Prima parte

*

Protoieria Rosiori

La Dobrotești I hramul Bisericii este Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Dobroteștiul fiind la 24 de km de Roșiori, p. 124. Pisania Bisericii vorbește de anul 1753, p. 124. Prima atestare documentară: 23 octombrie 1525, cf. Prof. Laurențiu Berevoiescu, cf. p. 124 și Idem, p. 124, n. 1. Numele satului vine de la slav. Dobrotei = mulți tei, p. 126. Se crede că numele inițial al satului a fost Doage, pentru că locuitorii se ocupau cu facerea de butoaie. Dar pe la 1200-1430 satul s-ar fi numit Catane, p. 126. Prima Biserică, din lemn, s-a construit în 1536. În 1753, postelnicul Matei Berindei[1], boier de seamă în divanul Țării Românești, a ridicat o Biserică din zid, în formă de navă, p. 126. S-au păstrat chipurile ctitorilor, dar și ale restauratorilor Bisericii,  p. 127.

Din pisanie aflăm că Matei Berindei și fiii săi, Ioniță și Matei, au ridicat Biserica la 1753. Ea a fost restaurată de Dimache și Perdica D. Polimeride[2], de Anghel Gârnescu și Pr. Dan Tufeanu la 1870, p. 127. Clopotul nou al Bisericii a fost donat de George Becali[3], p. 127.

Zidurile Bisericii au o grosime de 0, 77 m și 8 ferestre, p. 127. Catapeteasma e din cărămidă, cu Icoane de lemn aplicate. Pictura din 2005 a fost executată de Traian Bilțiu, p. 127. Monumentul eroilor are 3, 5 m., iar la Dobrotești s-a născut Ioan Ianolide (1919-1986)[4].

Biserica de la Dobrotești II are hramul Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir, iar pisania e în română, cu litere mari, speciale, p. 132. Biserica începe să fie construită în 1945, lucrările au fost sistate în 1952, de către regimul comunist, și cu toate acestea a fost sfințită pe 2 noiembrie 1952, fără să fie pictată, de viitorul Patriarh Teoctist, pe atunci Vicar Patriarhal, purtând numele de Teoctist Botoșeneanul[5], p. 132.

Pictura va fi realizată de Ion Dogărescu, din București, p. 132, însă între 1975-1978 a fost repictată în frescă de Radu Jora, tot din București, p. 137. Biserica are 12 ferestre și o turlă, pridvor închis, iar clopotnița e la intrarea în curtea Bisericii, p. 137.

La Dorobanțu avem hramul Sfântul Ierarh Nicolae, iar numele satului vine de la Voicu Dorobanțu, slujitor al spătarului Costea. Acesta va administra moșia stăpânului său după 1770, aducând aici familii de ciobani și de clăcași, p. 138. Biserica din bârne va funcționa între 1780-1858. La 1858 e construită Biserica de zid, care va fi renovată în 1896, p. 138. Camel Rusu (mama lui era de la Scrioaștea, iar el locuia la Roșiori) va picta Biserica de la Dorobanțu între 2005-2006, p. 138.

La Drăcșenei hramul este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, comuna fiind la 20 km de Roșiori, p. 142. Satul Drăcșani din com. Drăcșenei este atestat documentar la 1594 și până la 1810 s-a numit Drăgușani. La 1810 erau 148 de familii în sat, iar satul Drăcșani a devenit apoi comună împreună cu satele Muți, Odobeasca, Drăcșenei și Beuca, p. 142. Sătenii din Drăcșenei și-au mutat vatra satului din cauza ciumei și a holerei, p. 144.

Noul sat a fost înființat pe moșia serdarului Brăiloiu, care va aparține ulterior boierului grec Guma, apoi stolnicesei Catrina Bălăceanca (Ecaterina Costescu), iar din 1912 inginerului Ion Negrețu, p. 144. Biserica zidită între 1840-1850 a fost demolată în 1925. Între 1925-1927 a fost ridicată alta de Ion Negrețu, care va fi sfințită de PS Platon Ciosu[6] la 27 aprilie 1927, p. 144.

Zidurile Bisericii sunt de 0, 80 m. și Biserica are 12 ferestre, p. 144. Monumentul eroilor e din 1941, în 1989 trecându-se numele Marioarei Băceanu, „eroina martir de la Brașov”, p. 147. Nu știu despre cine e vorba.

