21. În[tru] acel ceas, Iisus S-a bucurat [cu] duhul [Său] și a zis: „Mă mărturisesc Ție, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de la cei înțelepți și cei înțelegători și le-ai descoperit pe acestea pruncilor! Da, Părintele [Părinte], că așa a fost bunăvoirea [εὐδοκία] înaintea Ta[!]”.

22. Și, întorcându-Se către Ucenicii [Săi], a zis: „Toate Mi-au fost dat[e] de către Tatăl Meu! Și nimeni [nu] cunoaște cine este Fiul, [în] afară de Tatăl, și cine este Tatăl, [în] afară de Fiul și cui are să vrea Fiul să-i descopere”.

23. Și întorcându-Se către Ucenicii [Săi] de unul singur, [Iisus] a zis: „Fericiți [sunt] ochii care văd pe [cele pe] care le vedeți [voi]!

24. Căci vă spun vouă, că mulți Profeți și Împărați au voit să vadă pe [cele pe] care le vedeți voi și nu le-au văzut! Și să audă pe [cele pe] care le auziți [voi] și nu le-au auzit”.

25. Și iată!, un oarecare legiuitor[1] s-a ridicat [νομικός τις ἀνέστη], ispitindu-L pe El și zicând: „Învățătorule [Διδάσκαλε], ce făcând [eu] voi moșteni viața cea veșnică [τί ποιήσας ζωὴν αἰώνιον κληρονομήσω]?”.

26. Iar El a zis către el: „În [cartea] legii ce a fost scris [Ἐν τῷ νόμῳ τί γέγραπται]? Cum citești [Πῶς ἀναγινώσκεις]?”.

27. Iar el, răspunzând, a zis: „Vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată tăria ta și din tot cugetul tău! Și pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

28. Și [Iisus] i-a zis lui: „Drept ai răspuns! Fă aceasta și vei trăi!”.

29. Dar el voind a se îndrepta pe sine [δικαιοῦν ἑαυτὸν][2], a zis către Iisus: „Și cine este aproapele meu?”.

30. Iar Iisus, luând [ὑπολαβὼν][cuvântul], a zis: „Un om oarecare cobora de la Ierusalim [Ἱερουσαλὴμ] întru Ieriho [Ἰεριχώ] și a căzut [între] tâlhari, care, și dezbrăcându-l pe el, și răni pricinuindu-i, s-au dus, lăsându-l pe el pe jumătate mort.

31. Iar, din întâmplare, un oarecare preot cobora în[tru] calea aceea! Și, văzându-l pe el, a trecut pe partea cealaltă [ἀντιπαρῆλθεν].

32. Și, la fel și un levitis [λευΐτης], ajungând în[tru acel] loc, venind și văzând [ἐλθὼν καὶ ἰδὼν], a trecut pe partea cealaltă [ἀντιπαρῆλθεν].

33. Iar un oarecare samaritis [σαμαρείτης], călătorind, a venit la el și, văzându-l pe el, i s-a făcut milă [de el]

34. și, apropiindu-se, i-a legat rănile sale[3], turnând ulei[4] și vin! Și, punându-l pe el pe al său dobitoc, l-a dus pe el într-u[n] han [πανδοχεῖον] și a avut grijă de el.

35. Și în a doua zi mergând, scoțând doi dinari [δύο δηνάρια], i-a dat hangiului [τῷ πανδοχεῖ] și i-a zis lui: «Ai grijă de el! Și orice [lucru] pe care ai să-l cheltuiești în plus, eu, când am să mă întorc, ți-l voi da înapoi ție».

36. Așadar, care [dintre] aceștia trei ți se pare ție a fi fost aproapele celui care a căzut întru [între] tâlhari?”.

37. Iar el a zis: „Cel care a făcut milă cu el”. Atunci Iisus i-a zis lui: „Mergi și fă [și] tu asemenea!”.

38. Și a fost când au mers ei și El a intrat într-u[n] sat oarecare! Iar o femeie oarecare, [cu] numele Marta [Μάρθα], L-a primit pe El întru casa ei.

39. Și acesteia îi era soră [o femeie] numindu-se Maria [Μαρία], care și stând lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvântul Său.

40. Iar Marta era foarte împovărată cu multa slujire [περιεσπᾶτο περὶ πολλὴν διακονίαν]! Și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, nu Îți pasă Ție [οὐ μέλει Σοι] că sora mea mă lăsa [m-a lăsat] pe mine singură a sluji? Așadar, zi-i ei ca să îmi ajute mie!”.

41. Și, răspunzându-i, Iisus i-a zis ei: „Marta, Marta [Μάρθα, Μάρθα], te îngrijești și te tulburi pentru multe [μεριμνᾷς καὶ τυρβάζῃ περὶ πολλά]!

42. Dar de un [lucru] este nevoie [ἑνὸς δέ ἐστιν χρεία]! Iar Maria partea cea bună și-a ales [Μαρία δὲ τὴν ἀγαθὴν μερίδα ἐξελέξατο], care nu va fi luată de la ea [ἥτις οὐκ ἀφαιρεθήσεται ἀπ᾽ αὐτῆς]”.


[1] Un cunoscător al legii vechitestamentare.

[2] Aici cu sensul de „a se îndreptăți pe sine” la modul utopic.

[3] I le-a bandajat.

[4] Ulei de măsline.

Did you like this? Share it: