-iisus-hristos/. Textul a fost preluat dintr-o traducere în limba română, pe care o cunosc, pe care am citit-o, dar pe care nu o am acum la îndemână. De aceea am încredere să citez această sursă anonimă. Pentru că cel de aici nu a făcut altceva decât să copieze textul, pe care eu l-am corectat în mod tacit.

A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Dimitry_of_Rostov.

[3] Penticostar, ed. BOR 1973, p. 19/  În limba greacă:  http://glt.goarch.org/texts/Pen/Pascha.html.

[4] Penticostar, ed. BOR 1973, p. 20. Lucru specificat în Sinaxarul praznicului: „Dar pogorându-Se la Iad, Domnul nu a înviat pe toți câți erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El; și sufletele Sfinților din veac, ținute cu sila de Iad, le-a slobozit [eliberat din Iad] și a dăruit tuturor putința să urce la ceruri”.

[5] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/Pascha.html.

[6] Ibidem.

[7] Am terminat predica la 18. 25, pe 4 aprilie 2018, în Miercurea Mare. E încă soare și afară sunt 24 de grade.

Did you like this? Share it:

Previous

Lucas, cap. 10, 1-20, cf. BYZ

Next

Pastorala pascală a PFP Daniel, Patriarhul României [2018]

12 Comments

  1. Andrei George

    Adevărat a înviat, Părinte! Domnul să vă umple de toate darurile Sale! Binecuvântați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Adevărat a înviat, domnule Andrei! Sărbători fericite, dimpreună cu toată casa dumneavoastră! Numai bine!

  2. Ioana

    Sărbători fericite! Lumina Învierii Domnului să vă umple inimile de bucurie sfântă!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos, doamna Ioana! Numai bine!

  3. Pr. Ovidiu

    Slava Domnului nostru Iisus Hristos cel răstignit și înviat pentru noi să vă cerceteze pururea și să vă veselească sufletele. Hristos a înviat!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Adevărat a înviat, Părinte Ovidiu! Vă mulțumesc frumos pentru rugăciune! Numai bine!

  4. Daria

    Hristos a înviat! Sărbători fericite cu pace și lumină multă în suflet!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Adevărat a înviat, doamnă Daria! Vă mulțumesc pentru rugăciune și vă doresc numai bine.

  5. Irina

    Sărbători fericite, Părinte, să vă bucurați de harul și de pacea lui Hristos cel înviat împreună cu doamna preoteasă, cu familia și prietenii!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumim frumos, doamnă Irina, și vă dorim asemenea! Numai bine din partea noastră!

  6. sofronie

    Hristos a înviat vă spun și aici, Părinte, și vă doresc multă fericire sfântă și pace!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Adevărat a înviat, domnule Sofronie! Toată binecuvântarea! Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

istanbul escort istanbul escort istanbul escort