Biserica de la Drăcșani are hramul Sfântul Ierarh Nicolae și e construită între 1868-1870 de Ion Vlădoianu, moșierul locului, care era colonel, împreună cu soția sa, Ecaterina și e din cărămidă, p. 149. E pictată în 1871 de Iordache Popescu și tot în același an va fi și sfințită. Noua clopotniță, din fier, va fi ridicată în 1995 și pusă în funcțiune pe 27 aprilie, p. 149. Se păstrează fresca ctitorilor, p. 149. În anul 1971, când Protoieria Roșiori era desființată, parohia de aici era înglobată în Protoieria Videle și Protoiereu era Pr. Ion Cristache, p. 150. Biserica are 18 m lungime, 8 ferestre și o turlă și se păstrează lista Preoților care au slujit aici. Începând cu anul 1799 și sunt 19, p. 150, 152. Monumentul eroilor e din 1924, fiind ridicat de Banca Populară Rândunica, care își avea sediul în clădirea din spatele monumentului, p. 152. Școala e din 1894 și e monument istoric, p. 152. În satul Drăcșani avem și un muzeu etnografic, într-o casă țărănească din 1924, dar și Casa memorială Anton și Maria Popescu[7], p. 152.

Constantin Turturică, născut aici, a scris cartea Cum a murit Marin Preda, p. 152. Cartea arată astfel[8], iar de aici[9] aflăm că Turturică a fost șoferul lui Preda. „Marin Preda nu scria niciodată cu pixul sau cu creionul. Instrumentul său de lucru era un stilou Mont Blanc cu peniță de aur cu care se spune că a scris inclusiv romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”. După moartea sa, stiloul nu a mai funcționat”[10].

La Drăcșani s-a născut și Adela Popescu, poetă[11], p. 152. Anton A. Popescu a scris monografia comunei Drăcșani, p. 153. Tot aici s-a născut canotoarea Ioana Călin-Olteanu[12], care a câștigat medalia de argint la Olimpiada de la Barcelona din 1992 și medalia de aur la Olimpiadele de la Atlanta, din 1996, și Sydney, din anul 2000, p. 153.

La Drăgănești de Vede avem hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, iar comuna e la 6 km de Roșiori, pe ruta Videle, p. 155. Com. Drăgănești de Vede e formată din satele Drăgănești de Vede, Măgura cu liliac sau Atîrnați și Văcărești, din anul 1996 Văcăreștiul fiind o parohie de sine stătătoare, p. 155. Drăgănești vine de la Drăgușen, Mare Paharnic, pomenit în pisania Bisericii Mănăstirii Coșoteni, p. 158. Primii locuitori ai satului, de pe la 1850, au fost Dumitru Ghiba și Lazăr Mătăsaru și la început satul se numea Pojorîtele, p. 158.

Satul Atîrnați a luat ființă în jurul anului 1879, primii veniți aici fiind Radu Belu și Marin Măciucă și numele l-a primit de la faptul că era atârnat pe o coastă, cu expunere spre sud, p. 158. Însă, acum, satul se numește în mod oficial Măgura cu liliac[13], dar toți îi zic Atîrnați, inclusiv gara, prima de la Roșiori spre București, e numită Atîrnați, p. 158.

Din pisanie aflăm că Biserica de aici a fost construită în 1857, p. 159. Satul Văcărești își trage numele de la Arhim. Chiril Văcăreșteanu, p. 159. Zidurile Bisericii au grosimea de 0, 85 m și de 0, 30 m în pridvor și ea are 11 ferestre, p. 159. Clopotul, inițial, a fost în turla Bisericii și a produs fisuri serioase în pereți, p. 159. Clopotnița din curte a apărut în 1946, iar în 1966 a fost refăcut pridvorul în mod total. În 1973 s-au clădit două camere și o clopotniță deasupra lor. S-a mai zidit o cameră și cele 3 camere au devenit casa parohială, p. 159. Clopotele de 130 kg și respectiv 70 kg, au fost returnate în 2003 și au ajuns de peste 250 kg și respectiv de peste 100 de kg, p. 159-160.

În cimitirul din curtea Bisericii nu s-a mai înmormântat nimeni după anul 1900. Pentru că s-a înființat un nou cimitir, la 300 de m de cel vechi, p. 160. Pe catapeteasmă avem pictura în ulei, originală, din 1875, iar pictorul ei a fost Alexandru Dragomirescu, p. 160. Avem și aici lista Preoților, începând cu anul 1855, în număr de 10, p. 160-161, dar și una a Cântăreților bisericești, p. 161.

La Dulceanca avem hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil, iar Biserica a fost construită între 1806-1809 și restaurată în 1991. Pictura din 1991 a fost executată de Nicolae Badiu și Adriana Raicu, p. 163. Lângă Biserică e crucea mortuară a Pr. Ioniță Hristache Moșteanu, adormit la 1866, p. 163. Biserica e în formă de navă și are 8 ferestre, catapeteasma din lemn, și aici e Paroh un alt coleg de generație: Pr. Octavian Ganea, p. 165.

La Gărăgău e hramul Sfântul Ierarh Nicolae, satul fiind la 25 de km de Roșiori și e integrat în com. Vârtoape, p. 166. Vechea așezare a satului se numea Cerbaru, după numele câinelui lui Ciolan, primul locuitor al satului Ciolănești, p. 167-168. Gărăgău vine de la numele Domnului Grigore Ghica, ce avea domenii întinse în această zonă, p. 168. Probabil e vorba de Grigore al IV-lea Ghica al Țării Românești (30 iunie 1822 – 29 aprilie 1828)[14]. Biserica e construită în 1868 și are și un al doilea hram: Cuvioasa Parascheva, p. 168. În 1943 s-au construit clopotnița, pridvorul și ușa de la Sfântul Altar, p. 168.

Și Biserica din Gârdești are același hram: Sfântul Nicolae. Prima Biserică, cea de la 1800, era din lemn. Biserica de azi a fost începută în 1913 și terminată în 1925, moșierul locului fiind Ștefan Ghinopol, p. 172. Are 13 ferestre și pridvor deschis, cimitirul fiind în spatele Bisericii, p. 172-173. Catapeteasma e donată de Pr. Grigore Vulcănescu de la Parohia Sfinții Apostoli din Zimnicea, p. 174. Aici, între 1964-1970, a slujit ca Preot Fericitul Ilie Lăcătușu, Mărturisitorul[15]. Tatăl Fericitului Ilie era Cântăreț bisericesc, iar Fericitul Ilie a făcut Seminarul la Râmnicu-Vâcea (1923-1930), iar Facultatea la București între 1930-1934, p. 174. S-a căsătorit cu Învățătoarea Ecaterina Popescu pe 5 iulie 1931 și au avut 5 copii. După ce a fost eliberat din închisoare pe 6 mai 1964, prin ordinul MAI nr. 502/ 1964, el a primit calificarea de zidar, categoria a V-a, p. 176-177. Domiciliu forțat la Bolintinu, raionul Titu, unde a lucrat ca zidar. După care a venit aici, la Gârdești, pe atunci inclusă în Protoieria Videle, la 20 dec. 1964, iar în 1970 a fost transferat în satul Cucuruzu, com. Răsuceni, jud. Giurgiu, de unde s-a pensionat la cerere în 11 ianuarie 1978, p. 177. Sfintele sale Moaște au fost găsite neputrezite în ziua de 29 septembrie 1998, la 15 ani după adormirea sa, p. 177.

La Însurăței[16] avem hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, iar numele satului a apărut de la faptul că „multe familii tinere au primit locuri de casă pe teritoriul satului”, p. 178. Vechiul nume al satului era Nătărăi, confirmat în hrisovul din 1545, în care sunt amintite și următoarele nume: Humele, Unghieni, Dobrotești, Pădurea Braniștea, Vedea Veche, Știrbei, Scrioastea, Rușii de Vede, Raiaua Turnu, p. 178, 181. După anul 1600, satul s-a numit o vreme și Voievodul Mihai, p. 181. Planul Bisericii e întocmit de D. Dumitrescu în 1893, dar demarează lucrările Pr. Gheorghe Ungurelu în 1912, care a fost și senator din partea Partidului Național Țărănesc[17], p. 181. S-au ars 90.000 de cărămizi pentru construirea Bisericii, Biserica fiind terminată în 1925. O pictează C. Zaharescu, din Roșiori, tot în 1925, p. 181. Primul clopot al Bisericii avea 15 kg și a fost turnat la București, la turnătoriile lui Nicolae Ionescu, p. 181. Patriarhul Miron Cristea[18] a venit la Însurăței și a sfințit Biserica în ziua de 16 septembrie 1927, p. 181.

Biserica are 10 ferestre, 3 turle, pridvor închis și a fost repictată în anul 2000 de Adrian Dumitrescu din orașul Boldești-Scăieni, jud. Prahova, și resfințită de PS Galaction Stângă în 2002, p. 183. Parohul Bisericii e unul dintre prietenii mei de tinerețe: Pr. Ionel Bibelea, hirotonit în 8 decembrie 2007 de PS Galaction. Monumentul eroilor e din 1947, fiind realizat de localnicul Gheorghe Fieraru, p. 183.

Biserica de la Măgureni are hramul Sfinții împărați Constantin și Elena, fiind ridicată în 1845. Găsim aici o frescă cu chipul Patriarhului Teoctist Arăpașu, p. 184. În 1990, Biserica a fost pictată de Florea Cazangiu, care este un localnic, p. 189.

Biserica de la Măgureni, Cătun Măldăeni, are hramul Sfânta Treime și a primit certificat de urbanism în 2001. Satul Măldăeni (unde, în 1935, s-a născut George Gană, profesor universitar și critic literar) a fost cunoscut mult timp ca Măldăreni, nume provenit de la cuvântul maldăr, folosit la plural, p. 190. Iar Măgureni vine de la măgurile dimprejurul satului, p. 190. Sfințirea locului viitoarei Biserici a fost făcută de PS Galaction Stângă în ziua de 16 septembrie 2003, în decembrie s-a turnat fundația, iar în 2004 Biserica avea un metru înălțime. În 2005, Biserica va avea 3, 5 m, în 2007 se construiesc bolțile și turla, la 1 decembrie 2007 PS Galaction înființează parohia, primul Preot este Mihai Cîrnaru, în 2008 se pune tablă pe Biserică, clopotul e primit în dar și are 110 kg, în 2009 apare catapeteasma, executată de Pr. I. Movilă din Târgu Neamț, p. 193. Biserica are 10 ferestre, ziduri groase de 0, 55 m, în 2011 nu era pictată, p. 193.

Biserica Măldăeni-Tâmplaru are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și a fost începută în 1995 și terminată în 2004, când a fost sfințită de PS Galaction Stângă (30 mai 2004), fără ca pictura să fie executată, p. 195, 197. Primul Preot: Marian Dîrvă, actualul Paroh, p. 197, 199. Pisania a fost donată de fam. Ing. Mircea și Emilia Dobranici, p. 197. Ziduri groase de 0, 60 m, 10 ferestre, catapeteasmă din lemn, p. 197 și o bună acustică, pe care am cunoscut-o la Nunta viitorului Preot Ionel Bibelea și la care am predicat. „Aproape 2/3 din construcția Bisericii s-a ridicat prin daniile oferite de Preotul de mir Vasile Pătrașcu[19], Preotul Bisericii Nefliu-Ilfov[20]”, p. 197. Vitraliile Bisericii sunt în p. 198, iar ușile altarului în p. 199. Pictura Bisericii a fost începută în 2007, cu ajutorul senatorului Alexandru Mocanu[21], și realizată de Sorin George Nicolae[22] din București, p. 199. Casa praznicar și turnul clopotniță sunt în p. 196. Biserica e una impunătoare și sper ca pictura să fie una identică cu cea de pe catapeteasmă. Clopotele au fost turnate la Iași și Baia Mare, p. 199.

Biserica de la Merișani are hramul Adormirea Maicii Domnului, iar satul e datat din sec. al 16-lea, p. 201. Apare în documentul Domnului Radu de la Afumați[23] din 23 octombrie 1.525, p. 201. Numele satului, cred mulți, vine de la boierul Drăgușin Merișanul, dar de fapt îl precede pe acesta. Mai degrabă numele vine de la merișorii[24] care creșteau în această zonă, p. 201. Drăgușin Merișanul, întărit în hotărnicia sa pe moșia Merișani în ziua de 8 ianuarie 1694 de către Sfântul Constantin Brâncoveanu, „va ceda [terenul său] pentru construcția Mănăstirii Antim în anul 1713”, p. 201. Acest teren, pe care s-a zidit Mănăstirea Antim[25] din București, a aparținut fratelui lui Drăgușin Merișanul, care se numea Staicu Merișanul. Însă Staicu „a organizat un complot, împreună cu Preda Prooroceanu și cu alți acoliți, împotriva Domnitorului Domnului Constantin Brâncoveanu[26]. Pentru fapta sa va fi spânzurat în 1692 în București, la Târgul din Afară[27] (azi Piața Obor). [Astfel] proprietatea sa, un mic teren pe care era construită o Bisericuță din lemn, va intra în posesia fratelui său, Drăgușin”, p. 201, iar acesta o va ceda pentru construirea Mănăstirii Antim[28].

Biserica de lemn, de dinaintea celei de azi, avea hramul Sfântul Spiridon, fiind ridicată de Drăgușin Merișanul înainte de anul 1.700, p. 201. Biserica de azi de la Merișani e din 26 septembrie 1909, sfințită în 1910, p. 203. Drăgușin Merișanul a murit în 1714, iar Biserica a fost reparată între 2003-2007 și repictată de Mircea Efrem, p. 203. A fost resfințită de PS Galaction Stângă pe 9 septembrie 2007, p. 205.


[1] Despre Matei Berendei a se vedea Octav George Lecca, Familiile boerești române, p. 72. O puteți downloada de aici: https://www.academia.edu/30679305/Familiile_boiere%C5%9Fti_rom%C3%A2ne_-_istorie_si_genealogie_dupa_izvoare_autentice_. Unde ni se spune că la 1783 era boier în Epitropia obștească și avea 30 de taleri pe lună. Adică la 30 de ani după ce a zidit Biserica de la Dobrotești.

[2] A se vedea: Marele Dicționar Geografic al României, vol. 3, p. 156. Îl puteți downloada de aici: https://archive.org/details/MareleDictionarGeograficAlRominiei3.

[3] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Becali.

[4] A se vedea aici: https://www.fericiticeiprigoniti.net/ioan-ianolide și aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Ianolide.

[5] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Arăpașu.

[6] Idem: http://biserica.org/WhosWho/DTR/C/PlatonCiosu.html.

[7] Idem: https://www.ghidulprimariilor.ro/list/cityHallDetails/PRIM%C4%82RIA+DR%C4%82C%C5%9EENEI/201559. A se vedea și lista de aici:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_jude%C8%9Bul_Teleorman.

[8] A se vedea: https://www.okazii.ro/cum-a-murit-marin-preda-c-turturica-cu-dedicatie-si-autograf-c26p-a158121637.

[9] Idem: http://adevarul.ro/locale/alexandria/misterioasa-moarte-marin-preda-s-a-inecat-propria-voma-cauza-alcoolului-fost-omorat-agentii-kgb-lichidat-securitate-1_55533e95cfbe376e35272b09/index.html. [10] Ibidem.

[11] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Muntean.

[12] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Olteanu.

[13] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Măgura_cu_Liliac,_Teleorman.

[14] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_al_IV-lea_Ghica.

[15] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_Lăcătușu. Cât și aici: https://www.fericiticeiprigoniti.net/ilie-lacatusu/61-sfantul-ilie-lacatusu-este-un-sfant-cu-adevarat-mare-inaintea-lui-dumnezeu.

[16] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Însurăței,_Teleorman.

[17] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Național-Țărănesc.

[18] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Cristea.

[19] Idem: https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-vasile-patrascu-nefliu-126251.html.

[20] Idem: https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-adormirea-maicii-domnului-nefliu-135204.html.

[21] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Mocanu_(politician).

[22] Idem: http://patriarhia.ro/tehnica-si-tehnologia-icoanei-nicolae-george-sorin-2726.html.

[23] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_de_la_Afumați.

[24] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Merișor_(plantă).

[25] Idem: http://manastireaantim.ro/.

[26] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Brâncoveanu.

[27] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Târgul_Moșilor.

[28] Idem: https://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-viata-si-opera-2010/.

Did you like this? Share it: